26 de definiții pentru tinichea

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TINICHEA, tinichele, s. f. 1. Placă sau foaie subțire de tablă de oțel având diverse utilizări. ♦ (Depr.) Metal de calitate inferioară. ◊ Expr. A fi (sau a rămâne, a ajunge ori a lăsa pe cineva) tinichea = a fi (sau a rămâne, a ajunge ori a lăsa pe cineva) lipsit de orice bun material. 2. Cutie, vas, recipient făcut din tablă. 3. (Depr.) Decorație, medalie. 4. (Reg.) Scândură subțire (de brad). – Din tc. teneke.

tinichea sf [At: (a. 1761) ap. ȘIO II1, 360 / V: (înv) tenechea, (reg) ~ndi~, ~nechea, ~nti~, tirn~ / Pl: ~ele / E: tc teneke] 1 Foaie subțire de oțel, având diverse întrebuințări Si: tablă1 (56), (reg) pleu, (îvr) terânbleh. 2 (Reg; îe) A fi (sau a rămâne, a ajunge la sau a lăsa pe cineva) ~ A fi (sau a rămâne, a ajunge, a lăsa pe cineva) lipsit de orice bun material. 3 (Pfm; îe) A ajunge la ~ A se îmbăta. 4 (Reg; îe) A-i pune (sau a-i lega) (cuiva) ~ua de coadă A-i cauza (cuiva) un prejudiciu moral care să-l urmărească mereu. 5 (Reg; îe) A fi (sau a umbla) cu ~ua (coadă) după el A fi urmat îndeaproape, împotriva voinței sale, de către o persoană care incomodează. 6 (Fam; dep) Metal de calitate inferioară. 7 (Pfm; fig; dep) Om de nimic. 8 Recipient făcut din tinichea (1). 9 (Fam; dep) Decorație (1). 10 (Îvp) Scândură subțire (de brad). 11 (Fam; dep) Bijuterie confecționată dintr-un metal neprețios.

TINICHEA, tinichele, s. f. 1. Placă sau foaie subțire de tablă de oțel având diverse întrebuințări. ♦ (Depr.) Metal de calitate inferioară. ◊ Expr. A fi (sau a rămâne, a ajunge ori a lăsa pe cineva) tinichea = a fi (sau a rămâne, a ajunge ori a lăsa pe cineva) lipsit de ori ce bun material. 2. Cutie, vas, recipient făcut din tablă. 3. (Depr.) Decorație, medalie. 4. (Reg.) Scândură subțire (de brad). – Din tc. teneke.

TINICHEA, tinichele, s. f. 1. Placă sau foaie subțire de oțel, avînd diverse întrebuințări; tablă. A avut o cutie mare de tinichea, plină de tutun. SAHIA, N. 76. Pe creasta casei, d-o parte și de alta, scîrție, la fiece bătaie de vînt, două limbi de tinichea. DELAVRANCEA, S. 3. D-asupra cîtorva trepte de piatră, se afla ușa cu două canaturi de stejar, căptușite cu tinichele. ODOBESCU, S. A. 131. ♦ (Depreciativ) Metal de calitate inferioară. Zîmbea... arătîndu-și dintele cenușiu de tinichea. DUMITRIU, N. 159. Automobilele lor de tinichea nu mai făceau două parale pe-un ger de cinsprezece grade sub zero. C. PETRESCU, A. 450. ◊ Expr. A fi, a rămîne (sau a lăsa pe cineva) tinichea = a rămîne (sau a lăsa pe cineva) fără nici un ban. Eu am venit în București cu ceva părăluțe... tu zici că ești tinichea de tot. CARAGIALE, O. II 245. A ajunge la tinichea = a se îmbăta. Așa e omul: un ciocan, încă unul ș-al treilea, pînă ajungi la tinichea. DELAVRANCEA, S. 6. 2. Cutie, vas, recipient făcut din tablă. Se năcăjea, să toarne gaz dintr-o tinichea murdară într-o căniță albă de faianță. SADOVEANU, O. V 131. Lăptăresele stăteau cinchite lingă tinichelele pline și într-o tăcere adîncă așteptau mușteriii. DUNĂREANU, CH. 76. Hangiul s-aplecă sub tarabă să ridice tinicheaua cu gaz. CARAGIALE, O. I 362. 3. (Depreciativ) Decorație, medalie. 4. (Regional) Scîndură subțire, de obicei de brad. Un pătul pe șase furci, învălit cu tinichele de brad. La TDRG. (Și în forma tenechea) Prețul cherestelei variază după felul ei... Tenechelile 7 pînă la 10 fiorini suta. I. IONESCU, M. 738. 5. (Popular) Zgardă de cîine. - Variantă: tenechea s. f.

