PLED, pleduri, s. n. Bucată dreptunghiulară dintr-o țesătură (deasă și ușoară) de lână, de fire sintetice etc., care servește la învelit; pătură ușoară. – Din fr. plaid.

TARTAN, tartane, s. n. Șal sau pled făcut dintr-o stofă specială de lînă, cadrilată. – Fr. tartan.

ÎNVELIRE s. 1. acoperire, înfășurare, învelit, (pop.) învăluire. (~ cuiva cu un pled.) 2. v. îmbrăcare.

pled s. n., pl. pleduri

PLED ~uri n. Cuvertură viu colorată de lână sau de fire sintetice; pătură ușoară. /<fr. plaid

TARTAN¹ ~e n. 1) Țesătură de lână sau de bumbac cu carouri mari, divers colorate (foarte răspândită în Scoția). 2) Obiect (șal sau pled) confecționat dintr-o astfel de țesătură. /<fr. tartane

PLED s.n. Pătură de lînă fină. [< fr., engl. plaid].

TARTAN s.n. 1. Țesătură de lînă sau bumbac, cadrilată, folosită în Scoția. ♦ Șal sau pled confecționat dintr-o astfel de stofă. 2. Material special din mastic sintetic elastic folosit pentru impermeabilizarea și mărirea rezistenței pistelor atletice și a terenurilor sportive la intemperii. [< fr. tartan].

PLED s. n. pătură ușoară. (< fr., engl. plaid)

TARTAN s. n. 1. țesătură de lână sau bumbac, cadrilată, în Scoția. ◊ șal, pled din astfel de stofă. 2. material special din mastic sintetic elastic, pentru impermeabilizarea și mărirea rezistenței pistelor atletice și a terenurilor sportive la intemperii. (< fr. tartan)

pătură (-ri), s. f. – 1. Înveliș, strat. – 2. Pled, cergă, cuvertură. – 3. Valtrap, cioltar. – 4. (Trans. de S.) Pliu de ie. – Mr. petur „plăcintă de foi”. Din pat „sol, înveliș”, pl. paturi, de unde s-a refăcut un sing. analogic, în conformitate cu tipul mături-mătură, cf. latură < lat. fagure < faguri < fag etc. Alte ipoteze nu satisfac: din lat. *pittŭla, dim. de la *pitta „pată”, cf. pată (Candrea, Conv. Lit., XXXVIII, 874; Pușcariu 1287; Candrea-Dens., 1358; REW 6548); din gr. πέταλον „foaie” (Diculescu, Elementele, 471); din lat. *coactile; prin intermediul unei forme *quactula (Giuglea, Dacor., II, 819; cf. REW 2001a). Der. pături (var. împături, (îm)pătura), vb. (a suprapune, a pune strat peste strat; a plia, a dubla), cf. Bogrea, Dacor., IV, 878; păturică, s. f. (covoraș, scîndurică, preș, ștergător). Din rom. sau din mr. trebuie să provină alb. petulë „minciunică”, bg. petura „plăcintă de foi”, ngr. πέτουρον „plăcintă de foi” (Capidan, Raporturile, 225; Candrea-Dens., 1358).

pled (pleduri), s. n. – Pătură scoțiană. Fr. (< engl.) plaid, cf. rus. pled.

pocrov (-vuri), s. n. – 1. Pătură, pled. – 2. Pînză pentru întrebuințări liturgice. – Var. procov. Mr. pucrov „covoraș”. Sl. pokrovŭ (Cihac, II, 269; Conev 84), cf. bg. pokrov, ngr. πορϰώβα. – Der. Pocroavă (var. Procoavă), s. f. (nume popular al sărbătorii de 1 octombrie, Acoperămîntul Maicii Domnului); pocrovăț (var. procovăț), s. n. (antimis), din sl. pokrovĭcĭ; procoviță, s. f. (Trans., scoarță, cuvertură), var. Banat pricoiță, cf. Miklosich, Slaw. Elem., 37.

cérgă f., pl. ĭ (turc. čerge, cort ușor pe doĭ parĭ, d. alb. čergă, cergă, [care vine d. mlat. sérica, de mătase, serga, rogojină, fr. serge, serjă], de unde și ngr. tsérga, bg. sîrb. čerga, ung. cserge. V. sarică, serjă). Pătură de învălit calu, patu ș. a. Iron. Cu cerga’n cap, după cuviință, cum trebuĭe: s’a dus la raĭ cu cerga’n cap, V. jalbă, pled, procoviță.

