DOVLECEL s. (BOT.; Cucurbita pepo oblonga) (pop.) bostănel.

PATISÓN [s.n. patisoane, s.m. patisoni]. Dovlecel rotund și plat (Cucurbita pepo), asemănător cu o farfurie cu marginile mai mult sau mai puțin vălurite, de culoare alb-gri, cu pulpa deosebit de delicată; se consumă fiert, umplut sau copt. – Fr. pâtisson; germ. Ufo (= farfurie zburătoare).

curcubetă (curcubete), s. f. – 1. Dovleac (Cucurbita pepo). – 2. Plantă (Aristolochia clematitis). – 3. Dovleac uscat. – 4. Cap, dovleac, țeastă. 5. Varietate de pere. – Var. cucurbe(a)tă, curcube(a)tă. Mr. curcubetă. Lat. cucurbĭta (Pușcariu 426; Candrea-Dens., 420; REW 2367; DAR); cf. it. corbezza (< *cucurbitea). – Der. cucurbețică (var. cucurbețea), s. f. (nume dat mai multor plante, Bryonia alba, Bryonia dioica, Coccinia indica, Aristolochia clematitis).

dovleac (dovleci), s. m. – Bostan (Cucurbita pepo). Tc. devlek (Șeineanu, II, 161; Lokotsch 555), cf. mag. döblek, sb. dumlek. – Der. dovlecel, s. m. (bostănel, Cucurbita pepo).

dovleác m., pl. ecĭ (turc. devlek, un fel de pepene verzuĭ; ung. döblec, dovleac). Vest. O plantă cucurbitacee al căreĭ fruct seamănă cu pepenele galben (zămosu), dar nu se mănîncă crud, ci copt la foc (în est bostan). Dovleciĭ albĭ (cucúrbita melópepo), originarĭ din India, numițĭ și „turceștĭ”; turtițĭ ca cantalupiĭ, îs ceĭ maĭ prețuițĭ; ceĭ roșiĭ (cucúrbita pepo), originarĭ din America, numițĭ lúbenĭ (Munt.) și dovlecĭ porceștĭ, îs lungărețĭ. Fig. Cap de om prost, devlă. V. curcubătă.

DOVLEÁC (< tc.) s. m. Denumire dată mai multor specii de plante anuale monoice din genul Cucurbita, familia cucurbitaceelor; d. comun (Cucurbita pepo), d. turcesc (Cucurbita maxima) și d. moscat (Cucurbita moschata). Se cultivă ca plante alimentare sau furajere. Fructul dovlecilor este sferic, sau oval, de dimensiuni mari, folosit în alimentație, iar unele varietăți în furaje; bostan.

cucurbată, cucurbete, (cuculbată), s.f. – 1. (bot.) Dovleac, bostan (Cucurbita Pepo); harbuz, ludău, pepene. 2. Țeastă, craniu; tidva capului (Țiplea 1906). – Cf. curcubetă (< lat. curcubita).

ludău, -ăi, s.m. – (bot.) Bostan, dovleac; cuculbătă (Cucurbita pepo). – Din sl. ludaja (Candrea cf. DER).

dovleac m. 1. curcubetă al cării fruct se întrebuințează ca aliment și din ale cării semințe țăranul face un uleiu, ce-l întrebuințează ca pe cel de nucă (Cucurbita pepo); 2. fig. fam. cap gros și sec: avea cap nu dovleac. [Turc. DEVLEK].

cucurbetă (curcubetă) f. Tr. 1. bostan (Cucurbita pepo); 2. tidvă (Cucarbita lagenaria). [Lat. CUCURBITA].

DOVLEAC, dovleci, s. m. 1. Plantă din familia cucurbitaceelor, cu tulpina întinsă pe pămînt, cu fructe mari, rotunde sau ovale, comestibile (Cucurbita pepo); bostan. ♦ Fructul acestei plante. Locul era plin de coceni și coji de dovleac copt. PREDA, Î. 149. Ușa scîrțîi scurt, aburul de dovleac fiert îl învălui din cap pînă-n picioare. CAMILAR, TEM. 278. Silviu vorbea în versuri cu aurora, cu dovlecii mari și galbeni de prin porumb. GALACTION, O. I 566. 2. Fig. Cap de om (prost, fără minte).

cucurbătă, cucurbete, (cuculbătă), s.f. – (reg.) 1. (bot.) Dovleac, bostan (Cucurbita Pepo); harbuz, ludău, pepene. 2. Țeastă, craniu; tidva capului (Țiplea, 1906). – Lat. cucurbita „dovleac” (Scriban, MDA).

ludău, ludăi, s.m. – (bot.) Bostan, dovleac; cuculbătă (Cucurbita pepo). – Din sl. ludaja (Candrea, cf. DER; MDA) > ludaie, prin schimb de sufix -aie / -ău (Frățilă).

DOVLECEL s. (BOT.; Cucurbita pepo oblonga) (Mold. și Bucov.) bostănel.

