ANTICIPAȚIE, anticipații, s. f. Anticipare. ◊ Literatură de anticipație = literatură având ca temă imaginarea științifico-fantastică a viitorului. V. literatură științifico-fantastică. ◊ Loc. adv. Cu anticipație = înainte de termenul cuvenit. [Var.: (înv.) anticipațiune s. f.] – Din fr. anticipation, lat. anticipatio, -onis.

SCIENCE-FICTION subst. Literatură, film cu caracter științifico-fantastic. ◊ (Adjectival) Literatură science-fiction. [Pr.: sa-iăns-ficșăn. – Abr.: SF] – Din engl. science-fiction.

LITERATURĂ s. 1. beletristică, litere (pl.), (înv.) scriitorie, (peior.) autorlâc. (Activează în domeniul ~ii.) 2. literatură de anticipație v. science-fiction; literatură populară = folclor; literatură științifico-fantastică v. science-fiction.

SCIENCE-FICTION s. literatură de anticipație, literatură științifico-fantastică.

științifico-fantastic adj. m., pl. științifico-fantastici; f. sg. științifico-fantastică, pl. științifico-fantastice

SCIENCE-FICTION [pr.: sains ficșăn] n. Literatura, film etc. cu caracter științifico-fantastic. /Cuv. engl.

SCIENCE-FICTION s.n. Opere literare (romane, nuvele, povestiri etc.) sau filme care au ca subiect întîmplări cu caracter științific-fantastic; literatură științifico-fantastică. [Pron. sa-iăns-ficșăn. / < engl., fr., it. science-fiction].

FANTASCIENTIST, -Ă IEN-TIST/ I. adj. științifico-fantastic. II. s. m.^[1] autor de literatură științifico-fantastică. (< it. fantascientista)

SCIENCE-FICTION /SAIĂNS-FICȘĂN/ s. n. gen romanesc sau cinematografic având ca subiect întâmplări cu caracter științifico-fantastic; literatură științifico-fantastică. (< engl. science-fiction)

ȘTIINȚIFICO-FANTASTIC, -Ă adj. (despre literatură, film) în care fantasticul este tratat prin amănunte științifice; science-fiction. (< științific + fantastic)

ANESTIN 1. Ion A. (1847-1919, n. București), actor român. Interpret al personajelor din comediile lui Caragiale. 2. Victor A. (1875-1918, N. Bacău), ziarist român. Fiul lui A. (1) Popularizator al științelor, fondator al Societății Astronomice Române (1907). Autor al primului roman științifico-fantastic din literatura română („În anul 4000 sau o călătorie la Venus”). 3. Ion A. (a semnat și cu pseudonimul Ion Valentin) (1900-1963, n. București), grafician, pictor și scenograf român. Nepotul lui A. (2) Desene politice și caricaturi portrete șarjă din lumea teatrului.

ASIMOV, Isaac (1920-1992), biochimist și scriitor american de origine rusă. Lucrări de popularizare a științei („În interiorul atomului”, „Creierul uman”). Romane științifico-fantastice de mare popularitate („Fundația”, „Sfîrșitul universului”).

BRADBURY [brædbəri], Ray (Douglas) (n. 1920), scriitor american. Povestiri științifico-fantastice („Cronicele marțiene”, „Merele de aur ale Soarelui”, „Farenheit 471” – ecranizată).

scientologie, scientologii s. f. Disciplină recentă al cărei obiect de studiu îl constituie știința ca fenomen social; știința despre știință; scientică. ◊ Biserica de scientologie = sectă religioasă recentă, foarte controversată în prezent în Apus, înființată în 1948 de Ron Hubbard (†1986), autor de scrieri științifico-fantastice, care își propune să realizeze o lume „fără crime, fără droguri și fără războaie”. Aderenții sunt supuși preventiv la un examen anamnezic, primind apoi un „tratament” fizic și medical pentru purificarea lor spirituală, în realitate pentru manipularea lor mintală. Doctrina sectei este expusă în lucrarea sa Dianetica (1950); sediul: Flag (Florida, S.U.A.). – Din fr. scientologie.

