2 intrări
41 de definiții
din care- explicative (28)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STAMPILA vb. I v. ștampila.
STAMPILA vb. I v. ștampila.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STAMPILA vb. I v. ștampila.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stampila v vz ștampila
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STAMPILA vb. I. v. ștampila.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stampilà v. a pune stampila.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STAMPILĂ s. f. v. ștampilă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STAMPILĂ s. f. v. ștampilă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STAMPILĂ s. f. v. ștampilă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTAMPILA, ștampilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica o ștampilă (2). [Var.: stampila vb. I] – Din ștampilă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTAMPILA, ștampilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica o ștampilă (2). [Var.: stampila vb. I] – Din ștampilă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTAMPILĂ, ștampile, s. f. 1. Instrument format dintr-o placă de cauciuc, de lemn sau de metal fixată pe un mâner, pe care sunt gravate un semn, o inscripție sau o emblemă, cu care se ștampilează acte, mărfuri, obiecte etc. 2. Semn, inscripție sau emblemă care se aplică pe un document pentru a-i da valabilitate, pe mărfuri sau pe corpul animalelor, pentru a le arăta proveniența sau apartenența etc.; sigiliu. [Var.: stampilă s. f.] – Din fr. estampille. Cf. it. stampiglia.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stampilă sf vz ștampilă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștambelă sf vz ștampilă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștambilă sf vz ștampilă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștampel sn vz ștampilă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștampelă sf vz ștampilă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștampila vt [At: COSTINESCU / V: (rar) st~ / Pzi: ~lez / E: ștampilă1 cf fr estampiller, it stampigliare] 1 (C. i. documente, mărfuri etc.) A aplica o ștampilă1 Si: (îrg) a ștempela (1), a ștemplui. 2 (Rar; fig) A stigmatiza.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștampilă1 sf [At: COSTINESCU / V: (rar) st~, (reg) ~mbelă, ~mbi~, ~pelă (Pl: ~li) sf, ~pel (Pl: ~uri) sn / Pl: ~le, (reg) ~li / E: fr estampille cf it stampiglia] 1 instrument format dintr-o placă (de cauciuc, lemn sau metal), pe care este gravat un semn (constând într-o inscripție sau o emblemă), fixată pe un mâner, cu care se aplică o ștampilă1 (2) Si: sigiliu, (reg) pecete, ștempel (1). 2 Semn care se aplică (de către oficialitate) pe un un document pentru a-i da valabilitate, pe mărfuri, pe obiecte sau pe corpul animalelor pentru a certifica proveniența sau apartenența acestora etc. Si: marcă, parafă, sigiliu, (reg) biag, pecete, ștempel (2), țil. 3 (Fig) Trăsătură caracteristică Si: (reg) pecete. 4 (Reg; îf ștambilă) Timbru (poștal). 5 (Arg) Tatuaj.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștampilă2 sf [At: LEXIC REG. 110 / Pl: ~le / E: ger Stamperl] (Buc) 1 Țoi (pentru rachiu). 2 Cantitatea unei ștampile2 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTAMPILĂ, ștampile, s. f. 1. Instrument format dintr-o placă de cauciuc, de lemn sau de metal fixată pe un mâner, pe care sunt gravate un semn, o inscripție sau o emblemă, cu care se ștampilează acte, mărfuri, obiecte etc. 2. Semn, inscripție sau emblemă care se aplică pe un document pentru a-i da valabilitate, pe mărfuri sau pe corpul animalelor, pentru a le arăta proveniența sau apartenența etc.; sigiliu. [Var.: stampilă s. f.] – Din fr. estampille. Cf. it. stampiglia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTAMPILA, ștampilez, vb. I. Tranz. A aplica o ștampilă. – Variantă: stampila vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTAMPILĂ, ștampile, s. f. 1. Piesă formată dintr-o placă de cauciuc, de lemn sau de metal, fixată pe un mîner, și purtînd gravat un semn, o inscripție sau o emblemă; muiată în tuș, se imprimă pe un act pentru a-i da valabilitate; semnul imprimat astfel. V. sigiliu, pecete. ◊ Fig. Țin să protestez... împotriva calificării oficiale de «scriitor popular» în înțeles peiorativ, pe care diriguitorii de ieri ai Romîniei burgheze o puseseră ca o ștampilă convențională asupra lui Ion Creangă. SADOVEANU, E. 86. Noi nu publicăm decît informații cu ștampila oficialității. REBREANU, R. II 35. 2. Semn pus pe mărfuri sau pe pielea animalelor pentru a arăta proveniența, apartenența etc. V. marcă. – Variantă: stampilă s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STAMPILĂ s.f. v. ștampilă.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTAMPILA vb. I. tr. A pune o ștampilă. [Var. stampila vb. I. / < it. stampigliare, cf. fr. estampiller].