AERLIFT s. n. Metodă mecanizată de extracție a lichidelor din subsol, bazată pe aducerea la suprafață cu ajutorul aerului comprimat. [Pr.: a-er-] – Aer¹ + lift.

ASCENSOR, ascensoare, s. n. Cabină sau platformă cu ajutorul căreia se transportă, pe linie verticală, mărfuri sau persoane (în clădirile cu mai multe etaje); lift. – DIn fr. ascenseur.

SCHILIFT, schilifturi, s. n. Instalație pentru transportul schiorilor pe vârful unei pârtii sau pe o pantă. [Scris și: skilift] – Din engl., fr. ski lift.

ASCENSOR s. lift. (Bloc cu două ~oare.)

DESERVI vb. a servi. (Liftul ~ întregul bloc.)

LIFT s. v. ascensor.

lift s. n., pl. lifturi

ASCENSOR ~oare n. Cabină sau platformă pentru transportul pe verticală a persoanelor sau a diferitelor greutăți (într-o clădire cu mai multe etaje); lift. /<fr. ascenseur, lat. ascensor

LIFT ~uri n. Instalație constituită dintr-o cabină sau dintr-o platformă (trasă de cabluri) care servește la transportarea pasagerilor sau a materialelor pe linie verticală în clădiri cu mai multe etaje sau în mine; ascensor. /<engl., fr. lift

LIFTIER ~ă (~i, ~e) m. și f. Lucrător specializat în manevrarea și întreținerea lifturilor. [Sil. -ti-er] /<fr. liftier

LIFT s.n. 1. Ascensor. 2. Instalație mecanică servind pentru scoaterea la suprafață a țițeiului acumulat în sonde. 3. (Sport) Lovitură la tenis și la volei, care imprimă mingii o traiectorie ascendentă. [Pl. -turi. / < engl. lift].

LIFTBOI s.m. (Rar) Liftier. [Scris și lift-boy. / < engl. lift-boy].

LIFT-BOY s.m. v. liftboi.

ASCENSOR s.n. Cabină sau platformă care transportă oameni și materiale în sus și în jos într-o clădire cu mai multe etaje, într-o mină etc.; lift. [< fr. ascenseur].

LIFTA vb. I. tr., intr. 1. A trimite mingea (la volei, la tenis și la tenis de masă) peste fileu prin lovituri de atac care nu se execută cu putere. 2. A aduce la suprafață țițeiul acumulat în sonde. [< engl. lift, cf. fr. lifter].

ASCENSOR s. n. cabină, platformă care transportă pe verticală oameni și materiale într-o clădire cu etaje, într-o mină; lift. (< fr. ascenseur)

LIFT s. n. 1. ascensor. 2. instalație mecanică servind pentru scoaterea la suprafață a țițeiului acumulat în sonde. 3. (la tenis, tenis de masă, volei etc.) lovitură care imprimă mingii o traiectorie ascendentă. (< engl., fr. lift)

LIFTBOI s. m. liftier. (< engl. lift-boy)

LIFTIER, -Ă s. m. f. cel care manevrează un lift (1) într-o clădire publică; liftboi. (< fr. liftier)

A FI BEAT a se afuma, a da cu căciula-n câini, a se face, a se face afiș / cobză / cocă, a fura luleaua neamțului, a intra cu liftul în pom, a se îmbăta turtă, a lua ciocârlanul de coadă, a lua luleaua neamțului, a lua purceaua de coadă, a se machi, a se matofi, a se matoli, a se matosi, a mirosi a ceață, a se pili, a prinde prepelița / purceaua de coadă, a i se sui la cap, a se tămâia, a se trosni, a se trotila, a se tufli, a se turci, a se turti, a umbla pe șapte cărări, a i se urca la cap, a se vărui, a se vopsi.

ASCENSOR, ascensoare, s.n Cabină sau platformă antrenată de un motor prin intermediul unui cablu, cu ajutorul căreia se transportă, pe linie verticală, mărfuri sau persoane; lift. – Fr. ascenseur (lat. lit. ascensor).

