opțiuni
  • info

10 definiții pentru silf

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SILF, -Ă, silfi, -e, s. m. și f. (Rar la f.; în mitologia popoarelor germanice) Duh aerian ușor, foarte agil, care, împreună cu silfida, întruchipa elementul aerului. – Din fr. sylphe, lat. sylphus.

SILF, -Ă, silfi, -e, s. m. și f. (Rar la f.; în mitologia popoarelor germanice) Duh aerian ușor, foarte agil, care, împreună cu silfida, întruchipa elementul aerului. – Din fr. sylphe, lat. sylphus.

silf, ~ă smf [At: HELIADE, L. B. II, 104/1 / Pl: ~i, ~e / E: fr sylphe] 1 Fiecare dintre divinitățile rustice din mitologia popoarelor celtice și germanice, reprezentate printr-un duh aerian, ușor și agil, care întruchipa împreună cu silfida elementul aerului. 2 Reprezentare plastică a divinității descrise mai sus.

SILF, silfi, s. m. (În mitologia popoarelor celtice și germanice) Personaj care întruchipa (împreună cu silfida) elementul aerului. Silfi ușori, gentile trupe, Ar tot turna, zburînd în grupe, O ambrozie delicată. MACEDONSKI, O. I 67. Ei aurita aripă silfului meu au smult. NEGRUZZI, S. II 68. Ades, cînd sînt în luptă cu gîndurile mele, Muncit d-al suferinței demon neîmblînzit, Îmi pari un silf ce vine pe raza unei stele Din sfere luminoase, din aer bălsămit. ALEXANDRESCU, M. 77.

SILF, -Ă s.m. și f. Geniu al aerului în mitologia celtică și germanică din evul mediu. [< fr. sylphe, it. silfo, lat. sylphus].

SILF, -Ă s. m. f. (mit.) geniu al aerului, la celți. (< fr. sylphe, lat. sylphus)

silf m. geniu aerian: silful ce n’adoarme ’n pace EM.

*silf m. (fr. sylphe, din latina inscriptiunilor sylphus, sylfus, sulfus, cuv. care pare galic). Geniŭ al aeruluĭ, ființă fantastică și frumoasă de aspectu unuĭ tînăr în mitologia celtică și germanică medievală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

silf s. m., pl. silfi

silf s. m., pl. silfi

silf s. m., pl. silfi

Intrare: silf
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silf
  • silful
  • silfu‑
plural
  • silfi
  • silfii
genitiv-dativ singular
  • silf
  • silfului
plural
  • silfi
  • silfilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

silf, silfisubstantiv masculin
silfă, silfesubstantiv feminin

  • 1. rar feminin (În mitologia popoarelor germanice) Duh aerian ușor, foarte agil, care, împreună cu silfida, întruchipa elementul aerului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Silfi ușori, gentile trupe, Ar tot turna, zburînd în grupe, O ambrozie delicată. MACEDONSKI, O. I 67. DLRLC
    • format_quote Ei aurita aripă silfului meu au smult. NEGRUZZI, S. II 68. DLRLC
    • format_quote Ades, cînd sînt în luptă cu gîndurile mele, Muncit d-al suferinței demon neîmblînzit, Îmi pari un silf ce vine pe raza unei stele Din sfere luminoase, din aer bălsămit. ALEXANDRESCU, M. 77. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.