Cucurbita pepo L. « Bostan ». Specie care înflorește în iun.-aug. Flori monoice (20 cm diametru), galbene, solitare. Fructe mari de culoare variabilă, galbene, albe, verzi etc., lunguiețe sau rotunde. Frunze cordiforme, profund lobate cu sinusuri adînci, 5 lobi acuți, aspre. Plantă anuală, erbacee, meliferă. Tulpină lungă, întinsă pe pămînt și agățătoare, cu peri rigizi și cîrcei ramificați.

boacă sf [At: BARCIANU / Pl: ~ace / E: nct] 1 (Bot; Trs; rar) Nap (Brassica napus). 2-3 (Reg) Dovleac (Cucurbita maxima, cucurbita pepo). 4 (Reg) Cap. 5 (Reg; îe) A fi tare de ~ A pricepe greu. 6 (Reg; îae) A fi nepăsător. 7 (Reg; îae) A răbda multe. 8 (Reg; îe) A nu ști (sau pricepe) (nici) – A nu ști (sau a nu pricepe) nimic.

bord¹ sm [At: REV. CRIT. I, 552 / Pl: ~rzi / E: nct] 1 (Trs; Ban) Bulgăre de pământ uscat. 2 (Bot; reg) Dovleac (Cucurbita pepo).

bostan sn [At: LB / Pl: ~i / E: tc, srb bostan] 1 (Mol) Loc unde se cultivă legume Si: legumărie. 2 Pepenărie. 3 (Reg) Dovleac (Cucurbita pepo). 4 Pepene verde. 5 (Îe) A prinde ~ul de coadă A parveni. 6 (Pop; îs) -res Fel de mâncare cu dovleac. 7 (Îcs) De-a ~ul Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 8 (Fig; irn) Cap (al omului).

bostănel sm [At: ȘEZ. II, 61 / Pl: ~ei / E: bostan + -el] (Reg) 1-2 (Șhp) Bostan (mic). 3 Dovlecel (Cucurbita pepo var. oblonga). 4 (Îcs) De-a ~ul (sau de-a bostănica) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

cabac sm [At: BORZA, D. / Pl: ~aci / E: nct] (Reg) Bostan (Cucurbita pepo).

doflani smp [At: BORZA, D. / E: nct] (Bot; reg) Dovleac (Cucurbita pepo).

dovleac sm [At: (A. 1790). S. D. VIII, 107 / V: ~velc, (reg) ~vleag, ~vlece, ~vlegi, ~fleac, dulece, duv~ / Pl: ~eci / E: tc devlek, dövlek] 1 Numele mai multor plante din familia cucurbitaceelor, cu flori galbene, cu fruct rotund, turtit sau lunguieț, folosit ca aliment, furaj sau ca ornament și cu semințe albe, comestibile la unele specii. 2 (Șîs ~ turcesc, ~ alb, ~ alb turcesc, ~ românesc, ~eci bălani, ~eci plăcintari) Plantă cu tulpina cilindrică și fructul mare, sferic, de culoare albă sau portocalie, cu miezul afânat și dulce, comestibil, cu semințe mari, albe și lucioase Si: (reg) bicitoc, bolovan, dovlete, ludaie, sămânțar, tigvă (Cucurbita maxima). 3 (Șîs ~ comun, ~ porcesc, ~ turcesc, ~ furajer, ~ galben, ~ pestriț, ~ negru) Plantă cu tulpina în cinci muchii, frunza acoperită cu peri aspri și fructul galben-roșcat, oval, cu miezul fibros și fad folosit ca furaj și în medicina populară Si: (reg) bărbânță, bolovan, bostan, bubă, buroavă, cabac, cucurbetă, doflani, dovlete, harbuz, ivără, lubă, lubeniță, ludaie, pepene, pepenaș, pepenuț, tabac, tătarcă, tărtăcuță, tigvă, troacă, zbacă (Cucurbita pepo). 4 (Șîs ~ turcesc, ~ turcesc cealma, ~ alb) Bostan alb Si: (reg) bostănel, căun, cealma, cucurbetă, pepene, picitoc, tărtăcuță, zămos. 5 (Șîs ~ moscat) Plantă cu tulpina costată și fructul alungit de culoare galben-murdar și miezul dulce, aromat (Cucurbita moscata). 6 (Îe) A avea capul ca ~ul A fi prost. 7 (Îae) A avea capul mare. 8 (Pop; îe) A avea cap, nu ~ A fi deștept (1). 9 (Irn; îae) A se crede deștept (1). 10 (Reg) Pepene galben (Cucumis melo). 11 (Prt) Om prost. modificată

dovlete sm [At: GRECESCU, FL. 390 / V: (reg) ~blete, ~bleț, ~du~, dubleț, duplete sm / Pl: ~leți / E: dovleac] (Olt) 1 Dovleac (2) (Cucurbita maxima). 2 Dovleac (3) (Cucurbita pepo). 3 Planta Cucurbita melopepo. 4 (Reg; îe) A avea cap nu ~ A se pricepe bine la ceva. 5 (Îae) A fi deștept (1). 6 (Irn; îae) A se crede deștept (1). 7 (Reg) Om prost.

ivără sf [At: H XIV, 349 / V: iveră / Pl: ~e / E: nct] (Bot; reg) Dovleac (Cucurbita pepo).

lubă sf [At: LB / Pl: ~be / E: ns cf lubene, lubeniță] 1 (Bot; Trs) Dovleac (Cucurbita pepo). 2 (Bot; Trs) Pepene verde (Citrullus vulgaris). 3 (Reg; euf) Țeastă. 4 (Reg) Mârțoagă.

lubene sm [At: DDRF / V: luben / Pl: ~ni / E: ns cf lubeniță] (Bot; reg) 1-2 Dovleac (Cucurbita pepo și maxima).

lubeniță [At: ANON. CAR. / V: (îrg) leab~, leb~, lebin~, libin~, lieb~, lob~, lumbin~ / A și: ~ben~, ~niță / Pl: ~țe / E: srb lubenica, ljubenica, bg любеница] (Reg) 1 sf (Bot) Pepene galben (Cucumis melo). 2 sf (Bot) Pepene verde (Citrullus vulgaris). 3 av (Olt; îf lebeniță; îlav) Sătul leb~ Foarte sătul. 4 sf (Bot; șîs) ~ mică Dovleac (Cucurbita pepo). 5 sf (Bot) Dovleac (Cucurbita maxima). corectat(ă)

luboi smi [At: ALR I, 855/186 / E: lubă + -oi] (Bot; Trs) Bostan (Cucurbita pepo).

