tinichea sf [At: (a. 1761) ap. ȘIO II₁, 360 / V: (înv) tenechea, (reg) ~ndi~, ~nechea, ~nti~, tirn~ / Pl: ~ele / E: tc teneke] 1 Foaie subțire de oțel, având diverse întrebuințări Si: tablă¹ (56), (reg) pleu, (îvr) terânbleh. 2 (Reg; îe) A fi (sau a rămâne, a ajunge la sau a lăsa pe cineva) ~ A fi (sau a rămâne, a ajunge, a lăsa pe cineva) lipsit de orice bun material. 3 (Pfm; îe) A ajunge la ~ A se îmbăta. 4 (Reg; îe) A-i pune (sau a-i lega) (cuiva) ~ua de coadă A-i cauza (cuiva) un prejudiciu moral care să-l urmărească mereu. 5 (Reg; îe) A fi (sau a umbla) cu ~ua (coadă) după el A fi urmat îndeaproape, împotriva voinței sale, de către o persoană care incomodează. 6 (Fam; dep) Metal de calitate inferioară. 7 (Pfm; fig; dep) Om de nimic. 8 Recipient făcut din tinichea (1). 9 (Fam; dep) Decorație (1). 10 (Îvp) Scândură subțire (de brad). 11 (Fam; dep) Bijuterie confecționată dintr-un metal neprețios.