secare¹ sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~cări / E: seca²] 1 Golire de apă a izvoarelor, a râurilor etc., sau a cursurilor, albiilor lor, a bălților, a lacurilor, a fântânilor etc. Si: uscare, (rar) secat¹ (1), secătuire (1). 2 (Spc; asr) Desecare (1). 3 (Fam; fig) Consum exagerat de băuturi alcoolice Si: secat¹ (3), secătuire (3). 4 (Rar; pgn) Golire (5). 5 (Rar; îlav) Pe ~ În cantitate mare. 6 (Rar; îal) Până la ultima picătură Si: secat¹ (4). 7 (Fig) Ajungere la limita posibilităților, capacităților, disponibilităților fizice, intelectuale, afective etc. Si: secat¹ (6). 8 (Pex) Obosire peste măsură (din cauza eforturilor fizice, a consumului nervos) etc. Si: epuizare, extenuare, istovire, sfârșeală, sleire, stoarcere, sugere, vlăguire, zdrobire, secat¹ (7), (rar) secătuire, (înv) zămorâre. 9 (Rar; fig) Secătuire (9). 10 Pierdere (totală sau parțială, definitivă sau temporară) a apelor din râuri, izvoare sau din cursurile, albiile acestora, din bălți, lacuri, fântâni etc. Si: secat¹ (9), (rar) secătuire (4). 11 (Rar) Pierdere, din cauza lipsei de umiditate, a germenului de viață din plante Si: secat¹ (10), secătuire (5), veștejire, uscare. 12-13 Pierdere a miezului din fructe sau a puterii germinative din semințe Si: secat¹ (11-12), (rar) secătuire (6-7). 14 (Rar; fig) Producere a unei dureri (fizice) puternice, insuportabile, a unei stări neplăcute etc. Si: secat¹ (13) 15 (Pex) Epuizare sufletească Si: secat¹ (14).