VAGIN, vagine, s. n. Parte a aparatului genital feminin, în formă de canal cilindric, musculos și membranos, care face legătura între vulvă și uter. [Pl. și: vaginuri] – Din fr. vagin, lat. vagina.

vagin, ~ă [At: MN (1836), 91²/4 / V: (înv, 1) vaghină sf, (îvr) vaghin sn, vajină sf / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: lat vagina, fr vagin] 1 sn Porțiune a aparatului genital feminin, în formă de canal cilindric, musculos și membranos, care leagă vulva de uter Si: (înv) văgăună (14), (reg) născătoare. 2 sf (Sst; sens etimologic) Teacă. 3 sf (Bot) Teacă (la frunză).

vagin², -ă s.n., s.f. 1 s.n. (anat.) Parte a aparatului genital feminin, în formă de canal cilindric, musculos și membranos, care face legătura între vulvă și uter. 2 s.f. (biol.) Teacă; spec. teaca frunzelor gramineelor. • pl. -e, (înv.) n. -uri. /<fr. vagin, lat. vagīna, -ae „teacă”, „vagin”.

vagin¹- Elem. de compunere „vagin; vagină”. • și vagini-, vagino-. /<fr. vagin(o)-, vagini-; cf. lat. vagīna, -ae „teacă”.

VAGIN, vagine, s. n. Parte a aparatului genital feminin, în formă de canal cilindric, musculos și membranos, care face legătura între vulvă și uter. [Pl. și: vaginuri] – Din fr. vagin, lat. vagina.

VAGIN, vagine, s. n. Canal care face legătura între vulvă și uter, la femeie și la femelele mamiferelor.

VAGIN s.n. (Anat.) Canal care face legătura între vulvă și uter. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. vagin, cf. lat. vagina – teacă].

VAGIN¹ s. n. canal care face legătura între vulvă și uter. (< fr. vagin, lat. vagina)

vaghin sn vz vagin

vaghină sf vz vagin

vajină sf vz vagin

!vagin (organ anatomic) s. n., pl. vaginuri

vagin (organ) s. n., pl. vagine / vaginuri

vagin s. n., pl. vagine

VAGIN s. (ANAT.) (pop.) găoază.

VAGIN s. (ANAT.) (pop.) găoază.