ZILER, -Ă s. m. și f. v. zilier.

ziler, ~ă smf, a [At: BARIȚIU, PA. I, 384 / V: ~lier, (reg) ~lar, zâl~, ziuar, zâuar^[1], zuuar / Pl: ~i, ~e / E: zile (pll zi) + -ar] 1-2 (Muncitor) angajat (temporar) și retribuit cu ziua (11) Si: diurnist, (pop) ziuaș (1). corectat(ă)

ziler, -ă s.m., sf. Muncitor angajat și plătit cu ziua; zilaș. Cei mai mulți dintre chiriași erau muncitori salahori, zilieri (CE. PETR.). • pl. -i, -e. și zilier s.m. /zile, pl. lui zi + -ar.

ZILER, -Ă, zileri, -e, s. m. și f. Muncitor angajat și plătit cu ziua; zilaș. [Var.: zilier s. m.] – Zile (pl. lui zi) + suf. -ar.

ZILER, -Ă, zileri, -e, s. m. și f. Muncitor plătit cu ziua. Rizea ghici că erau mecanici și zileri care lucrau la linia cea nouă. DUMITRIU, B. F. 108. Personalul permanent cuprindea 5 sau 150 de oameni, iar numărul zilerilor varia. GALAN, B. I 59. – Variantă: zilier, -ă (CAMIL PETRESCU, O. II 491) s. m. și f.

ZILER, zileri, s. m. Muncitor angajat și plătit cu ziua. [Var.: zilier s. m.] – Din zile (pl. lui zi) + suf. -ar.

ZILER ~i m. Lucrător angajat și plătit cu ziua. /zile + suf. ~er

zilér m. V. zlŭaș.

JELER, jeleri, s. m. Nume dat în Evul Mediu țăranilor fără pământ sau cu pământ puțin din Transilvania, care munceau pe moșiile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor. – Din magh. zsellér.

ZILIER, -Ă, zilieri, -e, s. m. și f. Muncitor angajat și plătit cu ziua; zilaș. [Var.: ziler s. m.] – Zile (pl. lui zi) + suf. -ar.

jăler sm vz jeler

jeleariu sm vz jeler

jeler sm [At: ENC. ROM. / V: jăl~, ~eariu, jil~, jileriu, jilier, ziler^[1] / Pl: ~i / E: mg zsellér] (Trs; iuz; în Evul Mediu) 1 Țăran fără pământ sau cu pământ puțin, care muncea pe moșiile nobililor, dar care nu avea regimul juridic al iobagilor. 2 Om așezat pe moșia altuia.

jiler sm vz jeler

jileriu sm vz jeler

jilier sm vz jeler

zâlar smf, a vz ziler

zâler smf, a vz ziler

zâuar sm, am vz ziler

zilar sm, a vz ziler

zilier, ~ă smf, a vz ziler

ziuar smf, a vz ziler

zuuar sm, a vz ziler

zilier s.m. v. ziler.

JELER, jeleri, s. m. Nume dat în evul mediu țăranilor fără pământ sau cu pământ puțin din Transilvania, care munceau pe moșiile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor. – Din magh. zsellér.

ZILAR, zilari, s. m. (Rar) Ziler. (Adjectival) Suflecă mînecele și apucă hîrlețul, ca un săpător zilar, la vie. C. PETRESCU, R. DR. 56.

ZILIER, -Ă, zilieri, -e, s. m. și f. v. ziler.

JELER ~i m. (în evul mediu în Transilvania) Țăran fără pământ sau cu pământ puțin, care muncea pe pământurile nobililor, dar care avea alt statut juridic decât iobagii. /<ung. zseller

ziŭáș m. (d. zi, cu ziua. Cp. cu pălmaș). Mold. Muncitor angajat cu ziŭa. – În Trans. ziler (după pl. zile). V. salahor.

ziler s. m., pl. zileri

jeler s. m., pl. jeleri

zilier (desp. -li-er) s. m., pl. zilieri

jeler s. m., pl. jeleri

zilier (-li-er) s. m., pl. zilieri

jeler s. m., pl. jeleri

ZILER s. diurnist. (Lucrează pe un șantier ca ~.)

ZILER s. diurnist. (Lucrează pe un șantier ca ~.)

jeler (jeleri), s. m. – Iobag, șerb. Mag. zsellér (Cihac, II, 509; DAR), din germ. Siedler, cf. sb. želir (Miklosich, Slaw. Elem., 22). În Trans., înv.

jeleariu s.m. (înv.) V. jeler.

jileriu s.m. (înv.) V. jeler.

jeler, jeleri, s.m. – (reg.; arh.) 1. Nume dat (în Transilvania) în Evul Mediu țăranilor care munceau pe pământurile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor: țăran dependent; porțieș (Dăncuș, 1986). 2. Om așezat pe pământul (sau în casa) altuia; colonist; chiriaș: „A fost o femeie și-a șezut jelăriță într-o casă pustie” (Bilțiu, 1999: 383). ♦ (onom.) Jeler, nume de familie (20 de persoane cu acest nume în Maramureș, în 2007). – Din magh. zsellér „răzeș” (Cihac, DA, cf. DER; DEX, MDA), din germ. Siedler, cf. srb. želir (Miklosich, cf. DER).

jeler, -i, s.m. – 1. Nume dat (în Transilvania) în Evul Mediu țăranilor care munceau pe pământurile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor: Țăran dependent; porțieș (Dăncuș 1986). 2. Om așezat pe pământul (sau în casa) altuia; colonist; chiriaș: „A fost o femeie și-a șezut jelăriță într-o casă pustie” (Bilțiu 1999: 383). – Din magh. zsellér (< germ. Siedler).