2 intrări

41 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STAMPILA vb. I v. ștampila.

STAMPI s. f. v. ștampilă.

ȘTAMPILA, ștampilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica o ștampilă (2). [Var.: stampila vb. I] – Din ștampilă.

ȘTAMPILA, ștampilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica o ștampilă (2). [Var.: stampila vb. I] – Din ștampilă.

ȘTAMPILĂ, ștampile, s. f. 1. Instrument format dintr-o placă de cauciuc, de lemn sau de metal fixată pe un mâner, pe care sunt gravate un semn, o inscripție sau o emblemă, cu care se ștampilează acte, mărfuri, obiecte etc. 2. Semn, inscripție sau emblemă care se aplică pe un document pentru a-i da valabilitate, pe mărfuri sau pe corpul animalelor, pentru a le arăta proveniența sau apartenența etc.; sigiliu. [Var.: stampi s. f.] – Din fr. estampille. Cf. it. stampiglia.

ștampila vt [At: COSTINESCU / V: (rar) st~ / Pzi: ~lez / E: ștampilă1 cf fr estampiller, it stampigliare] 1 (C. i. documente, mărfuri etc.) A aplica o ștampilă1 Si: (îrg) a ștempela (1), a ștemplui. 2 (Rar; fig) A stigmatiza.

ștampi1 sf [At: COSTINESCU / V: (rar) st~, (reg) ~mbelă, ~mbi~, ~pe (Pl: ~li) sf, ~pel (Pl: ~uri) sn / Pl: ~le, (reg) ~li / E: fr estampille cf it stampiglia] 1 instrument format dintr-o placă (de cauciuc, lemn sau metal), pe care este gravat un semn (constând într-o inscripție sau o emblemă), fixată pe un mâner, cu care se aplică o ștampilă1 (2) Si: sigiliu, (reg) pecete, ștempel (1). 2 Semn care se aplică (de către oficialitate) pe un un document pentru a-i da valabilitate, pe mărfuri, pe obiecte sau pe corpul animalelor pentru a certifica proveniența sau apartenența acestora etc. Si: marcă, parafă, sigiliu, (reg) biag, pecete, ștempel (2), țil. 3 (Fig) Trăsătură caracteristică Si: (reg) pecete. 4 (Reg; îf ștambilă) Timbru (poștal). 5 (Arg) Tatuaj.

ștampi2 sf [At: LEXIC REG. 110 / Pl: ~le / E: ger Stamperl] (Buc) 1 Țoi (pentru rachiu). 2 Cantitatea unei ștampile2 (1).

ȘTAMPILĂ, ștampile, s. f. 1. Instrument format dintr-o placă de cauciuc, de lemn sau de metal fixată pe un mâner, pe care sunt gravate un semn, o inscripție sau o emblemă, cu care se ștampilează acte, mărfuri, obiecte etc. 2. Semn, inscripție sau emblemă care se aplică pe un document pentru a-i da valabilitate, pe mărfuri sau pe corpul animalelor, pentru a le arăta proveniența sau apartenența etc.; sigiliu. [Var.: stampi s. f.] – Din fr. estampille. Cf. it. stampiglia.

ȘTAMPILA, ștampilez, vb. I. Tranz. A aplica o ștampilă. – Variantă: stampila vb. I.

ȘTAMPILĂ, ștampile, s. f. 1. Piesă formată dintr-o placă de cauciuc, de lemn sau de metal, fixată pe un mîner, și purtînd gravat un semn, o inscripție sau o emblemă; muiată în tuș, se imprimă pe un act pentru a-i da valabilitate; semnul imprimat astfel. V. sigiliu, pecete.Fig. Țin să protestez... împotriva calificării oficiale de «scriitor popular» în înțeles peiorativ, pe care diriguitorii de ieri ai Romîniei burgheze o puseseră ca o ștampilă convențională asupra lui Ion Creangă. SADOVEANU, E. 86. Noi nu publicăm decît informații cu ștampila oficialității. REBREANU, R. II 35. 2. Semn pus pe mărfuri sau pe pielea animalelor pentru a arăta proveniența, apartenența etc. V. marcă. – Variantă: stampi s. f.

ȘTAMPILA vb. I. tr. A pune o ștampilă. [Var. stampila vb. I. / < it. stampigliare, cf. fr. estampiller].

ȘTAMPI s.f. 1. Piesă fixată pe un mîner și purtînd gravat un semn, o inscripție sau o emblemă, care se aplică pe un act spre a-i da valabilitate; semnul astfel imprimat. 2. Semn pus pe mărfuri sau pe pielea animalelor pentru a arăta proveniența, apartenența etc.; marcă. [Var. stampilă s.f. / < it. stampiglia, cf. germ. Stempel, fr. estampille, sp. estampilla].

ȘTAMPILA vb. tr. a aplica o ștampilă. (< fr. estampiller, după it. stampigliare)

ȘTAMPI s. f. 1. piesă fixată pe un mâner și purtând gravat un semn, o inscripție sau o emblemă, care se aplică pe un act spre a-i da valabilitate; semnul imprimat. 2. semn pus pe mărfuri sau pe pielea animalelor pentru a arăta proveniența, apartenența etc.; marcă. (< fr. estampille, după it. stampiglia)

A ȘTAMPILA ~ez tranz. (acte, scrisori, semnături etc.) A autentifica prin aplicarea unei ștampile; a pecetlui. ~ un act. /<fr. estampiller

ȘTAMPILĂ ~e f. 1) Obiect constând dintr-o placă cu mâner, pe care sunt gravate în relief embleme și inscripții, care se aplică pe un document; pecete. 2) Semn imprimat pe o marfă sau pe corpul unor animale (pentru a le atesta proveniența sau apartenență); marcă. [G.-D. ștampilei] /<fr. estampille

stampilă f. 1. pecete destinată a stabili autenticitatea brevetelor; 2. marcă indicând provenința unui lucru.