science-fiction s. și adj. inv. (cuv. engl.) Operă literară sau film care introduce ceva științific posibil într-o lume imaginară ◊ „S-a subliniat în repetate rânduri (inclusiv în numărul special consacrat de «Viața Românească» literaturii științifico-fantastice) că valoarea artistică a unei cărți, a unui film, a unei piese de teatru încadrabile în genul science-fiction stă nu atât în precizia datelor tehnice [...] ci în abordarea unor adevărate preocupări, speranțe, temeri și aspirații umane.” Cont. 30 IV 74 p. 10. ◊ „De la science-fiction-ul liric «Comedie fantastică» până la science-fiction-ul cu peripeții filosofice «Hyperion» sau până la policier-ul fără pretenții «Cercul magic» – filmele s-au adresat spectatorilor pe partituri de genuri foarte diferite.” Cont. 26 XII 75 p. 7. ◊ „Printre știrile care au cutreierat globul pe teleimprimatoarele agențiilor de presă figurează una care, deși pare de domeniul science-fiction-ului, ne interesează în cel mai înalt grad: duminică seară sonda spațială «Voyager-1» a atins punctul cel mai apropiat de planeta Jupiter.” R.l. 13 III 79 p. 1. ◊ „[...] deși vechi de câteva zeci, sute sau mii de ani, science fiction-ul este un început.” R.lit. 28 XII 92 p. 3; v. și 24 IV 75 p. 22, 22 V 75 p. 22, 22 II 78 p. 9, 14 XII 78 p. 24, R.l. 16 VI 93 p. 11; v. și catastrofism, paraliteratură, thriller, voyerism [pron. saiăns-ficșăn] (cf. fr. science-fiction; DMN 1950; DN3, DEX-S)

știință-ficțiune s. f., adj. (Film, scriere) Care are caracter științifico-fantastic ◊ „Am cunoscut și strămoșii italieni ai filmelor de aventuri, ai filmelor de știință-ficțiune, ai comediei briante și absurde.” Cont. 4 VII 69 p. 5. ◊ „Editura Calmann-Levi, în cadrul scrierilor știință-ficțiune, a tipărit volumul [...]” I.B. 2 XII 74 p. 7 (din știință + ficțiune, după engl., fr. science-fiction; PR 1950)

științifico-fantastic, -ă adj. 1974 (Despre filme, scrieri) Cu caracter de ficțiune științifică v. science-fiction (din științific + fantastic; FC I 188, 193; DEX-S)

CROHMĂLNICEANU, Ovid S. (1921-2000, n. Galați), critic literar român. Comentator al fenomenului literar contemporan („Literatura română între cele două războaie mondiale”), monografii despre T. Arghezi, L. Blaga. Proză științifico-fantastică („Istorii insolite”).

UNIVERSAL, casă americană de producție fondată, în 1912, de către Carl Laemmle. Prima companie independentă care, în 1915, deține un studio important (Universal City). În existența sa aproape centenară și-a cucerit popularitatea prin mari vedete, mari regizori și cultivarea unor genuri de succes: westernul, comedia și științifico-fantasticul.

PIERCE [piərs], John Robinson (1910-2002), inginer american. Și-a desfășurat activitatea de cercetare în laboratoarele Bell Telephone din New York și New Jersey. Prof. la California Institute of Technology (din 1971) și tehnolog șef la Jet Propulsion Laboratory din Pasadena (din 1979). Contribuții în domeniul tuburilor electronice de frecvențe foarte înalte, care au dus la proiectarea sateliților pentru telecomunicații (satelitul „Echo” lansat în 12 aug. 1960). A publicat sub pseud. J.J. Coupling literatură științifico-fantastică.

PERFORMANCE [pəfó:məns] (cuv. engl. „spectacol”) subst. Gen de artă apărut în Europa și America de Nord în anii ’60 ai sec. 20, derivat din happening, care constă în transpunerea în spațiu și mișcare a unei imagini vizuale create de un artist plastic. Cuprinde numeroase elemente din arta spectacolului, elemente muzicale și se bazează, mai ales în noile sale variante, pe folosirea unor simboluri din viața politică, religioasă, ecologică, științifico-fantastică, tehnică. Printre reprezentanții de seamă: J. Cage, D. Oppenheim, Yoko Ono, L. Anderson ș.a. În ultimii ani s-a dezvoltat, cu prioritate, în fostele țări socialiste din Europa (Ungaria, Rusia, Slovacia, România), având, aproape întotdeauna, un subtext polemic, provocator.