ludaie sf [At: PASCU, S. 204 / V: (reg; css) ~dău sn / Pl: ~dăi / E: srb ludaja] (Ban; Trs) 1 (Bot; șîc ~-albă, ~-bulgărească, ~-turcească, ~-de-mâncare, ~-turcească de mâncat, ~-porcească) Dovleac (2) (Cucurbita maxima). 2 (Bot; șîc ~-de-curechi, ~-porcească) Dovleac (3) (Cucurbita pepo). 3 (Bot; pop) Dovlecel (3) (Cucurbita pepo oblonga). 4 (Bot; șîc ~-de-pământ) Mutătoare (Bryonia dioica). 5 (Bot) Pepene (Citrullus vulgaris). 6 (Prt) Fruct al pepenelui. corectat(ă)

zbacă sf [At: BORZA, D. 55 / Pl: ? / E: ns cf lat baca] (Bot; îvr) Dovleac (3) (Cucurbita pepo).

pepene sm [At: BIBLIA (1688), 1012/6 / V: (îvr) pepen, ~pin, (reg) ~pină sf ~pine, peapân, pipen, popone / Pl: ~ni / E: lat pepo*, pepinis] 1 (Șîc ~-galben, ~-galben-la-miez, ~-dulce, ~-râios, ~-înecăcios, ~-scorțos) Plantă erbacee, din familia cucurbitaceelor, originară din Asia tropicală, cu tulpina târâtoare lungă și acoperită cu peri aspri, cu frunze puțin lobate, cu fructul mare, sferic sau oval, care are coaja netedă sau zgrunțuroasă, cu miezul alb, verde sau galben, dulce parfumat și suculent (Cucumis melo). 2 (Prc) Fruct al pepenelui (1) Si: (reg) bostan-galben, boșor, cantaloș, cantalup, caune, gălboi, harbuz, haimunic, ieură, popone, vleg, zămos. 3 (Șîc ~-grecesc, ~-negru, ~-roșu, ~-verde) Plantă erbacee din familia cucurbitaceelor, originară din sudul Africii, cu tulpina târâtoare, cu frunzele adânc crestate, cu fructul mare, sferic sau oval, având coaja verde și adesea vărgată și miezul comestibil, roșu sau galben, dulce și foarte zemos (Citrullus vulgaris). 4 (Prc) Fruct al pepenelui (3) Si: (reg) bostan, boșar, cucurbetă, die, duleți, harbuz, himanic, lubă, lubeniță, șiarchin, trăgulă, zămos, tigvă de tină. 5 (Îla) (Gras sau învelit) ca ~le sau ca ~nii, ca un ~ sau ~ de gras ori gras ~ Foarte gras. 6 (Îe) A scoate (pe cineva) din ~ni (afară) A face pe cineva să-și piardă răbdarea. 7 (Îae) A enerva pe cineva. 8 (Îe) A-și ieși din ~ni (sau, rar; din ~) (afară) A-și pierde răbdarea. 9 (Îae) A se enerva. 10 (Îe) A ieși (sau a ajunge, a o scoate) la ~ni A face o afacere proastă, a avea pagubă mare într-o afacere, într-o acțiune. 11 (Îae) A sărăci. 12 (Reg; șîc ~-dulce, ~-porcesc, ~-de-porci, ~-verde-lung) Dovleac (Cucurbita pepo maxima). 13 (Reg) Bostan (Cucurbita pepo melopepo). 14 (Pop; șîc ~-irinăci, ~-murători, ~-râios) Castravete (Cucumis sativus). 15 (Îe) A vinde ~ni la grădinar A vinde cuiva ceva de care nu are nevoie. 16 (Îae) A încerca să păcălești pe cineva mai șmecher decât tine. 17 (Reg; lpl; euf) Testicule.

