ȚANC¹ sbst. 1 Măsură, distanță, hotar: Dumnezeu a desfășurat de pe un ghem ața cît era ~ul cerului (PAMF.) ¶ 2 Băn. Trans. 🐑 Bățul cu crestături cu care ciobanii măsoară laptele ¶ 3 Olten. Bețișor cu mai multe crestături care se întrebuințează la cazan spre a măsura țuica ¶ 4 F La ~, la momentul potrivit, exact cînd (sau cum) trebue: ai sosit la ~, vrea să i se potrivească toate la ~ (SLV.).

ȚANC² (pl. -curi) sn. 🌐 Muchie pietroasă și înaltă, stîncă: și-au luat fie-care cîte o stîncă din ~ul muntelui, cum am lua noi o pietricică (VLAH.); căprioara... sare în picioare si pornește spre ~urile de stîncă (GRL.) [comp. germ. Zinke, dial. Zanken].

†ȚENCHIU¹ (pl. -chiuri) sn. = ȚANC¹1: așa au nemerit ~l său Ion-Vodă, după ce au domnit trei ani (GR.-UR.); nu se punea ~ sau hotar supărărilor, grelelor și nevoilor ce veneau asupra țării (LET.); nice cum ~l vieții tale un an sau zece sau o sută să pui nu este (CANT.); umblă din ~ în ~, din loc în loc, și nu găsește ce să mănînce (RV.-CRG.).

❍ȚENCHIU² (pl. -chiuri) sn. Olten. Dîlmă, ridicătură mică de pămînt în drum (PȘC.) [comp. ȚANC²].

țanc², s.n. (loc. adv.) La țanc = la timp, la momentul potrivit. – Et. nec. (MDA); probabil din forma onomatopeică țanc „care redă un zgomot ascuțit” și care poate marca începutul sau sfârșitul unei acțiuni.