scaiete sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (pop) scăi~, (reg) scaiet, scăietiu, scăieț / P: sca-ie~ / Pl: ~eți / E: scai¹ + -ete] 1 Nume generic al mai multor plante erbacee cu frunze sau capitule spinoase. 2 Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze păroase pe partea superioară, terminate printr-un spin puternic, cu flori purpurii reunite în capitule solitare pe vârful ramurilor Si: (reg) spin (Carduus kerneni). 3 (Reg) Ciulin (1) (Carduus mutans). 4 (Reg) Spin (21) (Carduus acanthoides). 5 Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu peri și țepi inegali Si: (reg) porci, scai¹ (15), scăiuș (2) (Dispacus laciniatus). 6 (Reg) Varga-ciobanului (Dispacus silvestris). 7 (Pop; șîc ~le popii) Cornuț (Xabthium strumarium). 8 (Reg) Pălămidă¹ (Cirsium avense). 9 (Reg) Scai¹ (2) (Cirsium vulgare). 10 (Reg) Rostogol (Echinops sphaliacephalus). 11 (Reg) Tătarnică (Echinops commutatus). 12 (Reg; șîc scăi~-muced, scăieț-măgăresc) Scai¹ (9) (Onopordon acanthium). 13 (Reg; lpl; îf scăieți) Scai¹ (11) (Eryngium compestre). 14 (Reg; șîs scăiete mare) Brusture (Arctium lappa). 15 (Reg; îf scăietiu) Zgrăbunțică (Lapsana communis). 16 (Ban) Ciumăfaie (1) (Datura stramonium). 17 (Reg) Păpădie (Taraxacum officinale). 18 (Prc) Fruct cu ghimpi al scaietelui (1), care se agață de haine, de blana animalelor etc. 19 (Reg; îs) ~ muscălesc Holeră (6) (Xanthium spinosum). 20 (Reg; îc) ~-voinic Plantă erbacee cu tulpina spinoasă, înconjurată de frunze mari care rețin apa de ploaie ca într-o pâlnie, nedefinită nedefinită mai îndeaproape. 21 (Orn; Olt; Mun) Scatiu (1) (Carduelis spinus). corectat(ă)

SCAIETE, scaieți, s. m. Nume generic dat mai multor plante cu ghimpi, dintre care cea mai cunoscută este o specie din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele ghimpoase, cu capitule plecate și cu florile roșii-purpurii; crește prin pășuni uscate, prin locuri necultivate, pe lîngă drumuri și pe cîmpuri (Carduus nutans). În curțile de la Mălinești poate astăzi cresc scaieții, podoaba și mărirea caselor s-au risipit ca fumul. GALACTION, O. I 332. Scaieții, spinii, măcieșii, sălciile plîngătoare și vrejurile acoperiseră pietrele. C. PETRESCU, R. DR. 214. Lîngă crin nu crește scaietele, lîngă micșunea, viorea, nu crește și urzica? BOLLIAC, P. 59. ◊ Fig. Știu, norilor, știu, Că n-am să mai fiu, Și-or crește scaieții, Pe cîntecul vieții. LESNEA, C. D. 130. – Variantă: scăiete s. m.

SCAIETE ~ți m. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori purpurii reunite în capitule solitare pe vârful ramurilor. [ Sil. sca-ie-] /scai + suf. ~ete.

scaiete m. scaiu; scaietele popii, plantă cu florile verzi, având învelișul cu spini îndoiți la vârf (Xanthium strumarium).

scaĭéte și scăĭéte m. (d. scaĭ). Vest. Scaĭ.

scaiet sm vz scaiete

scăiete sm vz scaiete

scăietiu sm vz scaiete

scăieț sm vz scaiete

SCĂIETE s. m. v. scaiete.

scăĭéte V. scaĭ.

scaiete s. m., art. scaietele; pl. scaieți

scaiete s. m., pl. scaieți

scaiete s. m., pl. scaieți

scaiete

scăiete, -ieți.

SCAIETE s. (BOT.) 1. (Onopordon acanthium) ciulin, ghimpe, scai, (reg.) pălămidă, sita-zânelor. 2. (Echinops sphaerocephalus) rostogol, scai, (reg.) arici, căpățânoasă, măciuca-ciobanului. 3. (Centaurea calcitrapa) ghimpe, scai-ghimpos, (reg.) vădană, pasul-dropiei, scai-mărunt, scaiul-dracului, scai-voinicesc. 4. (Carduus kerneri) spin, (reg.) scai. 5. scaietele-popii (Xanthium strumarium) = (reg.) cornuți (pl.), purcelaș.

SCAIETE s. v. ciulin, holeră, pălămidă, scai, scatiu, spin, sticlete, tătarnică, varga-ciobanului.

scaiete s. v. CIULIN. HOLERĂ. PĂLĂMIDĂ. SCAI. SCATIU. SPIN. STICLETE. TĂTARNICĂ. VARGA-CIOBANULUI.

SCAIETE s. (BOT.) 1. (Onopordon acanthium) ciulin, ghimpe, scai, (reg.) pălămidă, sita-zînelor. 2. (Echinops sphaerocephalus) rostogol, scai, (reg.) arici, căpățînoasă, măciuca-ciobanului. 3. (Centaurea calcitrapa) ghimpe, scai-ghimpos, (reg.) vădană, pasul-dropiei, scai-mărunt, scaiul-dracului, scai-voinicesc. 4. (Carduus kerneri) spin, (reg.) scai. 5. scaietele-popii (Xanthium strumarium) = (reg.) cornuți (pl.), purcelaș.