science-fiction s. și adj. inv. (cuv. engl.) Operă literară sau film care introduce ceva științific posibil într-o lume imaginară ◊ „S-a subliniat în repetate rânduri (inclusiv în numărul special consacrat de «Viața Românească» literaturii științifico-fantastice) că valoarea artistică a unei cărți, a unui film, a unei piese de teatru încadrabile în genul science-fiction stă nu atât în precizia datelor tehnice [...] ci în abordarea unor adevărate preocupări, speranțe, temeri și aspirații umane.” Cont. 30 IV 74 p. 10. ◊ „De la science-fiction-ul liric «Comedie fantastică» până la science-fiction-ul cu peripeții filosofice «Hyperion» sau până la policier-ul fără pretenții «Cercul magic» – filmele s-au adresat spectatorilor pe partituri de genuri foarte diferite.” Cont. 26 XII 75 p. 7. ◊ „Printre știrile care au cutreierat globul pe teleimprimatoarele agențiilor de presă figurează una care, deși pare de domeniul science-fiction-ului, ne interesează în cel mai înalt grad: duminică seară sonda spațială «Voyager-1» a atins punctul cel mai apropiat de planeta Jupiter.” R.l. 13 III 79 p. 1. ◊ „[...] deși vechi de câteva zeci, sute sau mii de ani, science fiction-ul este un început.” R.lit. 28 XII 92 p. 3; v. și 24 IV 75 p. 22, 22 V 75 p. 22, 22 II 78 p. 9, 14 XII 78 p. 24, R.l. 16 VI 93 p. 11; v. și catastrofism, paraliteratură, thriller, voyerism [pron. saiăns-ficșăn] (cf. fr. science-fiction; DMN 1950; DN3, DEX-S)