RAR, -Ă, rari, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care, într-un șir de lucruri sau de ființe de același fel, se află față de celelalte la o distanță mai mare decât cea obișnuită. 2. (Despre un întreg) Care are elementele componente mai depărtate unele de altele decât de obicei. Pânză rară. 3. (Adesea adverbial) Care se petrece, se efectuează sau se succedă la intervale mai depărtate sau într-un timp mai lung decât cel obișnuit; care se desfășoară într-un ritm lent. 4. (Adesea adverbial) Care este puțin numeros, care se găsește numai în puține locuri sau apare la intervale mai depărtate. ♦ Neobișnuit, excepțional. 5. Distins, ales, scump, prețios, superior (ca merit sau ca valoare). ◊ Piatră rară = piatră prețioasă. II. S. f. (Reg.) Un fel de mreajă de pescuit, cu o împletitură rară (I 2). – Lat. rarus.

arări v vz rări

rar, rară [At: C. CANTACUZINO, C. M. I, 79 / Pl: ~i, ~e, (nob) rari af/ E: ml rarus, -a, -um] 1 a (Îoc des; d. colectivități, mulțimi sau corpuri compuse din unități identice) Care are elementele componente mai depărtate unele de altele. 2 a (Îoc des; d. colectivități, mulțimi sau corpuri compuse din unități identice) Cu elemente mai puțin numeroase decât de obicei. 3 a (Îoc des) Cu densitate mică Si: (pop) răruț (1). 4 a (Îoc des) Care, într-un șir de lucruri sau de ființe de același fel, se află față de celelalte la o distanță mai mare decât cea obișnuită Si: (pop) răruț. 5-6 a, av (Care este) puțin numeros. 7-8 a, av (Care se găsește) în puține locuri. 9 a Neobișnuit. 10 a Excepțional (6). 11 a Scump. 12 a Superior (ca valoare). 13-14 a, av (Îoc repede) (Care se desfășoară sau se efectuează) într-un ritm lent Si: rărit¹ (5), (pop) răruț (3). 15-16 a, av (Îoc des, frecvent) (Care se petrece, se întâmplă sau se succedă) la intervale depărtate Si: rareori. 11 a (Rar; d. persoane) Care efectuează acțiuni într-un timp mai lung decât în mod obișnuit. 18 sf Un fel de mreajă de pescuit cu împletitură rară (2). 19 sm (Buc) Ochi (mare) al plasei de pescuit. 20 sfa (Reg) Horă nedefinită mai îndeaproape. 21 sfa Melodie pe care se dansează rara (20). 22 sm Soi de struguri nedefinit mai îndeaproape.

rări [At: ANON. CAR. / S și: (înv) reri / Pzi: ~resc / E: rar] 1-2 vtr (Îoc a îndesi; d. obiecte de același fel sau d. colectivități, mulțimi, corpuri compuse din unități identice) A fi sau a deveni (mai) rar (1). 3-4 vtr (Îoc a îndesi; d. obiecte de același fel sau d. colectivități, mulțimi, corpuri compuse din unități identice) A fi sau a deveni (mai) puțin numeros. 5-6 vtr (Îoc a îndesi; d. obiecte de același fel sau d. colectivități, mulțimi, corpuri compuse din unități identice) A fi sau a deveni (mai) puțin compact, cu densitate (mai) mică. 7 vr (Rar) A se reduce la mai puțin Si: a se micșora, a scădea. 8 vt (Îoc a îndesi) A face ca într-un șir, obiectele de același fel să fie mai rare (4) (îndepărtându-le unele de altele sau eliminând unele din ele) Si: (reg) a rărici. 9 vt (Reg; d. plante) A copili (2). 10 vt (Îoc a grăbi) A încetini ritmul unor acțiuni. 11 vr A se succeda la intervale de timp depărtate. 12 vt (Îe) A (o) mai ~ cu ceva A impune un lucru la intervale mai mari (sau în cantitate mai mică) decât de obicei. 13 vt (Îae) A o lăsa mai domol. 14 vt (Îe) A o (mai) (sau cam) ~ de (pe) undeva A se duce undeva din ce în ce mai rar. 15 vt (Îae) A pleca de undeva.

RAR, -Ă, rari, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care, într-un șir de lucruri sau de ființe de același fel, se află față de celelalte la o distanță mai mare decât cea obișnuită. 2. (Despre un întreg) Care are elementele componente mai depărtate unele de altele decât de obicei. Pânză rară. 3. (Adesea adverbial) Care se petrece, se efectuează sau se succedă la intervale mai depărtate sau într-un timp mai lung decât cel obișnuit; care se desfășoară într-un ritm lent. 4. (Adesea adverbial) Care este puțin numeros, care se găsește numai în puține locuri sau apare la intervale mai depărtate. ♦ Neobișnuit, excepțional. 5. Distins, ales, scump, prețios (prin faptul că nu se întâlnește prea des), superior (ca merit sau ca valoare). ◊ Piatră rară = piatră prețioasă. II. S. f. (Reg.) Un fel de mreajă de pescuit, cu o împletitură rară (I 2). – Lat. rarus.

