VANDAL, -Ă, vandali, -e, s. m., adj. 1. (Persoană) care făcea parte din grupul de triburi de origine germanică care au emigrat în sec. V de pe țărmurile Mării Baltice ajungând până în nordul Africii unde au întemeiat un regat, desființat de armatele bizantine. 2. Fig. (Om) necivilizat, barbar, care distruge valori culturale și artistice. – Din fr. vandale.

vandal, ~ă [At: CANTEMIR, HR. 133 / Pl: ~i, ~e / E: lat Vandalus, fr vandale] 1 smp Populație germanică care a emigrat în sec. V de pe țărmul Mării Baltice în Silezia, Moravia, Câmpia Tisei, Galia, Spania, nordul Africii, producând mari distrugeri. 2 sm Persoană care aparținea populației formate din vandali (1). 3 a Care aparținea vandalilor (1). 4 a Privitor la vandali (1). 5 sf Limba vorbită de vandali (1). 6 smf Persoană care are o comportare necivilizată, distrugând valori culturale, artistice etc. (ale unui popor).

vandál s.m., s.f, adj. 1 s.m. (la pl.) Grup de triburi germanice, din N Peninsulei Iutlanda, care, începînd cu a doua jumătate a sec. 2 d.Hr., au întreprins expediții de jaf și cucerire în Pannonia, Gallia, Hispania, au întemeiat în sec. 5 un regat în N Africii, de unde au ajuns la Roma, cucerind-o (455) și nimicind numeroase valori culturale ale antichității, și care a fost destrămat de armatele bizantine comandate de Iustinian; (și la sg.) persoană care aparținea acestui grup. 2 adj. Care aparține vandalilor, care este specific vandalilor, care se referă la vandali. 3 s.m., s.f. Fig. Om barbar, care distruge valori culturale și artistice (ale unui popor). Un grup de vandali au distrus cîteva monumente din cimitirul orașului. • pl. -i, -e. /<fr. vandale, lat. Vandalus.

VANDAL, vandali, s. m. 1. Persoană care făcea parte din grupul de triburi de origine germanică care au coborât în sec. V de pe țărmul Mării Baltice ajungând până în nordul Africii unde au întemeiat un regat și de unde au pătruns în Roma, jefuind crunt și distrugând numeroase valori culturale și artistice ale antichității. 2. Fig. Om necivilizat, barbar, care distruge valori culturale și artistice. – Din fr. vandale.

VANDAL, vandali, s. m. 1. Persoană făcînd parte din vechiul trib de origine germanică care a coborît în secolul al V-lea de pe țărmul mării Baltice și a distrus parte a Imperiului roman de răsărit. 2. Fig. Persoană necivilizată care distruge valorile culturale și artistice. V. barbar. Beciuri gigantice, pe care, oricît s-a încercat ciocanul vandalilor, tot nu le-a putut încă surpa. NEGRUZZI, S. I 183.

VANDAL s.m. 1. Membru al unui vechi trib germanic care, în secolul V, a invadat Imperiul roman de răsărit, producînd mari distrugeri. 2. (Fig.) Cel care are o comportare necivilizată (față de operele și bunurile culturii). [< fr. vandale].

VANDAL s. m. 1. membru al unui vechi trib germanic care, în secolul V, a invadat Imperiul Roman de Apus, producând mari distrugeri. 2. (fig.) om care comite acte de vandalism. (< fr. vandale)

VANDAL ~i m. 1) la pl. ist. grup de triburi germanice, care, emigrând în sec. V de pe țărmurile Mării Baltice, au distrus o parte din Imperiul Roman de Apus. 2) Persoană care făcea parte din aceste triburi. 3) fig. Persoană care distruge fără cruțare valorile culturale ale unui popor; barbar. /<fr. vandale

*Vandál, -ă adj. (fr. Vandale, it. Vándalo, d. lat. Vándalus, bárbar dintr’un popor germanic care a devastat Roma). Fig. Distrugător, devastator: incultu e de ordinar vandal. V. bolșevic, haĭdamac, huligan, pogrom.

vandăl [At: ALR SN IV h 1223/219 / V: ~dulă sf / Pl: ~e / E: săs vandal] 1 sn (Trs) Vană² (1). 2 sf (Reg; îf vandulă) Adâncitură de teren în forma unui jgheab.

vandulă sf vz vandăl

Vandali m. pl. 1. vechiu popor germanic dela țărmurii Balticei, se așeză în Dacia (sec. III), invadă Galia (406), Spania (409), Africa (429), Italia și prăda Roma în mod îngrozitor (455); ei fură exterminați de Belizariu (534); 2. fig. cel ce urăște civilizațiunea și distruge monumentele artelor.

vandal adj. m., s. m., pl. vandali; adj. f., s. f. vandală, pl. vandale

vandal adj. m., s. m., pl. vandali; adj. f., s. f. vandală, pl. vandale

vandal s. m., pl. vandali