LE GUIN [lə gwin]. Ursula (n. Kroeber) (n. 1929), scriitoare americană. Se afirmă cu trilogia „Fantezie”, apoi se dedică romanului științifico-fantastic, prezentând stările conflictuale apărute ca urmare a inegalităților sociale sau a tehnologizării abuzive, ce duc la distrugerea naturii („Mâna stângă a întunericului”, „Planeta iernii”, „Planeta dezmoșteniților”).

LEWIS [lú: is], Clive Staples (1898-1963), scriitor și critic literar englez. Studii de literatură engleză medievală și renascentistă („Alegoria iubirii”, „Istoria literaturii engleze în sec. 16”). Autor de fabule și romane științifico-fantastice („Departe de planeta făcută”).

LEM, Stanisław (1921-2006), scriitor polonez. Proză științifico-fantastică („Solaris”, ecranizat și „Fiasco”, „Guturaiul”, „Insomnia”). Lucrări de critică („Teorie de caz”, „Fantasticul și futurologia”).

MÉLIÈS [meliés], Georges (1861-1938), cineast francez. Pionier al artei cinemotografice. Iluzionist la teatrul „Robert Houdin” din Paris. În studiourile construite de el (1897), la Montreuil, a realizat peste 400 de filme, utilizând procedee ale artei sale de prestidigitator. Inventator al trucului cinematografic. Predilecție pentru feerie și genul științifico-fantastic („Călătoriile lui Gulliver”, „Afacerea Dreyfus”, „Călătoria în lună”, „Aventurile baronului Münchausen”, „La Polul Nord”).

HEINLEIN [háinlain], Robert Anson (1907-1988), scriitor american. Romane științifico-fantastice („Revoltă în anul 2100”, „Străin în țară străină”, „Hăul tenebrelor”).

HOBANA, Ion (1931-2011, n. Sânnicolau Mare), scriitor român. Proză științifico-fantastică, relevând o imaginație fecundă și o bună tehnică a construcției („Odiseea marțiană. Maeștrii anticipației clasice”, „O falie în timp”, „Un englez neliniștit”). Antologia critică „Vârsta de aur a anticipației românești”.