RAR, -Ă, rari, -e, adj. (În opoziție cu des) 1. Care se află, unul față de altul, la o distanță mai mare decît cea obișnuită. Plopi cu frunza rară S-au zbătut ușor în vînt Zile lungi de vară. TOPÎRCEANU, S. A. 15. Pe furiș, prin frunza rară, Ca un zgomot de șopîrle, Drăcușorii se strecoară. IOSIF, PATR. 21. Vino, mîndră, sus pe deal, Un’ se face grîul rar. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 162. 2. (Despre un întreg). Care are elementele componente mai depărtate unele de altele decît de obicei. Ai țesut o pînză rară, Patru luni într-o cămară. HODOȘ, P. P. 192. La luncuța rară-n jos, Trece Ghiță cel frumos. ȘEZ. II 80. A scos o sită de sfară Și-i păru că-i prea rară. ALECSANDRI, P. P. 103. 3. Care se petrece, se efectuează sau se succedă la intervale mai depărtate sau într-un timp mai lung decît cel obișnuit, care se desfășoară într-un ritm lent; (despre persoane) care efectuează acțiuni într-un astfel de timp. Făt-Frumos intră-n pădure cu păși rari. EFTIMIU, Î. 108. Și însuși bunicul, cel rar la vorbe, azi rîde și-nchină. COȘBUC, P. II 47. [Mergea] cu pas rar, încet și gînditor. CREANGĂ, A. 133. ◊ (Adverbial) Cînd am plecat un ornic bătea din ceață rar. ARGHEZI, V. 114. Doi țărani îngîndurați oftează rar. REBREANU, I. 11. Ana citește rar și foarte deslușit. VLAHUȚĂ, O. A. III 89. 4. Care este puțin numeros, se găsește numai în puține locuri sau apare la intervale depărtate. Cîte-un vîrtej de aer se răsucea pe stradă, măturînd praful, ridicîndu-l și aruncîndu-l pe trotuare, între picioarele rarilor trecători. REBREANU, R. I 43. În rar tîrg a Moldaviei nu vei găsi vreo urmă de a lui. NEGRUZZI, S. I 196. ◊ (Adverbial, adesea, la comparativ) În trup [zmeii] erau tare puternici, rar cine se putea trînti cu ei. SBIERA, P. 314. Ehei! ca dumneata, bobocule, mai rar cineva. CARAGIALE, O. I 90. Mai rar om care să poată lua [din aceste sălăți]. CREANGĂ, P. 211. ♦ Neobișnuit, excepțional. Un urs de o mărime rară se arătă înaintea noastră. BOLINTINEANU, O. 331. 5. Distins, ales, scump, prețios (prin faptul că nu se găsește des); superior (ca merit sau ca valoare). Heliade, Alecsandri, Bolintineanu, Bălcescu, Cezar Bolliac și toți acei rari bărbați, cu ale căror nume literatura noastră... este în drept a se mîndri. MACEDONSKI, O. IV 27. Mai un hotar tot a fost plin De mese, și tot oaspeți rari... De neam străin. COȘBUC, P. I 57. Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar Ș-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? EMINESCU, O. I 83. ◊ Piatră rară = nestemată. Pămînturi rare = grup de oxizi metalici ai unor elemente care se aseamănă prin proprietățile lor chimice și au numerele atomice cuprinse între 57 și 71.

