9 definiții pentru timus
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TIMUS s. n. Glandă endocrină, așezată în partea superioară a toracelui, care influențează creșterea organismului în primii ani ai copilăriei și imunitatea, atrofiindu-se la pubertate. – Din fr. thymus.
timus sn [At: LTR2 / Pl: ? / E: fr thymus] Glandă endocrină așezată în partea superioară a toracelui, care are un rol important în creșterea organismului și în procesele imunitare în primii ani ai copilăriei și care se atrofiază mai târziu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TIMUS s. n. Glandă cu secreție internă, așezată în partea superioară a toracelui, care influențează creșterea organismului în primii ani ai copilăriei și se atrofiază mai târziu. – Din fr. thymus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TIMUS s. m. Glandă cu secreție internă, așezată în partea superioară a toracelui. Hormonii timusului exercită o influență asupra creșterii și dezvoltării oaselor. ANATOMIA 247.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIMUS s.n. Glandă cu secreție internă așezată în partea inferioară a gîtului și care nu funcționează decît la vîrsta tînără, atrofiindu-se la maturitate. [< fr. thymus, cf. gr. thymos – principiu vital].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIMUS s. n. glandă cu secreție internă așezată în partea inferioară a gâtului, care nu funcționează decât la vârsta tânără, atrofiindu- se la maturitate. (< fr. thymus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
timus s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
timus s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
timus s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
timussubstantiv neutru
- 1. Glandă endocrină, așezată în partea superioară a toracelui, care influențează creșterea organismului în primii ani ai copilăriei și imunitatea, atrofiindu-se la pubertate. DEX '09 DLRLC DN
- Hormonii timusului exercită o influență asupra creșterii și dezvoltării oaselor. ANATOMIA 247. DLRLC
-
etimologie:
- thymus DEX '09 DEX '98 DN