ROMÁN¹ (< fr.) s. n. (LIT.) 1. (În Ev. med.) Operă narativă în proză sau versuri, scrisă într-o limbă romanică (ex. „Roman de la Rose”, „Roman de la Renart”). 2. Specie a genului epic, care cuprinde o acțiune de o relativă amploare și complexitate, desfășurată de-a lungul unei anumite perioade, care angajează, de obicei, mai multe personaje și care presupune un anumit grad de adâncime a observației sociale și a analizei psihologice. Specific mai ales literaturilor moderne, r. există ca manifestare epică, nu întotdeauna distinctă, încă din Antic. (Petronius, Apuleius, Longos, Heliodor) și Ev. med. (sub forma r. cavalerești, eroice, galante, pastorale, scrise în spirit aristocratic). În perioada Renașterii, r. cunoaște primele sale concretizări moderne, ca viziune și modalitate, o sferă de cuprindere tematică și tipologică mai largă, prin Rabelais, Cervantes, proza picarescă. În epocile următoare, în funcție de schimbările sociale care au loc, de îmbogățirea continuă a ariei de cunoaștere, de dezvoltarea generală a științei și filozofiei, a literaturii și artei înseși, ca și prin contribuțiile unor scriitori deosebit de originali, r. se diversifică atât sub raportul problemelor abordate, cât și sub acela al mijloacelor de expresie, devenind, progresiv (începând mai cu seamă din sec. 19), una dintre speciile cele mai reprezentative și mai cultivate, exprimând gustul și mentalitatea momentului istoric respectiv și tinzând să contureze tablouri sugestive ale epocii. Prin W. Scott, Dickens, Thackeray (în Anglia), Goethe (în Germania), Manzoni, Verga (în Italia), Stendhal, Balzac, Flaubert, Zola (în Franța), Dostoievski, Tolstoi (în Rusia) ș.a., r. își demonstrează exemplar viabilitatea și adaptabilitatea. Cunoscând numeroase modalități și devenit, prin aceasta, un gen „proteic”, el atinge ulterior o largă dezvoltare în toate literaturile lumii, impunând atenției, și în sec. 20, câteva nume de prestigiu universal: A. France, R. Rolland, M. Proust (în Franța), J. Galsworthy, J. Joyce (în Anglia), Th. Mann, H. Mann, R. Musil (în Germania), S. Undset, K. Hamsun, S. Lagerlöf (în țările scandinave), Dreiser, Hemingway, Faulkner, Steinbeck, Dos Passos, Caldwell (S.U.A.), Gorki, Șolohov, Leonov (în Rusia) ș.a. Potrivit temelor tratate, viziunii estetice, modalității curentului artistic în care se integrează există r. romantic (V. Hugo), realist (Flaubert), naturalist (Zola), suprarealist (R. Queneau), filozofic (Voltaire), sentimental (G. Sand), umoristic și de moravuri (Dickens), exotic (Bernardin de Saint-Pierre), psihologic (Dostoevski), istoric (Scott), de aventuri (Dumas), pedagogic (Rousseau), fantastic (Gautier), terifiant (H. Walpole), pastoral (Montemayor), picaresc (M. Alemán), epistolar (Laclos), pamfletar (Swift), bildungsroman (Goethe), epopeic (Tolstoi), de analiză (Proust), ciclic (R. Martin du Gard), fluviu (Rolland), foileton (Sue), pentru copii (Mark Twain), polițist (Doyle), științifico-fantastic (Wells), existențialist (Camus), „noul roman” (Robbe-Grillet), al tinerilor furioși (J. Osborne) etc. În literatura română, cea dintâi încercare de r. tipărit aparține lui M. Kogălniceanu („Tainele inimei”, fragment, 1850). Urmează o etapă de de căutări, în care se remarcă D. Bolintineanu, cu „Manoil” (1855) și „Elena” (1862), și mai ales N. Filimon, cu „Ciocoii vechi și noi” (1865). Ulterior specia e tot mai des cultivată, pentru ca în veacul 20 să cunoască o înflorire deosebită. Printre reprezewntanții ei se numără D. Zamfirescu, I. Slavici, M. Sadoveanu, L. Rebreanu, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, G. Călinescu, I.M. Sadoveanu, M. Eliade, M. Blecher, M. Preda, E. Barbu, Petru Dumitriu, N. Breban, M. Nedelciu ș.a.

ANTICIPAȚIE, anticipații, s. f. Anticipare. ◊ Literatură de anticipație = literatură având ca temă imaginarea științifico-fantastică a viitorului. ◊ Loc. adv. Cu anticipație = înainte de termenul fixat. [Var.: (înv.) anticipațiune s. f.] – Din fr. anticipation, lat. anticipatio, -onis.

ȘTIINȚIFICO-FANTASTIC, -Ă, științifico-fantastici, -ce, adj. (Despre literatură, film etc.) În care fantasticul este tratat verosimil prin amănunte științifice, ficțiunea fiind dezvoltată de la un nucleu științific; science-fiction. – Științific + fantastic.

SCIENCE-FICTION s. n. Literatură, film cu caracter științifico-fantastic. ◊ (Adjectival) Literatură science-fiction. [Pr.: saiăns-ficșăn. – Abr.: SF] – Din engl. science-fiction.

SCIENCE-FICTION [sáiəns fíkʃn] (cuv. engl.) s. n., adj. (Literatură sau film) cu caracter științifico-fantastic care imaginează lumi, societăți, situații într-un spațiu-timp fictiv; simbol: SF. Remarcabile sunt creațiile lui Jules Verne, H.G. Wells, I. Asimov, A.C. Clarke, R. Heinlein ș.a.