RĂRI, răresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre obiecte de același fel) A fi, a se afla, a deveni (mai) rar (în timp sau în spațiu). Casele se răriră, încetară. DUMITRIU, N. 13. Gloanțele ș-au rărit acum și mai mult. CAMIL PETRESCU, U. N. 270. Frunza-n codru s-au rărit, Satele s-au înmulțit, Poterele s-au pornit. ALECSANDRI, P. P. 258. ♦ (Despre un întreg) A avea elementele componente (prea) distanțate între ele, a fi (sau a deveni) mai puțin compact. Pădurea prinse a se rări. SADOVEANU, O. I 62. Iarna vine, vara trece Și pădurea s-a rărit. ALECSANDRI, O. 67. ◊ (Impersonal) Într-o zi, umblînd prin pădure, văzură că de-o parte li se rărește, ca și cînd ar fi aproape de-o margine. RETEGANUL, P. I 45. ♦ (Despre oameni) A deveni mai puțin numeros; (despre colective) a cuprinde mai puțini oameni. 2. Tranz. A face ca un șir de obiecte să fie mai puțin dese (îndepărtîndu-le unele de altele sau eliminînd pe unele dintre ele); a face ca un întreg să fie mai puțin compact (îndepărtînd între ele părțile componente sau eliminînd pe unele dintre ele). Ziua scade, noaptea crește Și frunzișul mi-l rărește. EMINESCU, O. I 214. Din crăchițe (= crăcuțe) mi-a rărit. ȘEZ. VII 22. ◊ Refl. pas. Dacă popușoii se găsesc lăsați prea deși... acum se mai răresc. PAMFILE, A. R. 76. 3. Tranz. A încetini ritmul unor acțiuni, a lăsa între ele o distanță mai mare decît cea obișnuită. Din a opta zi, băiatul începu să rărească scrisul. Și chiar pînă atunci, le dase prea puține deslușiri: gazdă bună, birt bun; era mulțumit. BASSARABESCU, V. 21. ◊ Expr. A (o) mai rări cu ceva = a da, a oferi, a impune un lucru la intervale mai lungi (sau în cantitate mai mică) decît de obicei; a o lăsa mai domol. Măria-ta! Cu paharul îndesește, Dar cu birul mai rărește. NEGRUZZI, S. I 186. A o (mai) rări de (pe) undeva = a se duce undeva din ce în ce mai rar. De prin clasa a șasea... o rărise de pe la școală. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. Cînd era de făcut ceva treabă, o cam răream de pe-acasă. CREANGĂ, A. 70.

RAR² ~ă (~i, ~e) 1) (despre elemente omogene) Care se află la intervale mai mari sau care sunt mai puțin numeroase decât în mod obisnuit. Pădure rară. ◊ Rară-neagră varietate de viță de vie, având struguri cu boabe mari negre, distanțate una de alta. 2) Care este mai puțin dens, mai puțin compact. 3) Care este puțin răspândit, puțin frecvent. Frumusețe rară. 4) rar Care este de mare valoare; prețios; scump. Piatră rară. Exemplar rar. /<lat. rarus

RAR¹ adv. 1) La intervale de timp mai mari decât cele obișnuite; rareori. Ne scrie rar. 2) La distanță mai mare decât cea obișnuită sau cea practicată. A semăna rar porumbul. 3) Fără grabă. A păși rar. A vorbi rar. /<lat. rarus

A SE RĂRI se ~ește intranz. A deveni mai rar. Pânza s-a rărit. /Din rar

A RĂRI ~esc tranz. A face să se rărească. ◊ A (o) mai ~ cu ceva a reduce periodicitatea sau intensitatea unei acțiuni. A (o) mai ~ pe undeva (sau pe la cineva) a se duce mai rar pe undeva (sau pe la cineva). /Din rar

rar a. 1. care nu e des sau compact: aerul e mai rar decât apa; 2. ce vine la timpuri depărtate și puține: rare sunt momentele de fericire; 3. care nu e comun sau obișnuit: o frumusețe rară; 4. fig. excepțional, de mare merit: e un om rar. [Lat. RARUS]. ║ adv. nu adesea.

rărì v. 1. a (se) face rar; 2. a veni rar: o cam răriam de pe acasă CR.; 3. a merge rar; a o rări dela școală. [Lat. RARESCERE].

rar, -ă adj. (lat. rarus, rar, it. raro, rado, pv. rar, sp. pg. raro, ralo). Care nu e des, care nu e nicĭ compact, nicĭ dens, care are spațiĭ goale: o pădure rară, o populațiune rară, o pînză rară, aeru e maĭ rar de cît apa. Care nu se vede, care nu se arată des: ai devenit rar de cînd te-aĭ îmbogățit, cerbiĭ îs rarĭ astăzĭ. Care se întîmplă la intervale depărtate: astăzĭ războaĭele-s maĭ rare de cît în vechime. Neobișnuit, extraordinar, excepțional în merit orĭ în calitate: Dante a fost un om rar, o frumuseță rară. Adv. La intervale: grîŭ răsărit rar, rar viĭ pe la noĭ. A o lua (a o porni, a pleca) rara-rara (Iron.), a te depărta cu pașĭ rarĭ: după ce ĭ-am tras o mustrare, a luat-o rara-rara spre casă.

rărésc v. tr. (d. rar saŭ lat. raresco, raréscere; sp. ralecer). Fac rar: a rări o pădure tăind copaciĭ, moartea rărea ceata noastră. A o rări, a veni rar saŭ chear de loc: după ce-a făcut pozna, a rărit-o de pe la noĭ. V. refl. Păru i s’a rărit.

