RITMIC, -Ă, ritmici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care are ritm; cadențat, regulat. ◊ Gimnastică ritmică = ramură a gimnasticii care cuprinde exerciții executate cu diferite obiecte (cercuri, eșarfe etc.), cadențat și însoțite de muzică. ♦ Care se referă la ritm. 2. S. f. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului în poezie și, mai rar, în proză; ritm. ♦ (Muz.) Știință care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală. ♦ Întrebuințarea ritmului; totalitatea ritmurilor. – Din fr. rythmique.

ritmic, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr rythmique] 1-2 a Care ține de ritm (1-2). 3-4 a Care se referă la ritm (1-2). 5-6 a (D. versuri, melodii) Ritmat (1-2). 7-8 a, av (D. mișcări, acțiuni etc.) Care are ritm (4) Si: cadențat (1 -2), ritmat (3-4). 9 a (Îs) Gimnastică ~ Ramură a gimnasticii în care exercițiile se execută ritmic și cu acompaniament muzical. 10 sf Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului (1) în poezie și, mai rar, în proză. 11 sf Totalitatea ritmurilor (1). 12 sf (Muz) Știința care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală.

RITMIC, -Ă, ritmici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care are ritm; cadențat, regulat. ◊ Gimnastică ritmică = ramură a gimnasticii în care exercițiile se execută cadențat și cu acompaniament muzical. ♦ Care se referă la ritm. 2. S. f. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului în poezie și, mai rar, în proză; ritm. ♦ (Muz.) Știință care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală. ♦ Întrebuințarea ritmului; totalitatea ritmurilor. – Din fr. rythmique.

RITMIC, -Ă, ritmici, -e, adj. Care are ritm; cadențat, regulat. Poetul creează astfel o valoare nouă: vorbirea ritmică. VIANU, S. 7. Gîndurile lui adese se transformau în șiruri ritmice. EMINESCU, N. 42. ◊ Gimnastică ritmică = ramură a gimnasticii în care exercițiile se execută ritmic și cu acompaniament muzical. ◊ (Adverbial) Mulțimea adormită în coloane Se mișcă totuși ritmic. CAMIL PETRESCU, V. 18. I-ar fi recunoscut – deși erau tot pași de femeie: tocuri înalte, bătînd mărunt și ritmic cimentul. C. PETRESCU, Î. II 75. Ritmic valurile cad, Cum se zbate-n dulce ropot Apa-n vad. COȘBUC, P. I 48.

RITMIC, -Ă adj. Care are ritm; cadențat. ♦ Gimnastică ritmică = gimnastică avînd ca scop să imprime mișcărilor armonie și siguranță. [Cf. lat. rhytmicus, fr. rythmique].

RITMIC, -Ă I. adj. referitor la ritm, care are ritm; ritmat. II. s. f. ansamblu de reguli privind folosirea ritmului (1); totalitatea ritmurilor. ◊ capitol al teoriei muzicii care se ocupă cu studiul ritmului. (< fr. rythmique)

RITMIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial Care are ritm; care se execută în cadență; cadențat. Bătăi ~ce. ◊ Gimnastică ~că exerciții de gimnastică care se execută cadențat și cu acompaniament muzical. /<fr. rythmique

ritmic a. ce ține de ritm.

*rítmic, -ă adj. (vgr. rythmikós). De ritm. Cu ritm: accent ritmic.

ritmic adj. m., pl. ritmici; f. ritmică, pl. ritmice

ritmic adj. m., pl. ritmici; f. ritmică, pl. ritmice

ritmic adj. m., pl. ritmici; f. sg. ritmică, pl. ritmice

RITMIC adj. 1. cadențat, ritmat. (Versuri ~; melodie ~.) 2. sincopat. (Muzică ~.) 3. intermitent, sacadat, (fig.) rupt. (Bătăi ~.) 4. regulat. (Mișcări ~.)

RITMIC adj. 1. cadențat, ritmat. (Versuri ~; melodie ~.) 2. sincopat. (Muzică ~.) 3. intermitent, sacadat, (fig.) rupt. (Bătăi ~.) 4. regulat. (Mișcări ~.)

Ritmic ≠ aritmic, neritmic