baby-skilift s. m. (sport) Skilift de proporții mai mici ◊ „Prin grija [...] asociațiilor sportive locale, a fost montat un «baby-ski-lift», s-au procurat 120 perechi noi de schiuri, echipament și bocanci, au fost verificate și marcate pârtiile de fond și probe alpine.” M. 19 XII 73 p. 5; v. și telecabină [pron. bebischilift] (din baby + skilift)

bebi-lift s. n. Skilift pentru copii ◊ „Consiliul Popular [...] a instalat un bebi-lift pentru a facilita practicarea schiului de către copii.” R.l. 2 III 81 p. 2 //din baby + lift//

boy s. m. (anglicism) Liftier; băiat de serviciu într-un hotel ◊ „[...] mi-e frică să urc în lift [...] cu boy-ul; mi-e frică nu să deschid, dar chiar să ating mini-barul din cameră [...]” R.lit. 9 VI 83 p. 2. ◊ „Personal uman? Peste 300 de servitori de gradul I, 100 de boy (băieți de serviciu)” G. 7980/96 p. 30; v. și supercivilizație (1979) (din engl. boy; DN3)

lifta vb. I (fig.) A sâcâi, a ◊ „juca” pe cineva ◊ „Dacă mă mai liftezi mult după fiecare întrebare, prevăd că nu plecăm la 3, ci o să rămânem în prelungiri.” R.l. 22 VII 74 p. 2 (din engl. to lift; cf. fr. lifter; DN3 – cu alte sensuri, DEX-S)

schilift s. n. Instalație pentru transportul schiorilor pe vârful unei pârtii ◊ „Amatorii de schi vor găsi la Sinaia un nou schilift.” Sc. 12 XII 61 p. 1. ◊ „Până la Bâlea-lac, situată la peste 2000 m altitudine, unde se află cele două schi-lifturi.” R.l. 3 III 77 p. 5 (din engl. skilift; DN3, DEX-S)

supercivilizație s. f. Civilizație superioară ◊ „El nu renunță, însă, deocamdată la presupunerea că aceasta ar putea fi și restul unei supernove. Dr. N.K. este adeptul părerii că a fost descoperită o supercivilizație.” Sc. 14 IV 65 p. 4. ◊ „Ifosele și excrescențele supercivilizației (esplanade, piscine, groom-ul de la recepție, boy-ul de la lift, ragazza de la shop, cadânele de la bar).” R.l. 6 II 79 p. 2 //din super- + civilizație; FC II 234//

telecabină s. f. Instalație cu cablu pentru transportat persoane în cabine suspendate ◊ „În Poiana Brașov funcționează o telecabină cu 40 de locuri și patru teleschiuri. Cum zăpada a și venit, s-a început montarea a încă trei baby-schi-lifturi.” R.l. 22 XI 75 p. 5; v. și teletransport (1971) (din it. telecabina, fr. télécabine; DMC 1966; DN3, DEX-S)

PETERBOROUGH [pi:təborəu] 1. Oraș în SE Canadei (Ontario), pe râul Otonabee și canalul Trent, la 110 km NE de Toronto și la 13 km N de lacul Rice; 102,4 mii loc. Ind. electrotehnică (aparataj electric), a maselor plastice, echipament nautic, produse alim., ceasuri, cherestea. Legat de L. Ontario și G. Georgian prin cea mai mare ecluză-lift din lume (20 m înălțime) construită în 1904. Centru turistic în reg. L. Kawartha. Univ. Trent (f. 1960) și colegiu pedagogic. Fundat în 1825 și populat de emigranții irlandezi sub numele de Peter Robinson, devine oraș în 1905. 2. Oraș în Marea Britanie (Anglia centrală) pe râul Nene, la c. 121 km N de Londra; 134,8 mii loc. (1991). Nod de c. f. Mare centru ind. (motoare Diesel, turbine, pompe, zahăr, conserve de fructe, cărămizi). Catedrală (începută în sec. 12-14) cu mormântul Catherinei de Aragón, prima soție a lui Henric VIII.

lift s. n., pl. lifturi

AERLIFT s. n. Metodă mecanizată de extracție a lichidelor din subsol, bazată pe aducerea lor la suprafață cu ajutorul aerului comprimat. – Aer¹ + lift.

ASCENSOR, ascensoare, s. n. Cabină sau platformă cu ajutorul căreia se transportă, pe linie verticală, mărfuri sau persoane (în clădirile cu mai multe etaje); lift. – Din fr. ascenseur.

ASCENSOR, ascensoare, s. n. Cabină sau platformă mobilă, legată de un cablu și mișcată de un motor, servind pentru a urca (sau a coborî) oameni sau materiale între etajele unei clădiri, în puțurile minelor etc.; lift. Aceasta e imaginea orizontului opt, prin fața căruia ascensorul a trecut cu viteza lui de patru metri pe secundă. BOGZA, V. J. 94.

LIFT, lifturi, s. n. Ascensor.