roșu, ~șie [At: CORESI, EV. 425 / V: (îrg) ~ș, ~șă (înv) ~șiu, (Trs) ~șou / Pl: ~șii, (rar) ~șie af, ~șuri sn / E: ml roseus, -a, -um] 1-2 a, av De culoarea sângelui Si: arămiu, bordo (2), cărămiziu (2), purpuriu, roibat (2), rubiniu (2), stacojiu, teracot, vișiniu (îrg) mohorât, (reg) morosliv, rojolin (1). 3 a (Îs) Ouă ~șii Ouă vopsite cu roșu (pex, cu altă culoare) tradiționale la creștini de Paște. 4 a (Reg, îe) A umbla (cu ceva) ca cu oul (cel) ~ A trata cu foarte multă grijă. 5-6 sm, a (Înv; îs) Ban ~ Ban de aramă. 7-8 sm, a (Înv; pex; îae) Monedă cu valoare foarte mică. 9 a (Îs) Galben ~ Galben unguresc de aur. 10 a (Îs) Florint ~ Fiorin de aur. 11 a (Reg; îs) Vărsat ~ (mărunt sau de copii) Pojar. 12-13 sn, a (Arg; îs) Borșul cel ~ Sânge. 14 a (Euf; îs) Cel cu căciula ~ie Diavolul (1). 15-16 sf, a (Bot; îs) Pătlăgea ~ie Plantă legumicolă anuală din familia solanceelor, cu frunze mari, penate, cu flori galbene și cu fructe comestibile (Lycopersicum esculentum). 17-18 sf, a (Bot; îas) Fructul roșiei (15), bacă zemoasă de culoare mai ales roșie, comestibilă Si: pătlăgea, tomată. 19 a (Îs) Mere ~șii Varietate de mere cu coaja roșie. 20 a (Îc) Pere ~șii Varietate de pere nedefinită mai îndeaproape. 21 a (Îs) Pere cu miez ~ (sau ~șii la miez) Varietate de pere cu carnea roșie și coaja vânătă. 22 a (Îc) Cireșe ~șii, cireșe ~șii grase, cireșe ~șii de Dobra, cireșe aslan ~șii, cireșe ~șii pietroase, cireșe ~șii zaharoase Varietăți de cireșe. 23 a (Îs) Vișine ~șii Varietate de prune văratice, roșii-violacee, a căror carne se desprinde ușor de pe sâmbure. 24-25 sf, a (Îs) Struguri roșii (Varietate de struguri) cu boabe roșii și dese Si: roșioară (9). 26 a (Reg; îc) Agriș ~ Coacăz (1). 27 a (Îs) Bostan ~ Bostan (3) porcesc (Cucurbita pepo). 28 a (îs) Grâu ~ (din Bănat) Specie de grâu. 29 a (Îc) Pepene (sau harbuz) ~ Lubeniță (Citrullus vulgaris). 30 a (Zlg; îc) Șarpe (reg gândac) ~ Viperă (Peliasberus) 31 a (Ent; îs) Furnică ~ Specia de furnici Formica sanguinea. 32 a (Ent; reg; îae; adesea determinat prin „mare”) Furnică de pădure (Formica rufa). 33 a (Ent; reg; îc) Gândac ~ Vaca-domnului (Lygaeus equestris). 34 a (Îe) A se duce (sau a merge) până la mărul ~ A se duce foarte departe. 35 a (Îe) A fi cu ciubote ~șii A fi rar. 36 a (Îae) A fi scump. 37 a (Îe) A plăti ciubote ~șii A plăti mult 38 a (Îe) A umbla (sau a se duce) cu ciubote roșii A umbla desculț. 39 a (Îae) A fi foarte sărac. 40 a (Îe) A căuta acul doamniei cu fir ~ A căuta ceva frumos sau rar. 41 a (Bot; reg; îc) Mălăiel-~ Păducel (Crataegus monogyna). 42 a (D. părul oamenilor) Roșcovan (2). 43 a (Pex; d. oameni) Cu părul roșcat (2). 44 a (D. părul animalelor și penele păsărilor, pex d. animale sau păsări sau d. părți ale corpului lor) Roșcat (2). 45 a (D. cai) Roib (1) 46 smf Nume dat animalelor și păsărilor domestice de culoare roșie (cal, bou, capră, câine, găină etc.) 47 a (D. față sau părți ale corpului) De culoare rumenă-aprinsă (datorită circulației sangvine) Si: roșcovan (1). 48 a (Pex; d. oameni) Cu fața rumenă Si: pletoric, rubicond, sangvin. 49 a (D. ochi) Congestionat (2). 50 a Îmbujorat (de emoție, de frică etc.) 51 a (D. metale) Incandescent. 52 a (Îs) Fier ~ Fier înroșit în foc cu care se înseamnă animalele (odinioară și sclavii și ocnașii) 53 sn Culoarea roșie, prima dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, la marginea acestuia spre lungimile de undă mari. 54 sn (Reg; îe) ~ de pică (sau de râde) Roșu aprins. 55 sn (Îs) ~ cardinal Roșu purpuriu. 56 sn (D. clădiri; îla) În (sau din) ~ Cu zidăria de cărămidă, terminată, dar netencuită. 57 sn (În construcție cu verbele „a încălzi”, „a înfierbânta”; îla) Până la ~ Până la incandescență. 58 sn Îe) A vedea (sau a i se face) (cuiva) ~ (înaintea ochilor) A se înfuria. 59 sn (Arg; îe) A-i face (cuiva) ~ la muștuc A lovi pe cineva să-i curgă sângele pe nas. 60 sn (Ccr) Colorant roșu. 61 sn (Îs) ~ de Berlin (sau de Paris, de Prusia, englez, englezesc, indian, venețian) Denumire comercială a unei substanțe roșii, folosită în vopsitorie cu substituent al miniului de fier. 62 sn (Îs) ~ de Congo Colorant organic în industria textilă și indicator în chimia analitică. 63 sn Fard roșu pentru obraz și buze 64 sn (Cu determinarea „de buze”) Ruj¹. 65 sn (Îvr sf) Țesătură sau broderie de culoare roșie. 66 sn (La cărțile de joc) Cupă². 67 smp (Bot; reg) Limba-boului (Anchusa officinalis) 68 smp (În vechea armată a Țării Românești; șîs ~șii de țară) Corp de călăreți sau de pedestrași compus din boieri de țară având uniformă de culoare roșie Si: roșior (22). 69 sm Ostaș din corpul roșiilor (67) Si: roșior (23) 70 sm (Îs) Roșii străini Corp de cavaleri format din ostași străini. 71 sm Descendent din boieri mici. 72 smp Corp de slujitori domnești înființat în sec. XVIII în Moldova, numit astfel datorită uniformelor roșii. 73 sm Dare plătită de roșii (70). 74 a (Fig) Inspirat sau pătruns de idei progresiste sau revoluționare (de stânga). 75 a (Fig) Creat de o mișcare revoluționară (în special de cea comunistă). 76 sm (Mpl) Adept al unor idei progresiste sau revoluționare (mai ales de stânga).

