'{cibis,0c} s. m., pl. '{cibiși,0c}

CICONIIFORMĂ ~e f. 1) la pl. Ordin de păsări de talie mare, cu ciocul conic, gâtul și picioarele lungi (reprezentanți: barza, ibisul, țigănușul, stârcul etc.). 2) Pasăre din acest ordin. [Sil. -ni-i-] /<fr. ciconiiformes

'{cIBIS,0c} 'ibiși m. Pasăre din regiunile Africii și Americii, asemănătoare cu o barză, având penajul alb-roșu și ciocul lung, curbat în jos, considerată sfântă de către egiptenii antici. /<lat., fr. ibis

'{cIBIS,0c} s.m. Pasăre exotică cu ciocul și picioarele lungi, cu pene roșii sau negre. [< fr. ibis].

'{cIBIS,0c} s. m. pasăre exotică cu ciocul și picioarele lungi, cu penaj alb sau roșu. (< fr., lat. ibis)

'{cibis,0c}, ibiși s. m. Pasăre asemănătoare cu barza, adorată în Egiptul antic ca simbol sacru sau ca o întrupare a zeului Thot, așac um era bufnița la greci. – Din fr., lat. ibis.

Toth, (în mitologia egipteană) zeul Lunii, adorat sub forma păsării ibis sau a unei maimuțe cu botul lung (babuin). Era scribul și consilierul zeilor și i se atribuia invenția scrisului și compunerea cărților sacre.

ÍBIS (< fr., lat.) s. m. Gen de păsări din ordinul ciconiiformelor răspândit în Africa tropicală: I. roșu (Eudocimus ruber), cu ciocul de culoare neagră-cafenie, ușor curbat, cu penajul roșu, trăiește în regiunile muntoase; I. alb (Eudocimus albus), cu penajul alb, asemănător, ca formă și mărime, cu i. roșu. Este considerată de egipteni o pasăre sacră. Zeița Isis este reprezentată având capul acestei păsări.

IBIS REDIBIS NUNQUAM IN BELLO PERIBIS (lat.) te vei duce, te vei întoarce niciodată nu vei pieri în război - Exemplu tipic de oracol ambiguu unde sensul depinde de intonație, respectiv de punctuație: „te vei duce, te vei întoarce, niciodată (nu) vei pieri în război” sau „te vei duce, te vei întoarce niciodată (nu), vei pieri în război”.

*íbis m., pl. ibișĭ (lat. și vgr. ibis). O pasăre cu cĭocu și picĭoarele lungĭ, cu peptu și spinarea albă, cu capu, gîtu și coada neagră, mîncătoare de reptile, și de aceĭa adorată de vechiĭ Egiptenĭ (ibis religiosa). V. țigănuș.

țigănúș m. Țigan mic. Un fel de ibis negru din Dobrogea.

'{cibis,0c} s. m., pl. '{cibiși,0c}

ibis m. pasăre cu picioroange, venerată de vechii Egipteni.

'{cIBIS,0c} ibiși, s. m. Pasăre din familia berzelor, cu cioc lung și pene roșii sau negre, care trăiește în țările calde (Ibis aerhiopica sau religiosa). Împrejurul unui lac minuscul ca o piscină, ibiși cu piciorul de mărgean... se privesc în oglinda apelor. ANGHEL, PR. 113.

MINUSCUL, -Ă, minusculi, -e, adj. De dimensiune redusă; foarte mic. Își caută un punct de sprijin... păianjenii minusculi atîrnați de firele de funigei. SADOVEANU, O. E. 10. Un tren minuscul coboară ca o jucărie. C. PETRESCU, S.225. Împrejurul unui lac minuscul ca o piscină, ibiși cu piciorul de mărgean... se privesc în oglinda apelor. ANGHEL, PR. 113. ◊ (Rar, despre litere, în opoziție cu majusculă) Literă minusculă = literă mică, v. mic². S-a pus d. Niță pe brînci exercitîndu-se în fiecare zi, pe hîrtie velină, la fel de fel de scriituri – engleze, italice, gotice, batarde, ronde, majuscule, minuscule. CARAGIALE, O. II 245. Manuscripte scrise cu litere capitale și minuscule. ODOBESCU, S. I 343.

NARCISISM s. n. Admirație contemplativă și dragoste exagerată (pînă la anormal) față de propria sa persoană fizică. (Poetic) Împrejurul unui lac minunat ca o piscină ibiși cu piciorul de mărgean, cuprinși de un etern narcisism, se privesc în oglinda apelor. ANGHEL, PR. 113.

PISCINĂ, piscine, s. f. 1. Bazin cu pești într-o grădină, într-un parc etc. Jefuitorul moșnenilor și-a construit un castel și și-a amenajat un parc de vînătoare cu urși și o piscină. BOGZA, A. Î. 603. 2. Bazin amenajat pentru înot. Împrejurul unui lac minuscul ca o piscină, ibiși cu piciorul de mărgean... se privesc în oglinda apelor. ANGHEL, PR. 113.

