opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROTIȚĂ, rotițe, s. f. Diminutiv al lui roată; roticică, rotilă (1), rotiliță. – Roată + suf. -iță.

ROTIȚĂ, rotițe, s. f. Diminutiv al lui roată; roticică, rotilă (1), rotiliță. – Roată + suf. -iță.

rotit2, ~ă a [At: COȘBUC, AE. 17 / Pl: ~iți, ~e / E: roti] 1 (Rar) Răsucit2. 2 Care se rotește (1) Si: rotitor (1). 3 (Rar; d. alimente) Amestecat (1). 4 (Fig; d. timp) Care trece. 5 (D. oameni) Care umblă (încontinuu). 6 (D. cap, privire) Întors într-o parte Si: răsucit2 (9).

rotiță sf [At: DRĂGHICI, R. 140/20 / Pl: ~țe, (reg) ~ți / E: roată + -iță] 1-2 (Șhp) Roată1 (1) (mică) Si: roticea (1-2), rotilă (1-2) rotiliță (1-2), (înv) rotică (1-2), (înv) rotulă (3-4). 3 (Pex) Obiect de forma unei roți1 (1). 4 (Fig; îe) A-i sări (cuiva) ~ A înnebuni. 5-6 (Reg) Rotilă (5-6). 7 (Reg) Bicicletă (1). 8 (Reg) Scripete la războiul de țesut. 9-10 (Reg) Roată1 (62-63).

ROTIȚĂ, rotițe, s. f. Diminutiv al lui roată. 1. v. roată (1). Au făcut o rotiță de lemn, bortindu-o în mijloc. DRĂGHICI, R. 140. 2. v. roată (2). Rotițele ceasornicului. ▭ Își simți creierul mișcîndu-se ca o mașină cu nenumărate rotițe. PREDA, Î. 139. – Pl. și: rotiți (SEVASTOS, N. 304).

rotíță f., pl. e (dim. d. roată). Roată mică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rotit s. n.

rotiță s. f., g.-d. art. rotiței; pl. rotițe

rotiță s. f., g.-d. art. rotiței; pl. rotițe

rotiță s. f., g.-d. art. rotiței; pl. rotițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROTIT adj. v. răsucit.

ROTIȚĂ s. v. rotilă.

ROTIȚĂ s. 1. rotilă, (înv.) rotică, roticea, roticică, rotiliță. (O roată mică sau ~.) 2. (reg.) dură, (Transilv., Ban. și Mold.) cărică. (~ la plita sobei.) 3. rozetă. (~ la pinteni.)

ROTIT adj. întors, învîrtit, răsucit, sucit. (A lăsat cheia ~ în broască.)

rotiță s. v. ROTILĂ.

ROTIȚĂ s. 1. rotilă, (înv.) rotică, roticea, roticică, rotiliță. (O roată mică sau ~.) 2. (reg.) dură, (Transilv., Ban. și Mold.) cărică. (~ la plita sobei.) 3. rozetă. (~ la pinteni.)

Intrare: rotit (adj.)
rotit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rotit
  • rotitul
  • rotitu‑
  • rotită
  • rotita
plural
  • rotiți
  • rotiții
  • rotite
  • rotitele
genitiv-dativ singular
  • rotit
  • rotitului
  • rotite
  • rotitei
plural
  • rotiți
  • rotiților
  • rotite
  • rotitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: rotiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rotiță
  • rotița
plural
  • rotițe
  • rotițele
genitiv-dativ singular
  • rotițe
  • rotiței
plural
  • rotițe
  • rotițelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rotit, rotităadjectiv

rotiță, rotițesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui roată; rotilă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: roticică rotiliță rotilă
    • format_quote Au făcut o rotiță de lemn, bortindu-o în mijloc. DRĂGHICI, R. 140. DLRLC
    • format_quote Rotițele ceasornicului. DLRLC
    • format_quote Își simți creierul mișcîndu-se ca o mașină cu nenumărate rotițe. PREDA, Î. 139. DLRLC
  • comentariu Plural și: rotiți. DLRLC
etimologie:
  • Roată + sufix -iță. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.