vandál s.m., s.f, adj. 1 s.m. (la pl.) Grup de triburi germanice, din N Peninsulei Iutlanda, care, începînd cu a doua jumătate a sec. 2 d.Hr., au întreprins expediții de jaf și cucerire în Pannonia, Gallia, Hispania, au întemeiat în sec. 5 un regat în N Africii, de unde au ajuns la Roma, cucerind-o (455) și nimicind numeroase valori culturale ale antichității, și care a fost destrămat de armatele bizantine comandate de Iustinian; (și la sg.) persoană care aparținea acestui grup. 2 adj. Care aparține vandalilor, care este specific vandalilor, care se referă la vandali. 3 s.m., s.f. Fig. Om barbar, care distruge valori culturale și artistice (ale unui popor). Un grup de vandali au distrus cîteva monumente din cimitirul orașului. • pl. -i, -e. /<fr. vandale, lat. Vandalus.