15 definiții pentru sidef

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIDEF, (2) sidefuri, s. n. 1. Materie dură, albă, lucioasă și cu irizații, care formează stratul interior al cochiliei unor scoici și din care se fac nasturi, mânere, ornamente etc.; nacru. 2. Ornament, incrustație, obiect de sidef (1). – Din tc. sedef.

SIDEF, (2) sidefuri, s. n. 1. Materie dură, albă, lucioasă și cu irizații, care formează stratul interior al cochiliei unor scoici și din care se fac nasturi, mânere, ornamente etc.; nacru. 2. Ornament, incrustație, obiect de sidef (1). – Din tc. sedef.

sidef sn [At: (a. 1792) ȘIO II1, 321 / V: (înv) sed~, sedif / Pl: ~uri / E: tc sedef, ngr σιντέφι] 1 Materie dură, albă, lucioasă și cu irizații, care formează stratul interior al cochiliei unor scoici, folosită la confecționarea unor obiecte ornamentale, de podoabă Si: (iuz) nacru, (îvr) pinin. 2 (Mpl) Obiecte, ornamente sau incrustații de sidef (1). 3 (Rar) Specie de fluturi din ordinul lepidopterelor, care are pete cu reflexe sidefii pe partea interioară a aripilor.

SIDEF, (2) sidefuri, s. n. 1. Materie dură, albă, lucioasă și cu irizații, care formează stratul interior al cochiliei unor scoici și din care se fac nasturi, mînere, incrustații pe diverse obiecte etc. Se vede un nor mic ca o scoică de sidef, navigînd pe cel mai albastru cer care a existat vreodată. C. PETRESCU, C. V. 214. Cu penetul ca sideful Strălucește-o porumbiță, Cu căpșorul sub aripă, Adormită sub o viță. EMINESCU, O. IV 280. 2. Ornamente, incrustații de sidef (1). Diacul sta neclintit la pămînt, lîngă măsuța joasă înflorită cu sidef. SADOVEANU, O. VII 25. [Purta] la brîu două lungi pistoale ghintuite, lucrate în Veneția numai cu sîrmă de argint și cu sidefuri. ODOBESCU, S. I 132.

SIDEF ~uri n. 1) Substanță dură, albă, lucioasă, cu irizații, care formează stratul intern al valvelor și al cochiliilor de moluște, întrebuințată, mai ales, pentru fabricarea nasturilor și a obiectelor decorative. 2) Obiect confecționat din astfel de substanță. /<turc. sedef

sidef n. materie albă, tare și lucitoare, ce s’află în unele scoici: sideful servă la facerea nasturilor, mânerelor de cuțite, evantaliilor, etc. [Turc. SEDEF].

sidéf (vest) și sedéf (est) n., pl. urĭ (turc. sedef, d. ar. sadef; ngr. sidéfi [scris sintefi, bg. sîrb. sedef]. Materie dură, albă, strălucitoare și irizată care provine din lustruirea unor scoicĭ și din care se fac nasturĭ, botonĭ, cutioare, ornamente de incrustat pe mese, pe mobile, pe chitare ș.a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sidef s. n., (obiecte) pl. sidefuri

sidef s. n., (obiecte) pl. sidefuri

sidef s. n., (obiecte, ornamente) pl. sidefuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SIDEF s. (ieșit din uz) nacru, (înv.) pinin. (Nasturi de ~.)

SIDEF s. (ieșit din uz) nacru, (înv.) pinin. (Nasturi de ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sidef (-furi), s. n. – Nacru. – Var. înv. sedef. Mr. sidefe, megl. sidef. Tc. sedef, din arab. sadef „scoică” (Șeineanu, II, 321; Roesler 602; Lokotsch 1750; Ronzevalle 110), cf. ngr. σιντέφι, bg., sb. sidef.Der. sidefiu, adj. (ca sideful); sidefat, adj. (ca de sidef, se zice despre hîrtie).

Intrare: sidef
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sidef
  • sideful
  • sidefu‑
plural
  • sidefuri
  • sidefurile
genitiv-dativ singular
  • sidef
  • sidefului
plural
  • sidefuri
  • sidefurilor
vocativ singular
plural
sedef
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sedif
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sidef, sidefurisubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Materie dură, albă, lucioasă și cu irizații, care formează stratul interior al cochiliei unor scoici și din care se fac nasturi, mânere, ornamente etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se vede un nor mic ca o scoică de sidef, navigînd pe cel mai albastru cer care a existat vreodată. C. PETRESCU, C. V. 214. DLRLC
    • format_quote Cu penetul ca sideful Strălucește-o porumbiță, Cu căpșorul sub aripă, Adormită sub o viță. EMINESCU, O. IV 280. DLRLC
  • 2. Ornament, incrustație, obiect de sidef. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Diacul sta neclintit la pămînt, lîngă măsuța joasă înflorită cu sidef. SADOVEANU, O. VII 25. DLRLC
    • format_quote [Purta] la brîu două lungi pistoale ghintuite, lucrate în Veneția numai cu sîrmă de argint și cu sidefuri. ODOBESCU, S. I 132. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.