tărtăcuță sf [At: POLIZU / V: (reg) ~tăgu~, tăt~, tătărc~, tertec~ sf, ~cuț s / Pl: ~țe / E: tătarcă + -uță] 1 Plantă erbacee agățătoare, din familia cucurbitaceelor, cu flori albe și cu fructul roșu, de mărimea unui măr domnesc Si: (reg) curcubetă, curcubețea, tărtănică, tătarcă (5) (Coccinia indica). 2 (Bot; reg; șîc ~țe-rotunde) Dovleac (3) (Cucurbita pepo). 3 (Bot; reg; lpl) Dovleac-turcesc (Cucurbita melopepo). 4-6 (Prc) Fructul tărtăcuței (1-3). 7 (Pop; rar; îcs) De-a ~ța De-a rostogolul. 8 (Mun) Vas făcut din fructul uscat al tărtăcuței (2). 9 (Pop; fig; gmț) Ființă mică, bondoacă. 10 (Pfm; fig; gmț) Cap¹ (1). 11 (Înv; pex) Turban (1). 12 (Bot; reg) Hrișcă-tătărească (Fagopyrum tataricum). 13 (Reg) Ciupercă mică, nedefinită mai îndeaproape.

tătarcă sf [At: NECULCE, L. 159 / V: (reg) păt~, tărtacă, tot~ / Pl: ~rce, ~rci / E: tătar + -că] 1-2 Tătăroaică (1-2). 3 Iapă de soi tătăresc (1). 4 Haină lungă, îmblănită, purtată de tătari (1). 5 (Bot; reg) Tărtăcuță (1) (Coccinia indica). 6 (Bot; reg) Dovleac (3) (Cucurbita pepo). 7 (Bot; reg) Dovleac-turcesc (Cucurbita melopepo). 8 (Bot; reg; îf tărtacă) Pepene verde. 9-11 (Reg) Fructul tătarcei (5-7). 12 (Reg) Dovleac uscat, golit de miez, întrebuințat ca ploscă sau ca felinar. 13 (Bot; reg; șîe tot-de-mături) Mătură (Sorghum vulgare). 14 (Bot; reg) Hrișcă (1) (Fagopyrum esculentum). 15 (Bot; reg) Hrișcă-tătărească (Fagopyrum tataricum). 16 (Bot; reg; îc) Buruiană-de~ Rostopască (Chelidonium majus). 17 (Reg) Hambar (1). 18 (Bot; reg) Ciupercă nedefinită mai îndeaproape. 19 (Orn; reg) Cocoș-de-mesteacăn (Lyrurus tetrix). 20 (Reg) Numele unei boli la om Si: bubă. 21 (Reg) Boală de vite nedefinită mai îndeaproape. 22 (Med; reg) Cancer (1).

tâlv, ~ă [At: VALIAN, V. / V: (reg) ~Ifă, ~ljă, tilvă sf / Pl: ~i sm, ~uri sn, ~e sf / E: ns cf tigvă] (Reg) 1 sm (Bot) Bostan (3) (Cucurbita pepo). 2 sm (Bot) Tigvă (1) (Lagenaria siceraria). 3-4 sn Fructul tâlvului (1-2). 5 sn Vas făcut din fructul uscat al tâlvului (1-2), întrebuințat la scoaterea, prin aspirare, a vinului sau a rachiului dintr-un butoi. 6 sn (Pex) Pâlnie cu o țeavă lungă și subțire, folosită pentru scoaterea vinului sau a rachiului din butoi Si: trăgaci (7). 7 sn (Îe) A fi cu buzele pe ~ A avea viciul beției. 8 sn (Îe) A mirosi a ~ A mirosi a vin. 9 av (Îe) A fi beat ~ A fi foarte beat. 10 av (Îe) Se duce făcut ~ Se duce glonț. 11 sf Culme rotundă de deal sau de munte.

tigvă sf [At: NECULCE, L. 387 / V: (reg) tibgă, ticvă, tidvă, tifdă, ~gbă, tihoacă, tioacă, tioagă, titvă, tiubgă, tiucă, tiugă, tiușă, tiuvgă, tivă, tivdă (Pl: ~duri), tivgâ, tugă / Pl: ~ve, (reg) -vi / E: bg, ucr тигва, srb tikva] 1 Plantă erbacee agățătoare sau târâtoare, din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructul de diferite forme (de obicei bombat), verde și zemos, care la maturitate devine gălbui și cu pereții tari, lemnoși Si: (reg) bostănei, cătrună, ciugai., curcubetă, heber, lupoaie, pere-curcubete, sămânțar, sărăboi, tărăni, tâlv (2), trăgace (14), trăgulă (4), triov, troacă (21) (Lagenaria siceraria). 2 (Bot; reg) Dovleac (Cucurbita maxima). 3 (Bot; reg) Bostan (Cucurbita pepo). 4 (Reg; îe) A sta ca tiuga peste gard A fi nehotărât. 5 (Reg; îae) A fi gata de ducă. 6 (Olt; îe) A fi alb ca floarea de tiugă A fi alb ca zăpada. 7-9 (Prc) Fructul (comestibil) al tigvei (1-3), utilizat uneori ca ornament. 10 (Pfm; îs) Cap de ~ sau ~ goală (ori seacă) Om prost. 11 (Reg; îe) A nu avea cap, ci ~ A fî prost. 12 (Pex) Vas făcut din fructul uscat și golit de miez al tigvei (1-3), care servește ca pâlnie de tras băutura din butoi, ca recipient în care se păstrează și se transportă diferite alimente, ca plută la pescuit etc. 13 (Pex) Conținutul unei tigve (12). 14 (Reg; îe) Și-a găsit hârbul capacul, -va dopul și lelea bărbatul Se zice când se asociază două persoane care au aceleași defecte. 15 (Reg; îe) A umbla cu tiuga cu minciuni A fi mincinos, intrigant. 16 (Reg; îe) S-a umplut ~va Se zice despre două persoane care nu mai sunt în relații bune. 17 (Mol;șîs poamă tidvă sau tivdă ori strugure de tiugă) Varietate de struguri de culoare albă, cu boabele mari, cărnoase și cu coaja groasă, dispuse rar pe ciorchine Si: (reg) tigveană, tigveasă, tigvoasă (2). 18 (Bot; reg; îc) Tidvă-de-pământ Mutătoare (Bryonia alba). 19 (Bot; reg; îc) Tidvă-de-apă Nufăr-alb (Nymphaea alba). 20 (Bot; reg; îc) ~-de-tină Pepene-verde (Citrullus vulgaris). 21 (Și, îrg; îs ~va capului) Craniu (de om sau de animal). 22 (Pfm; pex; irn) Cap¹ (1). 23 (Mol; dep; îf tioagă) Minte. 24 (Reg; șîs tidva dopului) Calota pălăriei. 25 (Reg; șîs tiugă de vârf) Capul¹ ascuțit al oului. 26 (Reg; șîs tiugă de cotor) Capul¹ rotunjit al oului. 27 (Reg; urmat de determinări) Vârf de deal sau de munte.

