2 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UȘURARE, ușurări, s. f. Acțiunea de a (se) ușura și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Cu ușurare = împăcat sufletește, mulțumit. – V. ușura.

UȘURARE, ușurări, s. f. Acțiunea de a (se) ușura și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Cu ușurare = împăcat sufletește, mulțumit. – V. ușura.

ușurare sf [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 210r/12 / V: iușor~, iușur~, (înv) ușor~ / Pl: ~rări / E: ușura] 1 Scădere a greutății. 2 Micșorare. 3 Eliberare de sub apăsarea unui lucra greu Si: despovărare (1), descătușare (2). 4 (Fig) Eliberare de povară sufletească Si: destindere (4). 5 (Îlav) Cu ~ Împăcat sufletește Si: mulțumit. 6 Alinare (a unei suferințe fizice sau morale) Si: potolire. 7 Ameliorare (a stării unui bolnav) Si: (înv) ușurință (11). 8 Înlesnire în îndeplinirea unui lucra, a unei sarcini. 9 (Determinat prin „soartă”, „viață”) Îmbunătățire. 10 (Pop) Eliberare a femeii de greutatea sarcinii Si: naștere, facere (18).

UȘURARE, ușurări, s. f. Acțiunea de a (se) ușura și rezultatul ei. 1. Scădere, reducere a greutății. 2. Diminuare, slăbire, îndepărtare a unui rău fizic sau moral; ameliorare (a stării unui bolnav). I-ar fi fost o ușurare neînchipuită în cătrănirea de acum și ar fi închis ochii cu fața la soare, mulțumit că a pus capăt torturilor de atîta amar de zile. POPA, V. 134. Îi dete de mîncă purcelul; dară ea mărturisi că nu vede nici o ușurare. ISPIRESCU, L. 130. Cu toți doctorii și doctoriile, nu simt nici o ușurare la boala mea. GHICA, A. 591. ◊ Loc. adv. Cu ușurare = ușurat, mulțumit, liniștit. Cînd se isprăvește, amîndoi oftează cu ușurare. SADOVERANU, O. VIII 204. ♦ Micșorare, reducere, degrevare sau anulare (a unei obligații). Cînd s-a pornit războiul pentru neatîrnare, am făgăduit oamenilor ușurări. Nu ne-am ținut de vorbă. PAS, L. II 135. Era vorba despre feluritele și preaștiutele nedreptăți îndurate de țară, despre vlădicii și boierii cei răi, despre grecii haini și despre ușurarea birurilor apăsătoare. GALACTION, O. I 157. Acum cred că ar fi vremea să se facă această ușurare și locuitorilor din Valahia. KOGĂLNICEANU, S. A. 124. 3. Eliberare de sub o povară sufletească; destindere. Tresări, simțind puțină ușurare în suflet. VORNIC, P. 209. ♦ (Determinat prin «soartă», «viață») Îmbunătățire, îndulcire. Făgăduindu-mi milă și ușurare soartei. NEGRUZZI, S. II 231.

ușurare f. acțiunea de a (se) ușura.

ușuráre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a ușura.

UȘURA, ușurez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A reduce sau a scădea din greutate. 2. Fig. A(-și) alina, a(-și) potoli o suferință fizică sau morală. ♦ A (se) destăinui pentru a-și alina o durere sufletească. ♦ Refl. (Despre boli) A ceda, a slăbi, a se ameliora. ♦ Tranz. A înlesni, a facilita. 3. A (se) elibera, a scoate sau a ieși de sub apăsarea unui lucru greu; a (se) despovăra. ◊ Expr. (Fam.) A (se) ușura de bani = a face să cheltuiască sau a cheltui o mare sumă de bani sau toți banii. ♦ Tranz. Fig. A scuti; a salva. – Din ușor2.

