transbordare sf [At: CARAGIALE, O. I, 295 / Pl: ~dări / E: transborda] 1 Trecere a mărfurilor sau a persoanelor dintr-un vehicul (tren, navă) în altul în cursul unei călătorii (de obicei din cauza întreruperii accidentale a circulației) Si: (liv) transbord (1). 2 Schimbare a unui tren sau a altui vehicul într-un loc unde circulația pe un drum s-a întrerupt Si: (liv) transbord (2). 3 Trecere cu ajutorul unui transbordor (1) a vagoanelor sau a locomotivei unui tren de pe o linie pe alta, când cele două linii nu au legătură directă Si: (liv) transbord (3).

TRANSBORDARE, transbordări, s. f. Trecere a mărfurilor sau a persoanelor dintr-un vehicul (tren, navă etc.) în altul în cursul unei călătorii (de obicei din cauza întreruperii accidentale a circulației). De la cealaltă păcătoșenie de stație, unde am făcut transbordare pe liniile largi, nu m-am supărat ca acuma. SADOVEANU, M. C. 90.

TRANSBORDARE s.f. Acțiunea de a transborda și rezultatul ei; transbord. [< transborda].

TRANSBORDA, transbordez, vb. I. 1. Tranz. A transporta mărfuri sau persoane dintr-un vehicul în altul. ♦ A trece, cu ajutorul unui transbordor (1) vagoanele sau locomotiva unui tren de pe o linie pe alta, când cele două linii nu au legătură directă. 2. Intranz. A schimba trenul sau alt vehicul când circulația pe un drum s-a întrerupt într-un anumit loc. – Din fr. transborder.

transborda [At: COSTINESCU / Pzi: ~dez / E: fr transborder] 1 vt A transporta (mărfuri sau persoane) de pe o navă pe alta sau dintr-un tren în altul (continuând călătoria). 2 vi A schimba trenul sau alt vehicul într-un loc unde circulația pe un drum s-a întrerupt. 3 vt A trece, cu ajutorul unui transbordor (1), vagoanele sau locomotiva unui tren de pe o linie pe alta, când cele două linii nu au legătură directă.

TRANSBORDA, transbordez, vb. I. 1. Tranz. A transporta mărfurile sau oamenii dintr-un tren în altul sau de pe o navă pe alta (continuând călătoria). ♦ A trece, cu ajutorul unui transbordor (1) vagoanele sau locomotiva unui tren de pe o linie pe alta, când cele două linii nu au legătură directă. 2. Intranz. A schimba trenul sau alt vehicul când circulația pe un drum s-a întrerupt într-un anumit loc. – Din fr. transborder.

TRANSBORDA, transbordez, vb. I. Tranz. A face transbordare. ◊ Intranz. Acesta va porni spre Buftea, se va opri la locul catastrofei și vom transborda. CARAGIALE, M. 143.

TRANSBORDA vb. I. tr. A trece (călători, mărfuri etc.) dintr-un vehicul în altul. ♦ A trece cu un transbordor un vehicul terestru de pe calea lui pe altă cale cu care nu are legătură directă. [< fr. transborder].

TRANSBORDA vb. I. tr. a trece călători, mărfuri dintr-un vapor, tren etc. în altul. ◊ a trece ca un transbordor un vehicul terestru de pe calea lui pe altă cale cu care nu are legătură directă. II. intr. a schimba trenul sau alt vehicul. (< fr. transborder)

A TRANSBORDA ~ez 1. tranz. 1) (călători, mărfuri, încărcături) A trece dintr-un vehicul în altul. 2) (locomotive, vagoane) A trece de pe o linie pe alta (cu ajutorul unui transbordor). 2. intranz. rar A schimba vehiculul în cursul unei călătorii. [Sil. trans-bor-] /<fr. transborder

transbordà v. a transporta dintr’o corabie într’alta, dintr’un tren într’altul.

*transbordéz v. tr. (fr. transborder, d. trans-, dincolo și bord, bord). Transport de pe un bord (saŭ dintr’un tren, dintr’un vagon de tranvaĭ) pe altu. – S cĭocnindu-se de b, se pron. și se poate scrie tranzbordéz.

transbordare (desp. trans-bor-) s. f., g.-d. art. transbordării; pl. transbordări

transbordare (trans-bor-) s. f., g.-d. art. transbordării; pl. transbordări

transbordare s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transbordării; pl. transbordări

transborda (a ~) (desp. trans-bor-) vb., ind. prez. 1 sg. transbordez, 3 transbordează; conj. prez. 1 sg. să transbordez, 3 să transbordeze

transborda (a ~) (trans-bor-) vb., ind. prez. 3 transbordează

transborda vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. transbordez, 3 sg. și pl. transbordează

transborda

transbordez.

TRANSBORDARE mutare a pasagerilor sau a mărfurilor dintr-o aeronavă în alta.