SILF, silfi, s. m. (În mitologia popoarelor celtice și germanice) Personaj care întruchipa (împreună cu silfida) elementul aerului. Silfi ușori, gentile trupe, Ar tot turna, zburînd în grupe, O ambrozie delicată. MACEDONSKI, O. I 67. Ei aurita aripă silfului meu au smult. NEGRUZZI, S. II 68. Ades, cînd sînt în luptă cu gîndurile mele, Muncit d-al suferinței demon neîmblînzit, Îmi pari un silf ce vine pe raza unei stele Din sfere luminoase, din aer bălsămit. ALEXANDRESCU, M. 77.