UȘURA, ușurez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A reduce sau a scădea din greutate. 2. Fig. A(-și) alina, a(-și) potoli o suferință fizică sau morală. ♦ A (se) destăinui pentru a-și alina o durere sufletească. ♦ Refl. (Despre boli) A ceda, a slăbi, a se ameliora. ♦ Tranz. A înlesni, a facilita. 3. A (se) elibera, a scoate sau a ieși de sub apăsarea unui lucru greu; a (se) despovăra. ◊ Expr. (Fam.) A (se) ușura de bani = a face să cheltuiască sau a cheltui o mare sumă de bani sau toți banii. ♦ Tranz. Fig. A scuti; a salva. – Din ușor2.

ușura [At: COD. VOR. 94/7 / V: ișora, iș~, (înv) iușira, iușora, iuș~, (îrg) ușora, (reg) ~uia, ~ri (Pzi: -resc) / Pzi: ~rez, 3 ~rează, (reg) ușură / E: ușor4] 1 vt (Îoc îngreuia) A face să fie mai ușor4 (1) Si: a micșora, a reduce (o greutate, o povară). 2 vt (Îe) A ~ punga (cuiva) A lua banii cuiva prin mijloace necinstite. 3 vr A deveni mai ușor4 (1). 4 vr Anu mai apăsa greu. 5 vt (C. i. o sarcină, o obligație, o pedeapsă, un păcat etc.) A face să devină mai mic, mai neînsemnat Si: a micșora, a împuțina. 6 vt A elibera de sub apăsarea unui lucra greu Si: a despovăra (1), a descărca (8). 7 vt (Fam; îe) A ~ (pe cineva) de bani A face pe cineva să-și piardă banii (la un joc de noroc). 8 vt (Îae) A lua cuiva banii (prin mijloace necinstite). 9 vt (Îe) A-și ~ inima (sau pieptul) A-și alina suferința psihică, exprimându-și mâhnirea Si: a se destăinui (3). 10 vr (Îe) A se ~ de bani A cheltui o mare sumă de bani sau toți banii. 11 vr (Înv) A se descărca de o responsabilitate financiară. 12 vt (Înv) A elibera din funcție Si: a desărcina (2). 13 vt A diminua ca intensitate o suferință fizică sau morală Si: a alina1 (6), a potoli. 14 vr (D. boli) A ceda (8). 15 vt A salva pe cineva Si: a scăpa, a scuti, a ierta, a absolvi (3). 16 vt (Înv) A ajuta (1). 17 vt A înlesni. 18 vt (Complementul este „soarta”, „viața” etc.) A ameliora (1). 19 vr (Pop; d. femei) A scăpa de greutatea sarcinii Si: a naște. 20 vt (Rar) A ajuta o femeie să nască. 21 vr (Pop) A defeca (4).

