TIMUS s. n. Glandă endocrină, așezată în partea superioară a toracelui, care influențează creșterea organismului în primii ani ai copilăriei și imunitatea, atrofiindu-se la pubertate. – Din fr. thymus.

timus sn [At: LTR² / Pl: ? / E: fr thymus] Glandă endocrină așezată în partea superioară a toracelui, care are un rol important în creșterea organismului și în procesele imunitare în primii ani ai copilăriei și care se atrofiază mai târziu.

TIMUS s. n. Glandă cu secreție internă, așezată în partea superioară a toracelui, care influențează creșterea organismului în primii ani ai copilăriei și se atrofiază mai târziu. – Din fr. thymus.

TIMUS s. m. Glandă cu secreție internă, așezată în partea superioară a toracelui. Hormonii timusului exercită o influență asupra creșterii și dezvoltării oaselor. ANATOMIA 247.

TIMUS s.n. Glandă cu secreție internă așezată în partea inferioară a gîtului și care nu funcționează decît la vîrsta tînără, atrofiindu-se la maturitate. [< fr. thymus, cf. gr. thymos – principiu vital].

TIMUS s. n. glandă cu secreție internă așezată în partea inferioară a gâtului, care nu funcționează decât la vârsta tânără, atrofiindu- se la maturitate. (< fr. thymus)

Timuș m. Hatmanul Cazacilor, ginerele lui Vasile Lupu. V. Hmielnițki.

timus s. n.

timus s. n.

timus s. n.

Tim/u, -ul, uș v. Timotei II A 2, 6.