țară sf [At: PSALT. HUR. 75^r/4 / V: (înv) țea~ (Pl: țeri, țere) / Pl: țări, (înv) țari, (reg; art) țărele, țarele / G-D: (înv) țăriei / E: ml terra] 1 (Îrg) Suprafața globului pământesc Si: pământ. 2 (Îrg; prc) Uscat. 3 (Înv) Țarină¹ (1). 4 (Înv) Sol³ (1). 5 Porțiune relativ omogenă din cuprinsul învelișului geografic, căreia îi sunt specifice anumite caracteristici (etnice, etnografice, de relief, de climă, ape, resurse economice etc.) Si: regiune, ținut¹ (20), zonă, (înv) oblastie. 6 Întindere de pământ (delimitată) pe care se exercită o anumită autoritate Si: teritoriu. 7 Denumire generică a unor regiuni în care s-a păstrat multă vreme organizarea social-politică dezvoltată din instituția obștii sătești Si: ocol. 8 (În graiul locuitorilor de la munte; îoc munte, deal) Șes. 9 (În graiul locuitorilor de la munte; îoc pădure, codru) Loc deschis. 10 (În graiul ciobanilor) Locul unde ciobanii de la munte își au casele, familiile și gospodăriile lor stabile. 11 Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat. 12 (Pex) Stat. 13 (Îvp; art) Parte componentă în denumirea unor state sau ținuturi ~ra Ardealului, ~ra de Sus. 14 Provincie în vechea organizare politică și administrativă a României. 15 (În basme; îs) ~ra nimănui Țară (11) fără stăpân. 16 (Îas) Spațiu, neocupat de armate, între două fronturi de luptă. 17 (Srg) Drum de ~ sau drumul țării Șosea națională. 18 (Îs) ~ra lui Cremene (sau a lui Han-Tătar, a lui Papură-Vodă) Loc fără stăpân, unde fiecare face ce vrea, fără să dea nimănui socoteală. 19 (Îs) ~ra lui Papură-Vodă Loc în care e sărăcie mare. 20 (Îs) ~ra lui Papuc Loc în care domnește hoția și jaful. 21 (Îe) ~ra e largă! Ești liber să faci ce-ți place, să pleci unde vrei. 22 (Îe) La colț (sau la capăt) de ~ și la mijloc de masă sau la mijloc de masă și la colț de ~ Într-un loc prielnic, comod și ferit de primejdii. 23 (Îe) Peste nouă (sau șapte) mări (și) peste nouă (sau șapte) țări Foarte departe. 24 (Îe) A pune ~ra la cale A conduce o țară. 25 (Pex; îae) A îndruma o afacere. 26 (Gmț; îae) A discuta o chestiune importantă (de ordin politic) fără a avea competența necesară. 27 (Gmț; pex; îae) A sporovăi. 28 (Îe) A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste în ~ A i se duce cuiva vestea Si: a ajunge de pomină. 29 (Îe) A plăti (cât) un colț (sau, reg un corn) de ~ A valora foarte mult. 30 (Fam; îe) Te joci cu ~ra-n bumbi? Formulă prin care se atrage atenția cuiva că greșește atunci când subestimează o persoană sau o problemă. 31 (Îe) A nu mai avea ~ cu (cineva) A nu mai avea trai liniștit cu cineva. 32 (Îe) A sta prost (sau rău) cu ~ra A nu avea bani. 33 (Pop; îe) A se duce (sau a pleca)-n ~ (sau în țări, în lume și în țări) A se duce în lumea largă. 34 (Îe) A cutreiera ~ra în lung și-n lat A călători foarte mult. 35 (Reg; îc) ~-lungă Persoană care se ocupă de mai multe lucruri deodată și nu termină nici unul. 36 (Îe) Atâta pagubă în ~ra Moldovei Se zice pentru a arăta că ceva este lipsit de importanță. 37 (Reg) Nume dat României înainte de primul război mondial de către românii din Transilvania. 38 (Înv) Așezare statornică întemeiată într-o regiune nelocuită. 39 (Adesea determinat printr-un aps) Locul în care s-a născut sau trăiește cineva Si: patrie, (îvp) moșie¹. 40 (Îs) ~ mamă (sau mumă) Țara din care s-a desprins o altă țară (o provincie etc.), care este legată de prima prin unitate națională, de limbă, de cultură etc. Si: patrie mamă. 41 (d. oameni, animale, bunuri etc. înv; îla) De ~ Indigen. 42 (Bot; reg; îs) Bostan (sau lobeniță) de ~ Dovleac (Cucurbita pepo). 43 (Bot; reg; îas) Dovleac (Cucurbita maxima). 44 (Îs) Pere de ~ Nume dat unei varietăți de pere nedefinite mai îndeaproape. 45 (Îs) Prune de ~ Nume dat unei varietăți de prune nedefinite mai îndeaproape. 46 Locuitorii unei țări (11) Si: popor, (îvp) norod¹, obște. 47 (Pex) Mulțime de oameni Si: lume. 48 (Îe) A afla târgul și ~ra A afla toată lumea. 49 (Îe) A se pune cu ~ra A intra în conflict cu toată lumea. 50 (Trs) Felul de a fi al unui om. 51 (Îe) Nu e ~ caldă Se spune despre un om care nu e vrednic de încredere. 52 (Fam) Termen cu care cineva se adresează unei persoane. 53 (Înv) Țărănime. 54 (Înv) Armată alcătuită din țărani. 55 (Înv; pex; csc) Oșteni proveniți din țărani. 56-57 (Îoc de oraș; îljv) De sau (de la) ~ Care trăiește sau care se află la sat. 58-59 (Îal) Specific satului. 60 (Îs) Drum de ~ Cale de importanță locală care leagă mai multe comune sau sate. 61 (Îla) (De) la ~ (De) la sat. 62 (Reg; îcs) De-a ~a Numele unui joc de copii, ce se desfășoară între două grupuri ai căror participanți, așezați în două șiruri față în față, se țin strâns de mână, membrii fiecărui grup încercând, pe rând, să rupă lanțul advers pentru a câștiga prizonieri în favoarea propriului grup. 63 (Reg; îacs) Șotron. 64 Locul unde stă fiecare jucător din echipa „la bătaie” la jocul de oină. 65 (art) Melodie după care se execută țara. 66 (art) Joc de brâu nedefinit mai îndeaproape. corectat(ă)