UȘURA, ușurez, vb. I. Tranz. (În opoziție cu îngreuia) 1. A face să fie mai ușor, să scadă din greutate; a micșora, a reduce (o greutate, o povară). ◊ Fig. Dumnezeu să ușureze păcatele celui cu fîntîna, că bun lucru a mai făcut. CREANGĂ, P. 205. ♦ Refl. A deveni mai ușor. 2. A alina, a potoli (o suferință fizică sau morală). Cînd eram de douăzeci Mă legam de turci, de greci Și de capete-i scurtam Și aleanu-mi ușuram. ALECSANDRI, P. P. 254. ◊ (Complementul indică persoana care suferă) Laptele de capră îl mai ușură puțin. NEGRUZZI, S. II 154. Acei doftori... gîndind că ne ușurează, În loc de-a ne scădea răul, ni-l însutesc. CONACHI, P. 281. ◊ Refl. Puțin de nu au leșinat, dacă nu s-ar fi ușurat prin vărsare. DRĂGHICI, R. 159. Se mai ușură nițel de mîhnirea ce îi sfîșia rărunchii. GORJAN, H. I 5. ♦ Refl. (Despre boli) A ceda, a slăbi. Tusa contenise, se ușurase și vătămătura; dar era slab, cu fața lungă și palidă, și nu putea să mănînce nimic. SADOVEANU, O. VIII 91. 3. A înlesni, a facilita. Aproape nu există întreprindere, nu există ramură industțială unde eforturile muncitorilor să nu fie necontenit ușurate prin producerea de utilaj nou, prin mecanizarea procesului de producție. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2316. 4. A elibera, a scoate de sub apăsarea unui lucru greu; a despovăra, a descărca. Caii... ușurați din jug, ronțăiau cîte-o buruiană. VLAHUȚĂ, O. A. III 55. ◊ (Ironic) [Hoțul] i-a oprit și i-a ușurat de ce aveau asupra lor. SADOVEANU, O. VIII 247. Cîinii de prin sat, poftiți la masa gata, l-au ușurat de slănină, rămînîndu-i numai ața. ȘEZ. I 89. ◊ Refl. (Învechit și arhaizant) Se ușurară de hainele grele și se așezară pe divanuri. SADOVEANU, O. I 297. ◊ Expr. A-și ușura inima = a-și exprima mîhnirea, suferința; a-și vărsa focul. Că omul deaca oftează, Inima-și mai ușurează. TEODORESCU, P. P. 273. (Refl., familiar) A se ușura de bani = a cheltui toți banii de care dispune. 5. A îndepărta de cineva un rău, o greutate; a scuti, a salva pe cineva de ceva. Îmi ești trebuitor ca să mă mai ușurezi de blăstemurile norodului. NEGRUZZI, S. I 141. Ușurează-mă de această întrebare. GORJAN, H. I 6.

A SE UȘURA mă ~ez intranz. 1) A deveni mai ușor; a scădea din greutate. 2) (despre persoane îndurerate sau suferinde) A simți o atenuare a suferinței morale sau fizice. ◊ A-și ~ inima a-și împărtăși suferințele. 3) (despre ființe) A scăpa de o povară. 4) fam. A elimina urina din vezica urinară; a se uda. /Din ușor

A UȘURA ~ez tranz. 1) A face să se ușureze. 2) (procese) A face mai lesne de realizat; a înlesni; a facilita. 3) A feri prin scutire. ~ de griji. /Din ușor

ușurà v. 1. a scăpa în parte de o povară; 2. a scădea munca, a alina răul: a ușura mizeria; 3. fig. a-și descărca inima de ceea ce o apasă; 4. a da naștere unui copil. [V. ușor].

ușuréz v. tr. (d. ușor). Micșorez greutatea: a ușura încărcătura uneĭ corăbiĭ. Liberez de o greutate: a ușura un hamal prea încărcat. Fig. Micșorez o boală saŭ o întristare, îndulcesc vĭața: a ușura o suferință. Liberez de o suferință: a ușura un nenorocit. V. refl. Scap de o suferință, de o nevoĭe, mă descarc: am zis și mĭ-am ușurat inima. – Vechĭ și ĭușurez și ĭușirez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ușurare s. f., g.-d. art. ușurării; pl. ușurări

ușurare s. f., g.-d. art. ușurării; pl. ușurări

ușurare s. f., g.-d. art. ușurării; pl. ușurări

ușura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ușurez, 3 ușurea; conj. prez. 1 sg. să ușurez, 3 să ușureze

ușura (a ~) vb., ind. prez. 3 ușurea

ușura vb., ind. prez. 1 sg. ușurez, 3 sg. și pl. ușurea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UȘURARE s. 1. despovărare. (~ de o greutate.) 2. diminuare, micșorare, reducere. (~ încărcăturii unei nave.) 3. v. alinare. 4. facilitare, favorizare, înlesnire. (~ unei întrevederi.) 5. (mai ales la pl.) facilitate, înlesnire. (S-a bucurat de unele ~ări de plată.) 6. (înv.) răsuflare. (Ce ~ a simțit când...)