*stampílă f., pl. e (fr. estampille, d. sp. estampilla, dim. d. estompa). Sigil de cerneală: stampila poșteĭ pe scrisoare. Instrumentu cu care se stampilează: o stampilă de alamă, de caucĭuc. Pop. Ștampilă (germ. stempel, rus. štémpelĭ). V. danga, pecete.

*stampiléz v. tr. (fr. estampiller). Pun stampila, însemn cu stampila: a stampila scrisorile la poștă. Fig. Stigmatizez: a rămas stampilat pe vecie. – Pop. ștampilez (germ. stempeln).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ștampila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ștampilez, 3 ștampilea; conj. prez. 1 sg. să ștampilez, 3 să ștampileze

ștampi s. f., g.-d. art. ștampilei; pl. ștampile

ștampila (a ~) vb., ind. prez. 3 ștampilea

ștampi s. f., g.-d. art. ștampilei; pl. ștampile

ștampila vb., ind. prez. 1 sg. ștampilez, 3 sg. și pl. ștampilea

ștampi s. f., g.-d. art. ștampilei; pl. ștampile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘTAMPILA vb. a pecetlui, (livr.) a oblitera, (înv. și reg.) a ștemplui. (A ~ un act.)

ȘTAMPI s. pecete, sigiliu, (înv. și reg.) pecetlar, (reg.) biag, ștempel, țil, (înv.) muhur, pecetnic, peciu. (A aplica ~ pe un act.)

ȘTAMPILA vb. a pecetlui, (înv. și reg.) a ștemplui. (A ~ un act.)

ȘTAMPI s. pecete, sigiliu, (înv. și reg.) pecetlar, (reg.) biag, ștempel, țil, (înv.) muhur, pecetnic, peciu. (A aplica ~ pe un act.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ștampila, ștampilez v. t. 1. a săruta cu pasiune. 2. a învineți ochii (cuiva) cu lovituri de pumn.

ștampilă, ștampile s. f. 1. sărut. 2. vânătaie în jurul ochilor, urmă a unei lovituri violente primite în zona ochilor.

Intrare: ștampila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștampila
  • ștampilare
  • ștampilat
  • ștampilatu‑
  • ștampilând
  • ștampilându‑
singular plural
  • ștampilea
  • ștampilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștampilez
(să)
  • ștampilez
  • ștampilam
  • ștampilai
  • ștampilasem
a II-a (tu)
  • ștampilezi
(să)
  • ștampilezi
  • ștampilai
  • ștampilași
  • ștampilaseși
a III-a (el, ea)
  • ștampilea
(să)
  • ștampileze
  • ștampila
  • ștampilă
  • ștampilase
plural I (noi)
  • ștampilăm
(să)
  • ștampilăm
  • ștampilam
  • ștampilarăm
  • ștampilaserăm
  • ștampilasem
a II-a (voi)
  • ștampilați
(să)
  • ștampilați
  • ștampilați
  • ștampilarăți
  • ștampilaserăți
  • ștampilaseți
a III-a (ei, ele)
  • ștampilea
(să)
  • ștampileze
  • ștampilau
  • ștampila
  • ștampilaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stampila
  • stampilare
  • stampilat
  • stampilatu‑
  • stampilând
  • stampilându‑
singular plural
  • stampilea
  • stampilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stampilez
(să)
  • stampilez
  • stampilam
  • stampilai
  • stampilasem
a II-a (tu)
  • stampilezi
(să)
  • stampilezi
  • stampilai
  • stampilași
  • stampilaseși
a III-a (el, ea)
  • stampilea
(să)
  • stampileze
  • stampila
  • stampilă
  • stampilase
plural I (noi)
  • stampilăm
(să)
  • stampilăm
  • stampilam
  • stampilarăm
  • stampilaserăm
  • stampilasem
a II-a (voi)
  • stampilați
(să)
  • stampilați
  • stampilați
  • stampilarăți
  • stampilaserăți
  • stampilaseți
a III-a (ei, ele)
  • stampilea
(să)
  • stampileze
  • stampilau
  • stampila
  • stampilaseră
Intrare: ștampilă
ștampilă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștampi
  • ștampila
plural
  • ștampile
  • ștampilele
genitiv-dativ singular
  • ștampile
  • ștampilei
plural
  • ștampile
  • ștampilelor
vocativ singular
plural
stampilă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stampi
  • stampila
plural
  • stampile
  • stampilele
genitiv-dativ singular
  • stampile
  • stampilei
plural
  • stampile
  • stampilelor
vocativ singular
plural
ștambelă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ștambilă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ștampel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ștampelă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ștampila, ștampilezverb

etimologie:

ștampi, ștampilesubstantiv feminin

  • 1. Instrument format dintr-o placă de cauciuc, de lemn sau de metal fixată pe un mâner, pe care sunt gravate un semn, o inscripție sau o emblemă, cu care se ștampilează acte, mărfuri, obiecte etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Semn, inscripție sau emblemă care se aplică pe un document pentru a-i da valabilitate, pe mărfuri sau pe corpul animalelor, pentru a le arăta proveniența sau apartenența etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: sigiliu
    • format_quote figurat Țin să protestez... împotriva calificării oficiale de «scriitor popular» în înțeles peiorativ, pe care diriguitorii de ieri ai Romîniei burgheze o puseseră ca o ștampilă convențională asupra lui Ion Creangă. SADOVEANU, E. 86. DLRLC
    • format_quote figurat Noi nu publicăm decît informații cu ștampila oficialității. REBREANU, R. II 35. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.