teanc² sn [At: ALRM II/I h 281/414 / V: (reg) tenci, tinc, tinci / Pl: ? / E: pvb tencui] (Reg) Tencuială (2).

teanc³ sm vz tenchi¹

teanc¹ sn [At: (a. 1599) IORGA, D. B. 3 / Pl: ~uri, (îvr 1) tence / E: tc tenk, (denk)] 1 (Îvr) Pachet mare (de țesături) Si: balot. 2 Grămadă de obiecte (de același fel) așezate unele peste altele Si: (reg) năsadă. 3 (Îlav) ~uri-uri (Așezat) unul peste altul.

TEANC, teancuri, s. n. Grămadă de obiecte (de același fel) așezate unele peste altele. Un teanc de saltele și de perne curate, proaspete, cu miros de busuioc. DUMITRIU, N. 132. Dete teancul de scrisori la o parte. ANGHEL-IOSIF, C. L. 162. Am înaintea mea un teanc de reviste romînești. VLAHUȚĂ, O. A. 230.

TEANC ~uri n. (despre obiecte omogene) Grămadă în care elementele constitutive sunt așezate ordonat unele peste altele. [Monosilabic] /<turc. tenk

teanc n. 1. balot de marfă: sară teancurile să-și ia postavurile POP.; 2. pachet: scoate un teanc de hârtii AL.; 3. număr de 10 topuri de hârtie (cam 5000 coale); 4. grămadă în genere: un teanc de sumane croite CR.; teancuri-teancuri, grămadă, unul peste altul. [Turc. tenk, balot].

teanc (ea dift.) n., pl. urĭ (turc. denk, tenk, d. pers. denk, strîmt; ngr. téngi, bg. denk). Clit, stofe saŭ hîrtiĭ așezate în regulă unele peste altele, dar nu legate ca’n top orĭ în balot: teancurĭ de haĭne, de cărțĭ, de bumaște. Teancurĭ-teancurĭ, în teancurĭ unele lîngă altele. V. stivă.

penche^[1] sn vz tenchi¹ corectat(ă)

teanchi sm vz tenchi¹

tenche sm vz tenchi¹

tenchi¹ sm [At: ECONOMIA, 35/16 / V: (reg) teanc, tean~, ~nche, ~nghi, ~nti, ton~, tun~ / Pl: ~ / E: mg tengeri (buza)] (Bot) 1 (Trs) Porumb (Zea mays). 2 (Trs) Știulete de porumb. 3 (Trs) Boabe desprinse de pe știulete. 4 (Reg) Con² de brad. 5 (Reg) Alac (Triticum monococcum). 6 (Reg) Alac (Triticum spelta).

tenci sn vz teanc²

tenghi sm vz tenchi¹

tenti sm vz tenchi¹

tinc sn vz teanc²

tinci sn vz teanc²

tonchi sm vz tenchi¹

tunchi sm vz tenchi¹

țanc² sn [At: VALIAN, V. / V: (reg) țenchi, țeanc sn, ~ă sf / Pl: ~uri / E: nct] 1 Băț cu care se măsoară, însemnându-se cu câte o crestătură, cantitatea laptelui muls de la oi cu ocazia alcătuirii stânii, uneori cantitatea vinului, a țuicii etc. dintr-un vas Si: (reg) țăncușă (2). 2 (Fam; îlav) La (sau, rar, pe) ~ La momentul potrivit. 3 (Fam; îlav) Pe (sau în) ~ Exact. 4 (îrg; îe) A lua ~ (sau ~ul) (la un vas), a da ~ul sau a da ~ (la un vas) A măsura cu țancul (1) cantitatea de lichid dintr-un vas. 5 (Reg; îe) A vorbi cu ~ A vorbi prin semne. 6 (Îae) A vorbi fără șir. 7 (Înv) Semn făcut pe un vas în locul până unde ajunge lichidul conținut Si: (reg) țăncușă (4). 8 (Reg) Bețișor cu ajutorul căruia, când se țese o velință, se măsoară lățimea unei vergi. 9 (Reg; pex) Unitate de măsură. 10 (Reg; pex) Obiect folosit ca instrument de măsurat. 11 (Reg) Semn distinctiv constând dintr-o bucată de lemn sau de material textil care se pune pe pănura dată la piuă, pe sculurile date la vopsit. 12 (Reg) Crestătură, de o anumită formă, făcută la urechea oii ca semn de recunoaștere Si: (reg) țăncușă (19). 13 (Reg; la unele jocuri de copii) Loc însemnat la care trebuie să ajungă cei care se întrec la un joc (de obicei, cu mingea). 14 (Șîcs în ~) Țintar (1). 15-16 (Reg; lpl) Bețișoare cu crestături sau bilețele numerotate cu care se trage la sorți Si: (reg) țăncușă (5-6). 17 (Reg; îe) A da ~ la pepene A tăia și a scoate o bucată dintr-un pepene pentru a gusta dacă e bun. 18 (Reg) Fâșie îngustă de pământ, de holdă etc. 19 (Reg) Ciob (1). 20 Instrument de care se servesc dogarii la asamblatul doagelor.

țancă² sf vz țanc²

țeanc sn vz țanc²

țenchi⁵ sn vz țanc²

tenchiu n. Tr. Bot. alac roșu: când săpai tenchiul pe coaste POP. [Ung. TÖNK, strujan].

1) tenchĭ m., pl. tot așa (ung. tönk, strujan, și tengeri, popușoĭ). Ban. Trans. Popușoĭ, porumb.

teanc s. n., pl. teancuri

teanc s. n., pl. teancuri

teanc s. n., pl. teancuri

teanc (-curi), s. n. – Grămadă, morman. Megl. denc. Tc. denk, tenk (Tiktin; Candrea). Diftongarea nu este clară; poate ar trebui considerat teanc ca der. din tencui ca teasc din tescui. – Der. tencui, vb. (a îngrămădi, a împacheta).

TEANC s. v. balot.

TEANC s. grămadă, maldăr, vraf, (reg.) năsadă, (Mold. și Transilv.) clit, (înv.) smoc. (Pe birou se afla un ~ de dosare.)

teanc s. v. BALOT.

TEANC s. grămadă, maldăr, vraf, (reg.) năsadă, (Mold. și Transilv.) clit, (înv.) smoc. (Pe birou se afla un ~ de dosare.)

TENCHI s. v. alac, grâu moale, porumb.

tenchi s. v. ALAC. GRÎU MOALE. PORUMB.

țanc², s.n. (loc. adv.) La țanc = la timp, la momentul potrivit. – Et. nec. (MDA); probabil din forma onomatopeică țanc „care redă un zgomot ascuțit” și care poate marca începutul sau sfârșitul unei acțiuni.