TENEBRĂ, tenebre,s. f. (Livresc; rar la sg.) Întuneric, întunecime, beznă, obscuritate. Flacăra a țîșnit în aer, albastră, împrăștiind tenebrele. BOGZA, Ț. 74. În momente cînd, după îndelungi tenebre, se aprindeau pe vaste orizonturi zorile. CARAGIALE, O. VII 245. Aș vrea... Să văd ce eu atîta iubeam odinioară: A codrului tenebră, poetic labirint. EMINESCU, O. I 6.