rotiță sf [At: DRĂGHICI, R. 140/20 / Pl: ~țe, (reg) ~ți / E: roată + -iță] 1-2 (Șhp) Roată¹ (1) (mică) Si: roticea (1-2), rotilă (1-2) rotiliță (1-2), (înv) rotică (1-2), (înv) rotulă (3-4). 3 (Pex) Obiect de forma unei roți¹ (1). 4 (Fig; îe) A-i sări (cuiva) ~ A înnebuni. 5-6 (Reg) Rotilă (5-6). 7 (Reg) Bicicletă (1). 8 (Reg) Scripete la războiul de țesut. 9-10 (Reg) Roată¹ (62-63).