NARCISISM s. n. Admirație și dragoste exagerată față de propria sa persoană fizică, constituind adesea o stare patologică. Printr-un narcisism frecvent la el, înfățișarea lui de atunci o găsim, mai bine decît în amintirea prietenilor, în propriile sale cuvinte. călinescu, E. 153. Punînd pentru prima oară oamenii față în față cu propria lor imagine, apele le-au adresat o mare invitație la contemplare și narcisism. bogza, c. O. 236, cf. 160. Din vechiul narcisism nu mai este nici urmă. contemp. 1956, nr. 512, 3/4. Matei a început să sufere de narcisism. H. lovinescu, c. s. 52. ◊ (Glumeț, prin lărgirea sensului) Împrejurul unui lac minuscul ca o piscină, ibiși cu piciorul de mărgean, cuprinși de un etern narcisism, se privesc în oglinda apelor. anghel, pr. 113. – Din fr. narcissisme.