punctual, -ă adj. Exact, precis ◊ „Voita criză a culturii poate fi așadar atinsă (și rezolvată) în problema punctuală a instituției teatrale.” ◊ Rev. 22 27/93 p. 15. ◊ „«Intelectualii sunt acum peste tot, și în Guvern și în Opoziție», a spus istoricul Ș.T. (ale cărui intervenții s-au dovedit punctuale și echilibrate).” ◊ Rev. 22 46/93 p. 5; v. și PAC (din punct, după fr. ponctuel, it. puntuale; PR 1950; DEX – alte sensuri, DN3)