sidef sn [At: (a. 1792) ȘIO II₁, 321 / V: (înv) sed~, sedif / Pl: ~uri / E: tc sedef, ngr σιντέφι] 1 Materie dură, albă, lucioasă și cu irizații, care formează stratul interior al cochiliei unor scoici, folosită la confecționarea unor obiecte ornamentale, de podoabă Si: (iuz) nacru, (îvr) pinin. 2 (Mpl) Obiecte, ornamente sau incrustații de sidef (1). 3 (Rar) Specie de fluturi din ordinul lepidopterelor, care are pete cu reflexe sidefii pe partea interioară a aripilor.