TENEBRE s.f.pl. (Liv.) Întunecime, beznă, întuneric, obscuritate. [Sg. tenebră. / < fr. ténèbres, cf. it. tenebre, lat. tenebrae].

tenebre f. pl. (poetic) întuneric: a codrului tenebre, poetic labirint EM.

TENEBRĂ, tenebre, s. f. (Livr.; rar la sg.) Întuneric deplin; întunecime, obscuritate, beznă. – Din fr. ténèbres, lat tenebrae.

tenebră sf [At: HELIADE, O. I, 357 / Pl: ~re / E: fr ténèbres] (Liv; de obicei lpl) 1 întuneric deplin Si: beznă, întunecime, obscuritate, (liv) tenebritate, tenebrozitate. 2 (Fig) Necunoaștere.

TENEBRĂ, tenebre, s. f. (Livr.; rar la sg.) întuneric deplin; întunecime, obscuritate, beznă. – Din fr. ténèbres, lat. tenebrae.

TENEBRĂ, tenebre,s. f. (Livresc; rar la sg.) Întuneric, întunecime, beznă, obscuritate. Flacăra a țîșnit în aer, albastră, împrăștiind tenebrele. BOGZA, Ț. 74. În momente cînd, după îndelungi tenebre, se aprindeau pe vaste orizonturi zorile. CARAGIALE, O. VII 245. Aș vrea... Să văd ce eu atîta iubeam odinioară: A codrului tenebră, poetic labirint. EMINESCU, O. I 6.

TENEBRĂ s. f. 1. (pl.) întunecime profundă, beznă, întuneric; obscuritate. 2. (fig.) necunoaștere, ignoranță. (< fr. ténètres, lat. tenebrae)

TENEBRĂ ~e f. mai ales la pl. Întuneric de nepătruns; obscuritate adâncă; beznă. [Sil. -ne-bră] /<fr. ténebres

tenebră (livr.) (desp. -ne-bră) s. f., g.-d. art. tenebrei; (mai frecv.) pl. tenebre corectat(ă)

tenebră (livr.) (-ne-bră) s. f., g.-d. art. tenebrei; pl. tenebre

tenebră s. f. (sil. -bră), g.-d. art. tenebrei; pl. tenebre

TENEBRE s. pl. v. beznă, întunecare, întunecime, întuneric, negură, obscuritate.

tenebre s. pl. v. BEZNĂ. ÎNTUNECARE. ÎNTUNECIME. ÎNTUNERIC. NEGURĂ. OBSCURITATE.