20 de definiții pentru punctual

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUNCTUAL, -Ă, punctuali, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care este exact, care respectă întocmai termenul sau momentul fixat. ♦ (Adverbial) La timp, cu punctualitate. 2. (Despre verbe) Care arată că acțiunea se petrece într-un singur moment. Care abordează doar o anumită problemă strict precizată. [Pr.: -tu-al] – Din fr. ponctuel (după punct).

punctual, ~ă [At: BREZOIANU, Î. 29/18 / P: ~tu-al / V: (înv) pont~, punt~ / Pl: ~i, ~e / E: punct + -al cf fr ponctuel] 1 a (D. oameni) Care respectă termenul sau momentul fixat Si: (reg) pontoș, (nob) punctuos. 2 a (Rar; d. verbe) Care arată că acțiunea se petrece într-un singur moment. 3 av La timp.

PUNCTUAL, -Ă, punctuali, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care este exact, care respectă întocmai termenul sau momentul fixat. ♦ (Adverbial) La timp, cu punctualitate. 2. (Despre verbe) Care arată că acțiunea se petrece într-un singur moment. [Pr.: -tu-al] – Din fr. ponctuel (după punct).

PUNCTUAL, -Ă, punctuali, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care este exact, care respectă întocmai termenele fixate. ◊ (Adverbial) La timp, cu punctualitate. Domnul lordache Păun simți ca întotdeauna satisfacția datoriei punctual împlinite. C. PETRESCU, O. P. I 159. 2. (Despre verbe,în opoziție cu durativ) Care arată că acțiunea se petrece într-un singur moment.

PUNCTUAL, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Regulat, exact; care face la timp ceea ce trebuie să facă; precis. ♦ Făcut la momentul hotărît, determinat. 2. (Despre verbe) Care arată că acțiunea se petrece într-un singur moment. [Pron. -tu-al, var. puntual, -ă adj. / cf. fr. ponctuel, it. puntuale].

PUNCTUAL, -Ă adj. 1. (și adv.) care respectă întocmai termenul fixat; făcut la momentul hotărât; exact, precis. 2. (despre aspectul verbelor) care arată că acțiunea se referă la un singur moment al desfășurării. 3. (mat.) referitor la un punct. (< engl. punctual, după fr. poncuel)

punctual, -ă adj. Exact, precis ◊ „Voita criză a culturii poate fi așadar atinsă (și rezolvată) în problema punctuală a instituției teatrale.” ◊ „22” 27/93 p. 15. ◊ „«Intelectualii sunt acum peste tot, și în Guvern și în Opoziție», a spus istoricul Ș.T. (ale cărui intervenții s-au dovedit punctuale și echilibrate).” ◊ „22” 46/93 p. 5; v. și PAC (din punct, după fr. ponctuel, it. puntuale; PR 1950; DEX – alte sensuri, DN3)

PUNCTUAL ~ă (~i, ~e) 1) Care manifestă grijă și corectitudine în realizarea datoriilor și promisiunilor; cu responsabilitate și exactitate. 2) și adverbial Care are loc la momentul prestabilit; produs la timpul fixat. [Sil. -tu-al] /punct + suf. ~al

punctual a. care face exact, la punctul anumit.

*punctuál, -ă adj. (mlat. punctualis, d. punctum, punct; fr. ponctuel). Exact, la punctu (timpu) hotărît: plată punctuală. Exact, care execută la timp fixat: om punctual. Adv. A plăti punctual.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

punctual (desp. punc-tu-al) adj. m., pl. punctuali; f. punctua, pl. punctuale

punctual (punc-tu-al) adj. m., pl. punctuali; f. punctuală, pl. punctuale

punctual adj. m. (sil. punc-tu-al), pl. punctuali; f. sg. punctuală, pl. punctuale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUNCTUAL adj. exact, parolist. (Voi fi ~; un om ~.)

PUNCTUAL adj. exact, parolist. (Voi fi ~; un om ~.)

Intrare: punctual
punctual adjectiv
  • silabație: punc-tu-al info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • punctual
  • punctualul
  • punctualu‑
  • punctua
  • punctuala
plural
  • punctuali
  • punctualii
  • punctuale
  • punctualele
genitiv-dativ singular
  • punctual
  • punctualului
  • punctuale
  • punctualei
plural
  • punctuali
  • punctualilor
  • punctuale
  • punctualelor
vocativ singular
plural
pontual
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
puntual adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puntual
  • puntualul
  • puntualu‑
  • puntua
  • puntuala
plural
  • puntuali
  • puntualii
  • puntuale
  • puntualele
genitiv-dativ singular
  • puntual
  • puntualului
  • puntuale
  • puntualei
plural
  • puntuali
  • puntualilor
  • puntuale
  • puntualelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

punctual, punctuaadjectiv

  • 1. (Despre oameni) Care este exact, care respectă întocmai termenul sau momentul fixat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: parolist antonime: nepunctual
    • 1.1. (și) adverbial La timp, cu punctualitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Domnul lordache Păun simți ca întotdeauna satisfacția datoriei punctual împlinite. C. PETRESCU, O. P. I 159. DLRLC
  • 2. (Despre verbe) Care arată că acțiunea se petrece într-un singur moment. Care abordează doar o anumită problemă strict precizată. DEX '09 DLRLC DN
  • 3. matematică Referitor la un punct. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.