TINICHEA ~ele f. 1) Foaie subțire de metal, folosită la acoperitul caselor și la confecționarea diferitelor obiecte; tablă. 2) pop. Obiect de calitate proastă confecționat din metal. [Art. tinicheaua; G.-D. tinichelei] /<turc. teneke

tinichea (tenechè) f. 1. tablă de fier spoită cu cositor: acoperiș de tinichea; 2. urcior de tinichea: o tinichea cu apă; 3. scândurică de brad (subțire ca tinicheaua): canaturi căptușite cu tinichele OD.; 4. pop. sgardă, mai ales proastă (de tinichea): să lege câinelui tinicheaua de gât; 5. fam. (și ironic) decorație, medalie: de acum să vedeți bontonuri și tenechele Al. 6. fig. sărac lipit: trage pe dracul de coadă, adică de tinichea. [Mold; tenechè = turc. TENEKÈ].

tinicheá și (nord) tenecheá f., pl. ele (turc. teneké, ngr. tenekés, bg. tenekiĭa). Tablă, foaĭe de metal, maĭ ales de fer, spoită cu cositor saŭ nu, întrebuințată la acoperit casele, la făcut vase de bucătărie ș. a. Cană de tinichea de luat apă: bea apă din tinichea (V. ibric). Munt. Pop. Scîndură supțire de brad. Iron. Decorațiune, medalie: a umbla după tinichele. A lega unuĭ cîne tinicheaŭa de coadă, a-ĭ lega de coadă un vas de tinichea, de al căruĭ zgomot el se sperie și fuge chelălăind pînă ce se rupe sfoara. (Un obiceĭ sălbatic). Adv. A rămînea tinichea, a rămînea afif, lefter, fără nicĭ un ban.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tinichea s. f., art. tinicheaua, g.-d. art. tinichelei; (obiecte) pl. tinichele

tinichea s. f., art. tinicheaua, g.-d. art. tinichelei; (obiecte) pl. tinichele, art. tinichelele

tinichea s. f., art. tinicheaua, g.-d. art. tinichelei; pl. tinichele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TINICHEA s. v. decorație, medalie.

TINICHEA s. tablă, (Transilv. și Ban.) pleu.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tinichea (-ele), s. f.1. Tablă. – 2. (Fam.) Decorație, medalie. – 3. (Adv.) Lefter, fără bani. – Var. înv. tenechea. Mr. tiniché, megl. tinichiie. Tc. teneke (Roesler 604; Șeineanu, II, 360; Lokotsch 2065; Ronzevalle 68), cf. ngr. τετεϰές; alb., bg. teneke, sb. tenegjika.Der. tinicher, s. m. (Trans., tinichigiu); tinichigiu, s. m. (meseriaș care lucrează cu metale), din tc. tenekeci; tinichigerie (var. Trans. tinicherie), s. f. (atelierul tinichigiului).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tinichea, tinichele s. f. (iron.) 1. însemn de grad al subofițerilor din armată și poliție 2. decorație

Intrare: tinichea
substantiv feminin (F154)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tinichea
  • tinicheaua
plural
  • tinichele
  • tinichelele
genitiv-dativ singular
  • tinichele
  • tinichelei
plural
  • tinichele
  • tinichelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tenechea
  • tenecheaua
plural
  • tenechele
  • tenechelele
genitiv-dativ singular
  • tenechele
  • tenechelei
plural
  • tenechele
  • tenechelelor
vocativ singular
plural
tirnichea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tintichea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tinechea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tinichea, tinichelesubstantiv feminin

  • 1. Placă sau foaie subțire de tablă de oțel având diverse utilizări. DEX '09 DLRLC
    sinonime: tablă diminutive: tinicheluță
    • format_quote A avut o cutie mare de tinichea, plină de tutun. SAHIA, N. 76. DLRLC
    • format_quote Pe creasta casei, d-o parte și de alta, scîrție, la fiece bătaie de vînt, două limbi de tinichea. DELAVRANCEA, S. 3. DLRLC
    • format_quote D-asupra cîtorva trepte de piatră, se afla ușa cu două canaturi de stejar, căptușite cu tinichele. ODOBESCU, S. A. 131. DLRLC
    • 1.1. depreciativ Metal de calitate inferioară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Zîmbea... arătîndu-și dintele cenușiu de tinichea. DUMITRIU, N. 159. DLRLC
      • format_quote Automobilele lor de tinichea nu mai făceau două parale pe-un ger de cinsprezece grade sub zero. C. PETRESCU, A. 450. DLRLC
      • chat_bubble A fi (sau a rămâne, a ajunge ori a lăsa pe cineva) tinichea = a fi (sau a rămâne, a ajunge ori a lăsa pe cineva) lipsit de orice bun material. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Eu am venit în București cu ceva părăluțe... tu zici că ești tinichea de tot. CARAGIALE, O. II 245. DLRLC
      • chat_bubble A ajunge la tinichea = a se îmbăta. DLRLC
        sinonime: îmbăta
        • format_quote Așa e omul: un ciocan, încă unul ș-al treilea, pînă ajungi la tinichea. DELAVRANCEA, S. 6. DLRLC
  • 2. Cutie, vas, recipient făcut din tablă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se năcăjea să toarne gaz dintr-o tinichea murdară într-o căniță albă de faianță. SADOVEANU, O. V 131. DLRLC
    • format_quote Lăptăresele stăteau cinchite lingă tinichelele pline și într-o tăcere adîncă așteptau mușteriii. DUNĂREANU, CH. 76. DLRLC
    • format_quote Hangiul s-aplecă sub tarabă să ridice tinicheaua cu gaz. CARAGIALE, O. I 362. DLRLC
  • 3. depreciativ Decorație, medalie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. regional Scândură subțire (de brad). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un pătul pe șase furci, învălit cu tinichele de brad. La TDRG. DLRLC
    • format_quote Prețul cherestelei variază după felul ei... Tenechelile 7 pînă la 10 fiorini suta. I. IONESCU, M. 738. DLRLC
  • 5. popular Zgardă de câine. DLRLC
    sinonime: zgardă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.