'{cibis,0c} sm [At: TEODOREANU, M. II, 119 / Pl: ~iși / E: fr ibis, lat ibis] 1 Pasăre asemănătoare berzei, cu pene albe pe corp și negre pe cap și pe coadă, cioc lung, curbat în jos, care trăiește în țările calde și se hrănește cu insecte (Threskionis aetiopica). 2 Pasăre asemănătoare berzei, cu pene roșii pe corp și negre pe cap și coadă, cu ciocul lung, curbat în jos, care trăiește în țările calde și se hrănește cu insecte (Guara rubra).

'{cibis,0c}, -și.

stârc sm [At: BIBLIA (1688), 77¹/37 / V: (reg) stâlc, strac, străc / Pl: ~rci / E: vsl стръкъ] (Orn) 1 (Îs) ~ mare cenușiu Pasăre migratoare de baltă, din ordinul ciconiformelor, de mărimea unei berze, cu aripile cenușii și cu câte un smoc de pene care pornesc de deasupra ochilor și sunt orientate spre spate (șîs ~ cenușiu, ~ vânăt) Si: bâtlan (1) (Ardea cinerea). 2 (Șîs ~ purpuriu, ~ purpurat, ~ roșu, ~ roșietic) Pasăre migratoare de baltă din ordinul ciconiiformelor, puțin mai mică decât stârcul (1), cu capul, gâtul și pieptul roșcat, cu dungi negre Si: bâtlan roșiatic, bâtlan roșu, bâtlan scorțișoriu, ciaclă de trestie, ciaclă roșie, ciapur roșu, goc roșu (Ardea purpura). 3 (Îc) ~- galben (sau ~-blond, ~-cu-coamă) Pasăre crepusculară, cu penele gălbui, cu dungi negre, subțiri în jurul gâtului, iar pe cap cu pene mai lungi, țepoase Si: (reg) bâtlan galben (Ardeola ralloides). 4 (Îc) ~-alb (sau ~-alb-mare, ~-alb-nobil, ~-bâtlan) Egretă (Egretta alba alba). 5 (Îc) ~-al-(sau –bălan-)mic Pasăre de culoare albă cu ciocul și cu picioarele negre, cu două-trei pene ornamentale lungi și înguste pe partea posterioară a capului, iar, la vârsta adultă, cu două-trei pene ornamentale foarte frumoase pe spate Si: bâtlan-(alb-)mic, (îrg) stârciog (1) (Egretta garzetta). 6 (Îc) ~-(cenușiu)-de-noapte (sau ~-cenușiu-mic) Pasăre de mărimea unui corb, cu ceafa și spatele negre, aripile cenușii, pieptul alb și două pene lungi pe cap (Nycticorax nycticorax). 7 (Îc) ~-mic sau ~-pitic Scrofiță (Ixobrihus minutus). 8 (Îc) ~-egiptean (sau -de-cireadă, ~-gălbui-roșcat-de-cireadă ori ~ul-păstorilor) Pasăre albă, cu penele de pe spate și partea de jos a grumazulului galben-roșietice, cu ciocul și cu picioarele galbene, întâlnită foarte rar la noi (Bubulcus ibis). 9 (Reg; îc) ~-lopătar Lopătar. 10 (Îrg) Barză (1) (Ciconia ciconia). 11 (Reg; îc) ~-negru Barză neagră (Ciconia nigra).

'{cibis,0c} s. m., pl. '{cibiși,0c}

In medio stat virtus (lat. „Virtutea stă la mijloc”) -Expresia își trage rădăcinile dintr-o cugetare a lui Aristotel: „Virtutea se află între extreme” (consemnată de Diogene Laerțiu în Despre viețile și doctrinele filozofilor), iar seva, din Metamorfozele lui Ovidiu (și anume din cartea a II-a, mitul „Palatul Soarelui – Phaeton”). Încredințînd fiului său Phaeton farul strălucitor, Soarele îi dă sfatul: „Dacă prea sus te ridici, vei da foc la cereștile case. Iar de prea jos, vei aprinde pămîntul. Inter utrumque tene, medio tutissimus ibis: cel mai sigur e drumul de mijloc”. Se citează cînd vrem să conciliem două păreri diametral opuse sau cînd încercăm un compromis, adică în situații cînd de obicei românul ar spune: „adevărul e la mijloc” ; sau „împăcăm și capra și varza”. LIT.

NARCISISM s. n. Admirație și dragoste exagerată față de propria sa persoană fizică, constituind adesea o stare patologică. Printr-un narcisism frecvent la el, înfățișarea lui de atunci o găsim, mai bine decît în amintirea prietenilor, în propriile sale cuvinte. călinescu, E. 153. Punînd pentru prima oară oamenii față în față cu propria lor imagine, apele le-au adresat o mare invitație la contemplare și narcisism. bogza, c. O. 236, cf. 160. Din vechiul narcisism nu mai este nici urmă. contemp. 1956, nr. 512, 3/4. Matei a început să sufere de narcisism. H. lovinescu, c. s. 52. ◊ (Glumeț, prin lărgirea sensului) Împrejurul unui lac minuscul ca o piscină, ibiși cu piciorul de mărgean, cuprinși de un etern narcisism, se privesc în oglinda apelor. anghel, pr. 113. – Din fr. narcissisme.