opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Explicative DEX

VOPSITOR, -OARE, vopsitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu vopsitul1; boiangiu. 2. (Reg.) Zugrav. – Vopsi + suf. -tor.

VOPSITOR, -OARE, vopsitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu vopsitul1; boiangiu. 2. (Reg.) Zugrav. – Vopsi + suf. -tor.

vopsitor, ~oare smf [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 60v/20 / V: (îvp) văp~ sm, (rar) sf, (înv) văpsitoriu, (reg) văcsi~, văcți~ sm / Pl: ~i, ~oare / E: vopsi + -tor] 1 Fabricant de vopsea (1) Si: (reg) fărbar, vopselar (1), (îvr) văpser (1). 2 Negustor de vopsea (1) Si: (reg) fărbar, vopselar (2), (îvr) văpser (2). 3 Persoană care se ocupă cu vopsitul1 (textilelor sau al altor obiecte) Si: (reg) boiangiu, fărbar, vopselar (3), (îvr) văpser (3). 4 (Reg) Zugrav.

vopsitor, -oare s.m., s.f. 1 Persoană care se ocupă cu vopsitul. Nu poate vedea în dosul petei galbene decît lemn gol, lucrat de strungar și lăcuit de vopsitor (VIANU). 2 (reg.) Zugrav. Această îndeletnicire casnică pierde din importanță de cînd au început să apară în centrele economice locale vopsitori ambulanți (APOL.). • pl. -ori, -oare. (pop.) văpsitor, -oare s.m., s.f. /vopsi + -tor.

VOPSITOR, vopsitori, s. m. Persoană care se ocupă cu vopsitul linurilor și țesăturilor; boiangiu. ♦ (Tansilv.) Zugrav.

VOPSITOR ~i m. Persoană specializată în lucrările de vopsire. /a vopsi + suf. ~tor

văcsitor sm vz vopsitor

văcțitor sm vz vopsitor

văpsitor sm vz vopsitor

văpsitoriu sm vz vopsitor

văpsitor, -oare adj. v. vopsitor.

zugrav-vopsitor s. m. Zugrav care este în același timp și vopsitor ◊ „Șeful unei brigăzi de zugravi-vopsitori lucrând la finisarea unui bloc.” Sc. 10 XII 61 p. 2 (din zugrav + vopsitor)

văpsitor (vopsitor) m. cel ce vopsește, zugrav.

văpsitór m. Vest. Meseriaș care văpsește zidurile saŭ gardurile (zugrav) saŭ stofele (boĭangiŭ). – Și vo-.

Ortografice DOOM

vopsitor s. m., pl. vopsitori

vopsitor s. m., pl. vopsitori

vopsitor s. m., pl. vopsitori

Sinonime

VOPSITOR s. v. boiangiu.

VOPSITOR s. v. zugrav.

vopsitor s. v. ZUGRAV.

VOPSITOR s. boiangiu. (E de profesie ~.)

Intrare: vopsitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vopsitor
  • vopsitorul
  • vopsitoru‑
plural
  • vopsitori
  • vopsitorii
genitiv-dativ singular
  • vopsitor
  • vopsitorului
plural
  • vopsitori
  • vopsitorilor
vocativ singular
  • vopsitorule
plural
  • vopsitorilor
văcsitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
văpsitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
văpsitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
văcțitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zugrav-vopsitor
zugrav-vopsitor substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zugrav-vopsitor
  • zugravul-vopsitor
plural
  • zugravi-vopsitori
  • zugravii-vopsitori
genitiv-dativ singular
  • zugrav-vopsitor
  • zugravului-vopsitor
plural
  • zugravi-vopsitori
  • zugravilor-vopsitori
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vopsitor, vopsitorisubstantiv masculin
vopsitoare, vopsitoaresubstantiv feminin

etimologie:
  • Vopsi + -tor. DEX '09 DEX '98 NODEX

zugrav-vopsitor, zugravi-vopsitorisubstantiv masculin

  • 1. Zugrav care este în același timp și vopsitor. DCR2
    • format_quote Șeful unei brigăzi de zugravi-vopsitori lucrând la finisarea unui bloc. Sc. 10 XII 61 p. 2 DCR2
etimologie:
  • zugrav + vopsitor DCR2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „vopsitor”

Visit YouGlish.com