*pled n., pl. urĭ (fr. [d. engl.] plaid). Barb. Cergă, pătură (de acoperit picĭoarele cînd șezĭ în trăsură). V. tartan.

pled, -uri, s.n. – Cergă, pătură, țol. – Din germ. Ploid.

*tartán n., pl. e și urĭ (fr. [d. engl.] tartan). Un fel de stofă cadrilată de lînă din care Scoțieniĭ îșĭ fac haĭne. Șal, pled saŭ învălitoare din această stofă. Baĭder.

pled s. n., pl. pleduri

tartan n. 1. stofă de lână cu pătrate de diferite colori, din care Scoțienii își fac haine; 2. pled din această stofă.

pled n. 1. manta scoțiană; 2. cuvertură de lână pentru învelit și călătorie (= fr. plaid).

PLED, pleduri, s. n. Pătură ușoară (și mai mică). – Din fr. plaid.

MEDIEVAL, -Ă, medievali, -e, adj. Care se referă la evul mediu, din evul mediu, al evului mediu. S-au sfărîmat orașe de veacuri și s-au prăbușit cetăți de clopotnițe medievale. ARGHEZI, P. T. 69. Înfășurați în bunzi imense, cît niște pelerine medievale, acoperiți cu pleduri groase și îmblănite, sfidau gerul aspru ce dăinuia de peste o săptămînă. REBREANU, R. I 214. ◊ Fig. Cetatea... își înălță spre cer silueta medievală. BOGZA, C. O. 212. ♦ (Substantivat) Om din evul mediu. Medievalii au clădit catedralele gotice.

PLED, pleduri, s. n. Pătură de lînă. Tăceau însă amîndoi, înveliți cu pledurile pînă la gît, crezînd fiecare despre celălalt că a adormit. BASSARABESCU, S. N. 189. Îi aduse o haină blănită ca să nu răcească ș-un pled, să puie pe picioare. VLAHUȚĂ, O. AL. II 171.

TARTAN, tartane, s. n. Șal sau pled făcut dintr-o stofă specială, de lînă, cadrilată. Dacă avea pe dînsa o haină sau tartan, i-l trecea cu sila pe spate... și-l gonea în casă. BASSARABESCU, S. N. 29. Îți bei ceaiul în ticnă... apoi te înfășuri bine în tartan... și la opt dimineața te deștepți la Roman. GHICA, S. 239.

ACOPERIRE s. 1. înfășurare, învelire, învelit, (pop.) învăluire. (~ cuiva cu un pled.) 2. îmbrăcare, învelire, învelit. (~ unui caiet.) 3. astupare, închidere. (~ deschizăturii.) 4. ascundere, mascare. (~ unei uși cu o perdea.)

ÎNFĂȘURARE s. 1. depănare. (~ a firului pe mosor.) 2. încolăcire, invălătucire, răsucire, sucire, (rar) încolăceală, încolăcitură, vălătuceală. (~ unui obiect flexibil în jurul...) 3. încingere, încins, înfășurat, strîngere, strîns. (~ brîului în talie.) 4. acoperire, învelire, învelit, (pop.) învăluire. (~ cuiva cu un pled.)

ÎNVELIRE s. 1. acoperire, înfășurare, învelit, (pop.) învăluire. (~ cuiva cu un pled.) 2. acoperire, imbrăcare, învelit. (~ unui caiet.)