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTAMPILĂ s.f. 1. Piesă fixată pe un mîner și purtînd gravat un semn, o inscripție sau o emblemă, care se aplică pe un act spre a-i da valabilitate; semnul astfel imprimat. 2. Semn pus pe mărfuri sau pe pielea animalelor pentru a arăta proveniența, apartenența etc.; marcă. [Var. stampilă s.f. / < it. stampiglia, cf. germ. Stempel, fr. estampille, sp. estampilla].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTAMPILA vb. tr. a aplica o ștampilă. (< fr. estampiller, după it. stampigliare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ȘTAMPILĂ s. f. 1. piesă fixată pe un mâner și purtând gravat un semn, o inscripție sau o emblemă, care se aplică pe un act spre a-i da valabilitate; semnul imprimat. 2. semn pus pe mărfuri sau pe pielea animalelor pentru a arăta proveniența, apartenența etc.; marcă. (< fr. estampille, după it. stampiglia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ȘTAMPILA ~ez tranz. (acte, scrisori, semnături etc.) A autentifica prin aplicarea unei ștampile; a pecetlui. ~ un act. /<fr. estampiller
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘTAMPILĂ ~e f. 1) Obiect constând dintr-o placă cu mâner, pe care sunt gravate în relief embleme și inscripții, care se aplică pe un document; pecete. 2) Semn imprimat pe o marfă sau pe corpul unor animale (pentru a le atesta proveniența sau apartenență); marcă. [G.-D. ștampilei] /<fr. estampille
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stampilă f. 1. pecete destinată a stabili autenticitatea brevetelor; 2. marcă indicând provenința unui lucru.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*stampílă f., pl. e (fr. estampille, d. sp. estampilla, dim. d. estompa). Sigil de cerneală: stampila poșteĭ pe scrisoare. Instrumentu cu care se stampilează: o stampilă de alamă, de caucĭuc. Pop. Ștampilă (germ. stempel, rus. štémpelĭ). V. danga, pecete.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*stampiléz v. tr. (fr. estampiller). Pun stampila, însemn cu stampila: a stampila scrisorile la poștă. Fig. Stigmatizez: a rămas stampilat pe vecie. – Pop. ștampilez (germ. stempeln).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ștampila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ștampilez, 3 ștampilează; conj. prez. 1 sg. să ștampilez, 3 să ștampileze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ștampilă s. f., g.-d. art. ștampilei; pl. ștampile
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ștampila (a ~) vb., ind. prez. 3 ștampilează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ștampilă s. f., g.-d. art. ștampilei; pl. ștampile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ștampila vb., ind. prez. 1 sg. ștampilez, 3 sg. și pl. ștampilează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ștampilă s. f., g.-d. art. ștampilei; pl. ștampile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stampilă, -le.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘTAMPILA vb. a pecetlui, (livr.) a oblitera, (înv. și reg.) a ștemplui. (A ~ un act.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘTAMPILĂ s. pecete, sigiliu, (înv. și reg.) pecetlar, (reg.) biag, ștempel, țil, (înv.) muhur, pecetnic, peciu. (A aplica ~ pe un act.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘTAMPILA vb. a pecetlui, (înv. și reg.) a ștemplui. (A ~ un act.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTAMPILĂ s. pecete, sigiliu, (înv. și reg.) pecetlar, (reg.) biag, ștempel, țil, (înv.) muhur, pecetnic, peciu. (A aplica ~ pe un act.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
ștampila, ștampilez v. t. 1. a săruta cu pasiune. 2. a învineți ochii (cuiva) cu lovituri de pumn.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștampilă, ștampile s. f. 1. sărut. 2. vânătaie în jurul ochilor, urmă a unei lovituri violente primite în zona ochilor.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ștampila, ștampilezverb
etimologie:
- ștampilă DEX '09 DEX '98
- stampigliare DN
- estampiller DN
ștampilă, ștampilesubstantiv feminin
- 1. Instrument format dintr-o placă de cauciuc, de lemn sau de metal fixată pe un mâner, pe care sunt gravate un semn, o inscripție sau o emblemă, cu care se ștampilează acte, mărfuri, obiecte etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 2. Semn, inscripție sau emblemă care se aplică pe un document pentru a-i da valabilitate, pe mărfuri sau pe corpul animalelor, pentru a le arăta proveniența sau apartenența etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: sigiliu
- Țin să protestez... împotriva calificării oficiale de «scriitor popular» în înțeles peiorativ, pe care diriguitorii de ieri ai Romîniei burgheze o puseseră ca o ștampilă convențională asupra lui Ion Creangă. SADOVEANU, E. 86. DLRLC
- Noi nu publicăm decît informații cu ștampila oficialității. REBREANU, R. II 35. DLRLC
-
etimologie:
- estampille DEX '09 DEX '98 DN
- stampiglia DEX '09 DEX '98 DN