VAGIN, vagine, s. n. Parte a aparatului genital feminin, în formă de canal cilindric, musculos și membranos, care face legătura între vulvă și uter. [Pl. și: vaginuri] – Din fr. vagin, lat. vagina.

vagin, ~ă [At: MN (1836), 91²/4 / V: (înv, 1) vaghină sf, (îvr) vaghin sn, vajină sf / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: lat vagina, fr vagin] 1 sn Porțiune a aparatului genital feminin, în formă de canal cilindric, musculos și membranos, care leagă vulva de uter Si: (înv) văgăună (14), (reg) născătoare. 2 sf (Sst; sens etimologic) Teacă. 3 sf (Bot) Teacă (la frunză).

vagin², -ă s.n., s.f. 1 s.n. (anat.) Parte a aparatului genital feminin, în formă de canal cilindric, musculos și membranos, care face legătura între vulvă și uter. 2 s.f. (biol.) Teacă; spec. teaca frunzelor gramineelor. • pl. -e, (înv.) n. -uri. /<fr. vagin, lat. vagīna, -ae „teacă”, „vagin”.

vagin¹- Elem. de compunere „vagin; vagină”. • și vagini-, vagino-. /<fr. vagin(o)-, vagini-; cf. lat. vagīna, -ae „teacă”.

VAGIN, vagine, s. n. Parte a aparatului genital feminin, în formă de canal cilindric, musculos și membranos, care face legătura între vulvă și uter. [Pl. și: vaginuri] – Din fr. vagin, lat. vagina.

VAGIN, vagine, s. n. Canal care face legătura între vulvă și uter, la femeie și la femelele mamiferelor.

VAGIN s.n. (Anat.) Canal care face legătura între vulvă și uter. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. vagin, cf. lat. vagina – teacă].

VAGIN¹ s. n. canal care face legătura între vulvă și uter. (< fr. vagin, lat. vagina)

vaghin sn vz vagin

vaghină sf vz vagin

vajină sf vz vagin

vagini- v. vagin¹-.

vagini- v. vagin¹-.

vagino- v. vagin¹-.

VAGINI- elem. vagin²(o)-.

VAGIN²(O)-/VAGINI- elem. „vagin, vagină”. (< fr. vagin/o/-, vagini-, cf. lat. vagina)

!vagin (organ anatomic) s. n., pl. vaginuri

vagin (organ) s. n., pl. vagine / vaginuri

vagin s. n., pl. vagine

VAGIN-, v. VAGINO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., excizie chirurgicală a vaginului; ~odinie (v. -odinie), s. f., durere vaginală neînsoțită de inflamație sau de leziuni.

VAGINI- „teacă, vagină vegetală”. ◊ L. vagina „teacă” > fr. vagini-, engl. id. > rom. vagini-. □ ~fer (v. -fer), adj., (despre frunze) prevăzut cu o vagină sau teacă; ~form (v. -form), adj., în formă de teacă.

VAGINO- „vagin, vaginal”. ◊ L. vagina „teacă” > fr. vagino-, engl. id., germ. id. > rom. vagino-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie vaginală; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile vaginului; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație reparatorie a vaginului pentru preîntîmpinarea unui prolaps; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie vaginală; ~scop (v. -scop), s. n., aparat utilizat în vaginoscopie; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare endoscopică a cavității vaginale; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie chirurgicală a vaginului; ~trop (v. -trop), adj., (despre hormoni) care acționează asupra vaginului.

VAGIN s. (ANAT.) (pop.) găoază.

VAGIN s. (ANAT.) (pop.) găoază.