zemos,-oasă adj., s.m. I adj. 1 (despre fructe, plante) Care are suc mult; suculent. Leneși cireșii și bostanii zemoși (STANCU). 2 (despre mîncăruri gătite) Care are zeamă multă, sos mult. ♦ Restr. (despre fripturi) Care nu și-a pierdut complet sucul și sîngele în procesul pregătirii. Rup din zemoasa friptură (COȘB.). II s.m. (bot; reg.) Numele a trei specii de plante erbacee din familia cucurbitaceelor, cu tulpina tîrîtoare și cu fructele comestibile: a) pepene galben (Cucumis melo); b) pepene verde (Citrullus lanatus); c) bostan alb (Cucurbita pepo melopepo). • pl. -oși, -oase. /zeamă + -os.

bolovan s.m. 1 Bucată mare dintr-o materie solidă (piatră, pămînt etc.), avînd marginile rotunjite sub acțiunea factorilor meteorologici. Lada era plină cu bolovani de piatră (AGÂR.). ◊ Compar. Ce stai în drum ca un bolovan? ♦ Fig. (deprec.) Om prost, necioplit sau nesimțit. N-am mai văzut așa un bolovan de om. 2 (reg.) Sloi de gheață. 3 (constr.; reg.) Grinda care formează talpa sau temelia casei țărănești. 4 (bot.; reg.) Dovleac (Cucurbita pepo); bostan. 5 (înv.) Idol din piatră. • pl. -i, (pop.) n. -e. și (reg.) bolohan s.m. /<sl. veche балванъ, bg. балван.

bostan s.m. (reg.) 1 (bot.) Plantă cu tulpina întinsă pe pămînt, cu florile mari și galbene, cu fructele de dimensiuni mari, în formă sferică sau ovală, folosite în alimentația omului sau a animalelor (Cucurbita pepo); dovleac. Prin porumbiști luminează bostanii aproape aurii (AGÂR.). ◊ Bostan turcesc v. turcesc. Bostan de țară v. țară. = ♦ Nume generic dat plantelor care cresc cu tulpina întinsă pe pămînt, avînd fructele mari și ovale, folosite în alimentație. ♦ Fig. (fam., iron.) Capul omului prost. A făcut după cum i-a trăsnit prin bostanul lui cel sec (POP.). 2 (bot.) Pepene verde (Citrullus vulgaris). 3 (reg.) Loc unde se cultivă legume. 4 (reg.) De-a bostanul = joc de copii. • pl. -i. /<tc. bostan „grădină de bostani”; cf. srb. bostan.

bostănel s.m. 1 Dim. al lui bostan. 2 (bot.; reg.) Varietate de dovleac care are fructele comestibile, de formă lunguiață (Cucurbita pepo oblonga); dovlecel. Bostănei umpluți. 3 (reg.; art.) De-a bostănelul = joc de copii. • pl. -ei. /bostan + -el.

cucurbắtă, cucurbete, (cuculbătă), s.f. (reg.) 1. Dovleac, bostan (Cucurbita Pepo); harbuz, ludău, pepene. 2. Țeastă, craniu; tidva capului. – Lat. cucurbita „dovleac” (Scriban, MDA).

harbúz, harbuzi, s.m. Dovleac, pepene verde; cucurbătă (Cucurbita pepo): „A ta ziță de harbuz / Să suie pă gard în sus” (Papahagi, 1925: 167). ■ (onom.) Harbuz, poreclă în Dragomirești și Bârsana. – Din ucr. harbuz (DEX, MDA); din tc. harbuz, karpuz (Șăineanu). ■ Cuv. rom. > pol. arbuz (Miklosich, după DER).

ludắu, ludăi, s.m. Bostan, dovleac; cuculbătă (Cucurbita pepo). ■ Exclusiv în Trans., Banat și Crișana (ALR, s.n.; vol. I, h. 198). – Din sl. ludaja (Candrea, după DER; MDA); din ludaie, prin schimb de sufix -aie / -ău (Frățilă).