SINONIM s. n. (< fr. synonyme, cf. gr. synonymos < syn „cu” + onoma „nume”): cuvânt care are același sau aproape același înțeles cu un alt cuvânt, într-un context dat, dar care se deosebește de acesta din urmă prin formă, ca de exemplu ascensor pentru lift, cameră pentru odaie, omăt pentru zăpadă, deficit pentru lipsă, policrom pentru multicolor, necesar pentru trebuincios, învinge pentru birui, necăji pentru supăra, rapid pentru repede, spre pentru către etc. Primul nostru Dicționar de sinonime, tipărit la Editura Albatros în 1972, a fost realizat de un colectiv condus de prof. univ. dr. Gheorghe Bulgăr. A urmat apoi masiva lucrare a soților Luiza și Mircea Seche, de la Institutul de Lingvistică din București, Dicționarul de sinonime al limbii române, EA, 1982, după care a apărut lucrarea prof. Gh. Bulgăr – Dicționar de sinonime, la Editura Palmyra, București, 1993.

URCARE. Subst. Urcare, urcat, urcuș, suire, suit, suiș, ascensiune; cățărare, escaladare, escaladă; încălecare, încălărare (înv.); înălțare, ridicare, ridicat. Decolare. Avion; elicopter; balon. Ascensor, lift; funicular, teleferic; scară. Pantă; deal; munte. Alpinism. Alpinist; cățărător. Adj. Suitor, ascendent; urcător; cățărător. Ascensional. Vb. A (se) urca, a (se) sui; a se cățăra, a (se) aburca (reg.), a escalada; a se cocoța; a încăleca, a încălăra (înv.), a (se) sui călare (pe cal, în șa); a (se) înălța pe cal (în șa); a (se) înălța, a (se) ridica; a decola. Adv. Sus; în sus; mai sus, tot mai sus; în urcuș. V. înălțime, mișcare, pantă, ridicătură de teren, vîrf.

ASCENSOR s. lift. (Bloc cu două ~.)

DESERVI vb. a servi. (Liftul ~ întregul bloc.)

LIFT s. ascensor. (Bloc cu două ~.)

ascensor sn [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 135 / Pl: ~oare / E: fr ascensseur] Cabină sau platformă cu care se transportă pe verticală persoane sau mărfuri Si: (liv) lift.

SERVI vb. 1. a funcționa, a lucra, a sluji, (înv.) a posluși. (~ ca laborantă de 10 ani.) 2. a sluji, (pop.) a slugări, a slugărnici. (A ~ la el doi ani.) 3. a oficia, a sluji. (O biserică la care ~ doi preoți.) 4. a ajuta, a sluji, a sprijini, a susține. (A ~ cauza revoluției.) 5. a (se) folosi, a (se) întrebuința, a (se) sluji, a (se) utiliza. (La ce ~ acest dispozitiv?; se ~ de ambele mîini.) 6. a (se) folosi, a întrebuința, a recurge, a se sluji, a utiliza, a uza, (înv. și pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se teme să se ~ de mijloace dure.) 7. a se folosi, a întrebuința, a se sluji, a umbla, a utiliza, a uza. (Se ~ de tertipuri.) 8. (astăzi rar) a sluji. (A ~ mîncarea la masă.) 9. a cinsti, a ospăta, a trata, (pop.) a omeni, a tratarisi. (L-a ~ cu mîncare și băutură.) 10. a ajuta, a folosi, a sluji. (Asta îi ~ la...) 11. a deservi. (Liftul ~ întregul bloc.) 12. (prin Transilv.) a slugători. (Cu ce vă putem ~?) 13. a lua. (Mai ~ o porție!)

lift sn [At: ALEXI, W. / Pl: ~uri / E: eg lift] 1 Ascensor pentru persoane. 2 Instalație mecanică utilizată la scoaterea la suprafață a țițeiului acumulat în sondă. 3 Lovitură la tenis și la volei care imprimă mingii o traiectorie ascendentă.

lifta vti [At: L. ROM. 1962, 340 / Pzi: ~tez / E: lift] 1-2 A trimite mingea (la volei, tenis sau tenis de masă) peste fileu prin lovituri de atac ce nu se execută cu putere. 3-4 A aduce la suprafață țițeiul acumulat în sondă sau a apei din puțurile de captare.

liftboi sm [At: CINEMA, 1973, nr. 1, 55/3 / S și: lift-boy / Pl: ~ / E: eg lift-boy] (Îvr) Liftier.

liftier, ~ă smf [At: NOM. PROF. 7 / Pl: ~i, ~e / E: fr liftier] Persoană care manevrează și întreține liftul (1) Si: (îvr) liftboi.

lift s. n., pl. lifturi

lift s.n. (tehn.) ascensor. Liftul blocului s-a defectat.