UȘURARE s. 1. despovărare. (~ de o greutate.) 2. diminuare, micșorare, reducere. (~ încărcăturii unei nave.) 3. alinare, calmare, domolire, liniștire, potolire, temperare, (rar) potoleală, (înv.) potolit. (~ durerilor.) 4. facilitare, favorizare, înlesnire. (~ unei întrevederi.) 5. (mai ales la pl.) facilitate, înlesnire. (S-a bucurat de unele ~ de plată.) 6. (înv.) răsuflare. (Ce ~ a simțit cînd...)

UȘURA vb. 1. a (se) despovăra. (S-a ~ de greutatea din spinare.) 2. a (se) diminua, a (se) micșora, a (se) reduce. (Încărcătura corabiei s-a ~.) 3. v. alina. 4. a facilita, a favoriza, a înlesni. (A ~ producerea unui fenomen.)

UȘURA vb. 1. a (se) despovăra. (S-a ~ de greutatea din spinare.) 2. a (se) diminua, a (se) micșora, a (se) reduce. (Încărcătura corăbiei s-a ~.) 3. a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. și reg.) a (se) mîngîia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (I-a ~ durerea.) 4. a facilita, a favoriza, a înlesni. (A ~ producerea unui fenomen.)

A ușura ≠ a împovăra, a îngreuna

A (se) ușura ≠ a (se) îngreuia

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a ușura de bani (pe cineva) expr. 1. a face pe cineva să cheltuiască o sumă mare de bani. 2. a lua de la cineva o sumă mare de bani printr-o escrocherie.

ușura, ușurez v. r. (eufem.) 1. a defeca. 2. a urina.

Intrare: ușurare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ușurare
  • ușurarea
plural
  • ușurări
  • ușurările
genitiv-dativ singular
  • ușurări
  • ușurării
plural
  • ușurări
  • ușurărilor
vocativ singular
plural
ușorare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ușura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ușura
  • ușurare
  • ușurat
  • ușuratu‑
  • ușurând
  • ușurându‑
singular plural
  • ușurea
  • ușurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ușurez
(să)
  • ușurez
  • ușuram
  • ușurai
  • ușurasem
a II-a (tu)
  • ușurezi
(să)
  • ușurezi
  • ușurai
  • ușurași
  • ușuraseși
a III-a (el, ea)
  • ușurea
(să)
  • ușureze
  • ușura
  • ușură
  • ușurase
plural I (noi)
  • ușurăm
(să)
  • ușurăm
  • ușuram
  • ușurarăm
  • ușuraserăm
  • ușurasem
a II-a (voi)
  • ușurați
(să)
  • ușurați
  • ușurați
  • ușurarăți
  • ușuraserăți
  • ușuraseți
a III-a (ei, ele)
  • ușurea
(să)
  • ușureze
  • ușurau
  • ușura
  • ușuraseră
iușura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ușuri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ușuia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ușora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ușurare, ușurărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) ușura și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Scădere, reducere a greutății. DLRLC
    • 1.2. Diminuare, slăbire, îndepărtare a unui rău fizic sau moral; ameliorare (a stării unui bolnav). DLRLC
      • format_quote I-ar fi fost o ușurare neînchipuită în cătrănirea de acum și ar fi închis ochii cu fața la soare, mulțumit că a pus capăt torturilor de atîta amar de zile. POPA, V. 134. DLRLC
      • format_quote Îi dete de mîncă purcelul; dară ea mărturisi că nu vede nici o ușurare. ISPIRESCU, L. 130. DLRLC
      • format_quote Cu toți doctorii și doctoriile, nu simt nici o ușurare la boala mea. GHICA, A. 591. DLRLC
      • 1.2.1. Micșorare, reducere, degrevare sau anulare (a unei obligații). DLRLC
        • format_quote Cînd s-a pornit războiul pentru neatîrnare, am făgăduit oamenilor ușurări. Nu ne-am ținut de vorbă. PAS, L. II 135. DLRLC
        • format_quote Era vorba despre feluritele și preaștiutele nedreptăți îndurate de țară, despre vlădicii și boierii cei răi, despre grecii haini și despre ușurarea birurilor apăsătoare. GALACTION, O. I 157. DLRLC
        • format_quote Acum cred că ar fi vremea să se facă această ușurare și locuitorilor din Valahia. KOGĂLNICEANU, S. A. 124. DLRLC
    • 1.3. Eliberare de sub o povară sufletească. DLRLC
      sinonime: destindere
      • format_quote Tresări, simțind puțină ușurare în suflet. VORNIC, P. 209. DLRLC
      • 1.3.1. Determinat prin «soartă», «viață»: îmbunătățire, îndulcire. DLRLC
        • format_quote Făgăduindu-mi milă și ușurare soartei. NEGRUZZI, S. II 231. DLRLC
etimologie:
  • vezi ușura DEX '98 DEX '09

