Definiția cu ID-ul 943137:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SIDEF, (2) sidefuri, s. n. 1. Materie dură, albă, lucioasă și cu irizații, care formează stratul interior al cochiliei unor scoici și din care se fac nasturi, mînere, incrustații pe diverse obiecte etc. Se vede un nor mic ca o scoică de sidef, navigînd pe cel mai albastru cer care a existat vreodată. C. PETRESCU, C. V. 214. Cu penetul ca sideful Strălucește-o porumbiță, Cu căpșorul sub aripă, Adormită sub o viță. EMINESCU, O. IV 280. 2. Ornamente, incrustații de sidef (1). Diacul sta neclintit la pămînt, lîngă măsuța joasă înflorită cu sidef. SADOVEANU, O. VII 25. [Purta] la brîu două lungi pistoale ghintuite, lucrate în Veneția numai cu sîrmă de argint și cu sidefuri. ODOBESCU, S. I 132.