ÎNVELIT s. 1. acoperire, înfășurare, învelire, (pop.) învăluire. (~ cuiva cu un pled.) 2. acoperire, imbrăcare, învelire. (~ unui caiet.)

pled

pătură sf [At: LB / Pl: ~ri și (reg) ~re / E: ml *pittula] 1 (Îrg) Foaie de hârtie. 2 (Reg) Bucată. 3 (Reg) Foaie de aluat pentru plăcintă, tăiței etc. 4 (Reg) Plăcintă făcută din mai multe foi suprapuse sau dintr-un aluat care se desface în mai multe foi. 5 (Udp „de”) Strat dintr-o substanță, dintr-o materie, care acoperă ceva în mod uniform. 6 (Udp „de”) Fiecare dintre straturile suprapuse care alcătuiesc un tot. 7 (Îs) ~ vie Totalitate a plantelor de dimensiuni mici (arbuști, ierburi, mușchi) care cresc într-o pădure. 8 (Îs) ~ moartă Strat format din resturile vegetale descompuse care acoperă suprafața solului în pădure sau sub o vegetație bogată de fâneață Si: litieră. 9 (Îs) ~ cu semințe Cotiledon. 10 (Spc) Semifabricat produs în filaturile de bumbac, ca un strat gros de material fibros. 11 (Trs; Mar) Fel de mâncare preparat din mămăligă și brânză aranjate în straturi succesive. 12 (Fig) Categorie, treaptă sau clasă socială. 13 (Fig; pex) Oameni care alcătuiesc o asemenea categorie, treaptă sau clasă socială. 14 (Reg) Îndoitură la haine Si: cută, pliu. 15 (Reg; lpl) Riduri pe frunte. 16 Bucată dreptunghiulară dintr-o țesătură deasă și groasă de lână, de fire sintetice, de bumbac, care servește la învelit Si: cergă, pled, plocat, țol, velință. 17 (Reg; îe) A lua cu ~ (pe cineva) A certa pe cineva rău. 18 (Îal) A goni. 19 (Ban) Cearșaf. 20 (Reg) Scoarță de pus pe perete. 21 (Reg) Sul de pânză.

pled sn [At: VLAHUȚĂ, D. 285 / Pl: ~uri / E: fr plaid, ger Ploid] Bucată dreptunghiulară dintr-o țesătură deasă și ușoară de lână fină, de fire sintetice etc., de obicei ecosez în culori vii, care servește la învelit Vz cergă, pătură, plocat, țol, velință.

tartan¹ sn [At: RÎND. N. 8 / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr tartane] 1 Țesătură de lână sau de bumbac, cu carouri mari, divers colorate, provenită din Scoția. 2-3 (Pex) Șal (sau pled) confecționat din tartan (1). 4 Material special din mastic sintetic elastic, folosit pentru amenajarea pistelor atletice și a terenurilor sportive în vederea impermeabilizării și a măririi rezistenței lor la intemperii.

pled s. n., pl. pleduri

grej¹ adj. invar. (pleduri ~)

MONOGRAMĂ s. f. 1. (Învechit, rar) Tip de literă. Slovele hinezilor. . . tot acel fealiu de monograme sînt, care s-au făcut din slovele fenițienilor. MOLNAR, I. 75/25. 2. Semn (imprimat, gravat, brodat etc.) reprezentînd inițialele (alăturate, împletite sau parțial suprapuse ale) numelui și prenumelui unei persoane. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Monograme cusute pe batist. VLAHUȚĂ, D. 31. Un biet portofel roșcat. . . cu pielea decolorată, cu monograma ruptă. C. PETRESCU, S. 157, cf. id. Î. II, 232. Desfăcu o batistă cu monograma începută de un an. id. C. V. 261. În mîna stîngă un pled și un mic sac de voiaj, învelit în pînză, cu monogramă. TEODOREANU, M. II, 345. L-a firitisit vodă Mihai Sturza, . . . dăruindu-i un ceasornic de aur cu monogramă domnească. SADOVEANU, E. 65. Își opri doar o batistă de mătase cu monogram. CĂLINESCU, S. 636. – Pl.: monograme. – Și: (rar) monográm s. n. – Din fr. monogramme.