ușura, ușurezverb

  • 1. A reduce sau a scădea din greutate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dumnezeu să ușureze păcatele celui cu fîntîna, că bun lucru a mai făcut. CREANGĂ, P. 205. DLRLC
  • 2. figurat A(-și) alina, a(-și) potoli o suferință fizică sau morală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd eram de douăzeci Mă legam de turci, de greci Și de capete-i scurtam Și aleanu-mi ușuram. ALECSANDRI, P. P. 254. DLRLC
    • format_quote Laptele de capră îl mai ușură puțin. NEGRUZZI, S. II 154. DLRLC
    • format_quote Acei doftori... gîndind că ne ușurează, În loc de-a ne scădea răul, ni-l însutesc. CONACHI, P. 281. DLRLC
    • format_quote Puțin de nu au leșinat, dacă nu s-ar fi ușurat prin vărsare. DRĂGHICI, R. 159. DLRLC
    • format_quote Se mai ușură nițel de mîhnirea ce îi sfîșia rărunchii. GORJAN, H. I 5. DLRLC
    • 2.1. A (se) destăinui pentru a-și alina o durere sufletească. DEX '09 DEX '98
    • 2.2. reflexiv (Despre boli) A se ameliora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tusa contenise, se ușurase și vătămătura; dar era slab, cu fața lungă și palidă, și nu putea să mănînce nimic. SADOVEANU, O. VIII 91. DLRLC
    • 2.3. tranzitiv Facilita, înlesni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Aproape nu există întreprindere, nu există ramură industrială unde eforturile muncitorilor să nu fie necontenit ușurate prin producerea de utilaj nou, prin mecanizarea procesului de producție. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2316. DLRLC
  • 3. A (se) elibera, a scoate sau a ieși de sub apăsarea unui lucru greu; a (se) despovăra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: descărca
    • format_quote Caii... ușurați din jug, ronțăiau cîte-o buruiană. VLAHUȚĂ, O. A. III 55. DLRLC
    • format_quote ironic [Hoțul] i-a oprit și i-a ușurat de ce aveau asupra lor. SADOVEANU, O. VIII 247. DLRLC
    • format_quote ironic Cîinii de prin sat, poftiți la masa gata, l-au ușurat de slănină, rămînîndu-i numai ața. ȘEZ. I 89. DLRLC
    • format_quote învechit arhaizant Se ușurară de hainele grele și se așezară pe divanuri. SADOVEANU, O. I 297. DLRLC
    • 3.1. tranzitiv figurat Salva, scuti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îmi ești trebuitor ca să mă mai ușurezi de blăstemurile norodului. NEGRUZZI, S. I 141. DLRLC
      • format_quote Ușurează-mă de această întrebare. GORJAN, H. I 6. DLRLC
    • chat_bubble A-și ușura inima = a-și exprima mâhnirea, suferința; a-și vărsa focul. DLRLC
      • format_quote Că omul deaca oftează, Inima-și mai ușurează. TEODORESCU, P. P. 273. DLRLC
    • chat_bubble familiar A (se) ușura de bani = a face să cheltuiască sau a cheltui o mare sumă de bani sau toți banii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.