LITERATURĂ. Subst. Literatură, arta cuvîntului, litere. Literatură populară, folclor, literatură orală, literatură anonimă; literatură scrisă, literatură cultă. Literatură beletristică, literatură artistică, beletristică. Literatură națională; literatură străină; literatură universală. Literatură veche; literatură antică; literatură clasică; literatură premodernă; literatură modernă; literatură contemporană. Literatură religioasă; literatură laică. Literatură științifico-fantastică; literatură didactică. Literatură pentru copii. Literatură epică; literatură lirică, lirică; literatură dramatică, dramaturgie, teatru. Proză; gen epic; poezie, gen liric; gen dramatic. Operă literară. Roman, povestire, nuvelă, nuveletă (rar), schiță; poveste; basm; snoavă. Poezie, poezioară (dim.), poezea (depr.), vers; poem, epopee, epos (livr.). Piesă, piesetă, scenetă; dramă; tragedie; tragicomedie, melodramă; comedie, comedioară (dim., depr.). Gen satiric; satiră; parodie. Teorie literară, teoria literaturii; critică literară, critică; istorie literară; estetică literară. Publicistică, ziaristică, jurnalistică, presă. Stilistică literară; poetică; retorică. Textologie. Bibliografie. Literat, om de litere, literator (înv.); scriitor, poet; prozator, romancier; povestitor; narator; nuvelist; dramaturg; scenarist; publicist, ziarist, jurnalist; redactor. Adj. Literar, artistic, beletristic, poetic; literaturizat, poetizat; epic; prozaic; romanesc; nuvelistic; liric; dramatic; tragic; melodramatic; satiric, comic, grotesc; publicistic, ziaristic, jurnalistic; stilistic; retoric. Vb. A literariza, a literaturiza; a poetiza; a crea, a scrie, a compune, a redacta. V. artă, artist, autor, cîntăreț, curente literare, dramaturgie, folclor, poezie, proză, teatru.

anticipație sf [At: ODOBESCU, S. III, 640 / V: ~țiune / Pl: ~ii / E: fr anticipation] 1-5 Anticipare (1-5). 6 (Îlav) Cu ~ Înainte de un termen fixat. 7 (Îs) Literatură de ~ Literatură care are ca temă imaginarea științifico-fantastică a viitorului Si: literatură științifico-fantastică, literatură S. f.

FANTASTIC (< fr. fantastique < lat. lit. phantasticus < gr. phantastikos, imaginar) Categorie a esteticii, produs al imaginației sau fanteziei, facultății socotite sinonime, datorită aceluiași mecanism creator. Trăsătură caracteristică a literaturii antice (poemele homerice, legendele mitologice), a unor creații populare (basmul), a literaturii moderne (literatura științifico-fantastică). Un interes pentru fantastic l-au arătat romanticii. Meritul de a-i fi deschis drumul în creația liberară a vremii revine scriitorului E.T.A. Hoffmann. În literatura noastră, elemente fantastice apar în creația unor scriitori ca: Ion Creangă (Poveștile), B. Delavrancea (Neghiniță), G. Coșbuc (Tulnic și Lioara etc.), M. Emineseu (Făt-Frumos din lacrimă), Al. Odobescu (Feciorul de împărat cel cu noroc la vînat), în legendele lui V. Alecsandri (Legenda ciocîrliei). Particularități ale fantasticului în literatură sînt: o nouă dimensiune a duratei, un alt ritm în succesiunea momentelor, plăsmuirea personajelor. O categorie a fantasticului este fabulosul, produs al imaginației înclinând spre enormul incredibil și care apare în legende și în eposul popular.

științifico-fantastic, ~ă a [At: DEX-S / P: ști-i~ / Pl: ~ici, ~ice / E: științific + fantastic] (D. literatură, film etc.) În care fantasticul este tratat verosimil prin amănunte științifice Si: science-fiction.

science-fiction sns [At: DN³ / P: sa-iăns-ficșăn / E: eg science-fiction] (Agm) 1 Literatură științifico-fantastică. 2 Operă care aparține literaturii științifico-fantastice.

literatură s.f. 1 beletristică (v. beletristic), litere (v. literă), <înv.> muză, scriitorie, <peior.> autorlâc. A debutat în literatură de tânăr. 2 literatură de anticipație = literatură științifico-fantastică = science-fiction. În literatura de anticipație subiectele se referă la viitor; literatură de consum = literatură de masă = paraliteratură. Literatura de consum este considerată la periferia creației literare propriu-zise, cuprinzând genuri ca science-fiction, romanul polițist etc.; literatură dramatică = artă dramatică, dramaturgie, scenă, teatru. Caragiale este clasicul literaturii dramatice românești; literatură populară = folclor. Literatura populară a unui popor este oglinda spiritualității lui. 3 (rar) v. Bibliografie.