rar adj. m., pl. rari; f. rară, pl. rare

rări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răresc, 3 sg. rărește, imperf. 1 răream; conj. prez. 1 sg. să răresc, 3 să rărească

rar adj. m., pl. rari; f. rară, pl. rare

rări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răresc, imperf. 3 sg. rărea; conj. prez. 3 să rărească

rar adj. m., pl. rari; f. sg. rară, pl. rare

rări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răresc, imperf. 3 sg. rărea; conj. prez. 3 sg. și pl. rărească

rar, -ră; -ri, -re. modificată

RAR adj., adv. 1. adj. v. distanțat. 2. adj. afânat, moale, poros, pufos, (rar) înfoiat, țărânos, (reg.) puhav. (Pământ ~.) 3. adj. rarefiat, rărit, (rar) rarificat. (Aerul ~ al piscurilor.) 4. adj. subțire, transparent, ușor, (înv.) ușure. (O ceață ~; un material ~.) 5. adj. lent. (Bătaia ~ a pendulei.) 6. adv. v. adagio. 7. adv. puțin, rareori. (Venea ~ pe la noi.) 8. adv. v. rareori. 9. adj. v. deosebit. 10. adj. v. scump.

RĂRI vb. 1. v. spația. 2. a se destrăma, (prin Olt.) a se siti. (Pânza să ~.) 3. a se destrăma, (rar) a se dezlâna. (O vestă de lână care s-a ~.)

RAR adj., adv. 1. adj. depărtat, distanțat. (Rînduri ~.) 2. adj. afînat, moale, poros, pufos, (rar) înfoiat, țărînos, (reg.) puhav. (Pămînt ~.) 3. adj. rarefiat, rărit, (rar) rarificat. (Aerul ~ al piscurilor.) 4. adj. subțire, transparent, ușor, (înv.) ușure. (O ceață ~; un material ~.) 5. adj. lent. (Bătaia ~ a pendulei.) 6. adv. (MUZ.) adagio, încet, lento. 7. adv. puțin, rareori. (Venea ~ pe la noi.) 8. adv. arar, arareori, rareori. (~ se auzea cîte o șoaptă.) 9. adj. ales, deosebit, distins, superior. (Un om ~.) 10. adj. prețios, scump, valoros. (Bijuterii ~.)

RĂRI vb. 1. a depărta, a distanța, a îndepărta, a spația, (înv.) a spaționa. (A ~ literele unui cuvînt.) 2. a se destrăma, (prin Olt.) a se siti. (Pînza s-a ~.) 3. a se destrăma, (rar) a se dezlîna. (O vestă de lînă care s-a ~.)

Rar ≠ des

A rări ≠ a îndesi

rar (rară), adj. – 1. Puțin, redus, limitat. – 2. Depărtat, distanțat. – 3. Neobișnuit, excepțional. – 4. (Adv.) De puține ori. – 5. (Adv.) Domol, lin. – Mr. area, rar. Lat. rarus (Pușcariu 1437; REW 7067), cf. it., sp., port. raro, fr. rare, prov. rar. – Der. arar, adv. (de puține ori); (a)rareori, adv. (de puține ori); rara, adv. (încet, fără grabă), se folosește mai ales cu reduplicare; rări, vb. (a spația; a frecventa mai puțin; refl., a se împuțina); rărime, s. f. (raritate, singularitate); răriș, s. n. (chelie, loc liber între obiecte); rarefacți(un)e, s. f., din fr. raréfaction; rarisim, adj., din fr. rarissime; raritate, s. f., din lat. raritas (sec. XIX). Rareș, adj., folosit mai ales ca poreclă, azi înv., pare să fi indicat o persoană mică de statură (după Tiktin, o persoană cu păr puțin).

RARI- „puțin, rar”. ◊ L. rarus „rar” > fr. rari-, engl. id. > rom. rari-. □ ~flor (v. -flor), adj., cu puține flori.

rarul v. feciorească (1).

Rara avis (lat. „Pasăre rară”) Iuvenal: Satira a Vl-a, versul 165 – Poetul satiric latin, al cărui ascuțiș critic la adresa societății vremii sale a rămas celebru, a biciuit cu precădere moravurile și cu deosebire depravarea matroanelor, a nobilelor romane. Iuvenal spune că „o femeie castă ca acele Sabine legendare” a devenit o „rara avis in terris nigroque simillima cygni” (o pasăre tot atît de rară pe pămînt ca o lebădă neagră). Pentru a înțelege comparația, trebuie să precizăm că lebedele negre care, de la descoperirea lor în Australia nu mai sînt astăzi o raritate, erau cu totul necunoscute pe vremea lui Iuvenal. Din contextul poetului nu s-au păstrat ca expresie decît două cuvinte: rara avis, care nu mai au astăzi semnificația veche, inițială, ci înțelesul de ceva deosebit de rar și greu de găsit. „Cunosc exemple de actori talentați, dar lipsiți de o cultură temeinică, care au avut mari succese… Acești rara avis au fost susținuți de o admirabilă intuiție” (Lucia Sturdza Bulandra, Amintiri, pag. 13). LIT.