lubă s.f. (bot.; reg.) I 1 v. Dovleac (Cucurbita maxima sau Cucurbita pepo). 2 v. Pepene. Pepene-roșu. Pepene-verde (Citrullus vuharis).

lubene s.m. (bot.; reg.) 1 (și lubene-turcesc) v. Dovleac (Cucurbita maxima sau Cucurbita pepo). 2 lubene-scoromnic v. Pepene. Pepene-galben (Cucumis melo).

lubeniță s.f. (bot.; reg.) 1 (și lubeniță-verde) v. Pepene. Pepene-roșu. Pepene-verde (Citrullus vulgaris). 2 v. Pepene. Pepene-galben (Cucumis melo). 3 (și lubeniță-albă, lubeniță-mică) v. Dovleac (Cucurbita maxima sau Cucurbita pepo).

luboi s.m. (bot.; reg.) v. Dovleac (Cucurbita maxima sau Cucurbita pepo).

ludaie s.f. (bot.; reg.) 1 (și ludaie-albă, ludaie-bulgărească, ludaie-de-curechi, ludaie-de-mâncare, ludaie-porcească, ludaie-turcească, ludaie-turcească-de-mâncat) v. Dovleac (Cucurbita maxima sau Cucurbita pepo). 2 v. Dovlecel (Cucurbita pepo oblonga). 3 v. Împărăteasă. Mutătoare (v. mutător) (Bryonia alba). 4 v. Pepene. Pepene-Roșu. Pepene-Verde (Citrullus vulgaris).

* DOVLEAC, Olten. DOVLETE sm. 1 🌿 Plantă din familia cucurbitaceelor, cu tulpina întinsă pe pămînt și acățătoare, cu flori mari galbene, al cărei fruct comestibil, rotund sau lungăreț, e de mărime și culoare variabilă; originară din America, e mult cultivată la noi de țăranii pe cîmp și în grădini; din semințele aflate în interiorul fructului se prepară un ulei alimentar, întrebuințat și în industrie; poartă diferite numiri, după regiuni: Mold. bostan, Trans. Băn. curcubătă, etc. (Cucurbita pepo) (🖼 1886) ¶ 2 Ⓕ F Cap gros și sec, căpățînă ¶ 3 Dovleac turcesc, Mold. bostan alb, varietate a acestei plante, originară din India răsăriteană, cu fructul mare, turtit, prezentînd pe suprafață 10 coaste prevăzute cu tubercule (Curcubita melopepo) [tc. devlek].

DOVLECEL, Mold. BOSTĂNEL sm. 🌿 Varietate de dovleac (Cucurbita pepo), cu fructele mici, lungărețe, aproape cilindrice, cultivată prin grădinile de zarzavat pentru trebuințele culinare (🖼 1887): Într’un ~ Vorbesc mațele în el (GOR.), ghicitoare despre „casă”.

curcubetă sf [At: LB / V: (reg) cucurbătă, cucurbeată, cucur~-, cucurbete, cucurbită, ~bătă, ~bită, ~te sm, ~ețe sm / Pl: ~te / E: ml curcubita] (Reg) 1 (Șîc ~ porcească, ~te-de-nutreț, cucurbite-românești) Dovleac (Curcubita pepo). 2 (Șîc ~-galbenă, ~-albă, ~de-betcă, ~-de-cuculă, ~-de-tras) Tigvă (Lagenaria siceraria). 3 (Îc) ~-buburoasă (sau râioasă) Bostan (Curcubita verucosa). 4 (Îc) Cucurb-porcească, (sau sălbatică) Mutătoare (Bryonia alba). 5 (Îf -te) Pepene verde (Citrullus vulgaris). 6 (Fig) Vas făcut din fructul curcubetei (1), în care se păstrează lichide și care servea (înainte de apariția furtunului) și pentru scoaterea băuturilor din butoi Si: (reg) tâlv, tidvă, trăgace. 7 Curcubeu (3).

pépene m. (lat. pepo, *pépinis, îld. pepónis, pepene, zămos, d. vgr. pépon, pepene, harbuz orĭ zămos, adică „copt”, d. pépto, coc [pin căldura soareluĭ], lat. *poquere, coquere, a coace; it. popóne = mellone, pepene; sp. pg. pepíno, castravete [lat. pop. pépenus, pepene, de unde, probabil, și fr pepin, sîmbure]; ngr. pepóni, de unde sîrb. pipun, pepene). Vest. Mold. sud. Fructu uneĭ plante cucurbitacee numită tot pepene, din care există doŭă varietățĭ: pepenele galben (cúcumis melo), care seamănă cu bostanu (avînd la mijloc tot o mare cavitate în care se află semințele), cu mezu galben, gălbuĭ saŭ portocaliŭ, dulce și bun de mîncat după masă, originar din sudu Asiiĭ și numit în nordu Moldoveĭ zămos și zamuz, ĭar în Olt. numaĭ pepene (V. cantalup și caun); pepenele verde (citrullus vulgaris, cúcumis citrullus orĭ cucúrbita citrullus), cu coaja verde, plin în ăuntru, cu sîmburiĭ în mez, cu mezu roș orĭ (maĭ rar) alb gălbuĭ, dulce, foarte apos și bun de mîncat după masă, originar din sudu Africiĭ și numit în nordu Moldoviĭ harbuz, ĭar în Olt. lúbeniță (V. boșar și bacîr). A scoate pe cineva din pepenĭ (adică „de la paza pepenilor”), a-l enerva, a-l face să izbucnească de furie. Nord. Castravete (maĭ ales mare).