pudra [At: POLIZU / V: (reg) pudura, (cscj) pudări, puderi / Pzi: ~rez / E: fr poudrer] 1-2 vtr A(-și) da cu pudră (1) Si: (înv) a (se) pudrui (1-2). 3 vt A acoperi cu un strat subțire de zahăr etc.

PUDRA, pudrez, vb. I. Tranz. 1. A da cu pudră (mai ales pe față). Doamna își pudră nasul, își roși buzele. C. PETRESCU, Î. II 245. ◊ Refl. Doamna se pudrează. ♦ Fig. A acoperi ceva cu un praf fin, asemănător cu pudra. Se aud chiotele celor care vin să macine, în timp ce dinăuntru, bărbați și femei ies: rîzînd, cu hainele și obrazurile albe, pudrați de moară. BOGZA, C. O. 148. Bruma pudra flori ofilite. C. PETRESCU, S.241. Din căsuța lui de humă A ieșit un greieruș, Negru, mic, muiat în tuș Și pe-aripi pudrat cu brumă. TOPÎRCEANU, 54. 2. A presăra, a împrăștia un praf (natural sau industrial) pe o suprafață, pentru a forma un strat protector sau cu anumite proprietăți tehnologice. A pudra forme de turnătorie.

PUDRA vb. I. 1. tr., refl. A (se) da cu pudră. 2. tr. A presăra praf pe o suprafață oarecare. [< fr. poudrer].

PUDRA vb. I. tr., refl. a(-și) da cu pudră. II. tr. a acoperi cu un strat de zahăr pudră. ◊ a presăra un medicament sub formă de praf pe suprafața pielii. (< fr. poudrer)

A PUDRA ~ez tranz. 1) (fața, pielea, părul) A da cu pudră (pentru a face să capete un aspect plăcut, pentru a trata, a proteja etc.). 2) (preparate culinare, în special copturi) A presăra cu zahăr pudră. /<fr. poudrer

pudrà v. a da cu pudră.

prudă sf vz pudră

pudăr sn vz pudră

pudără sf vz pudră

pudări v vz pudra

puder sn vz pudră

puderi v vz pudra

pudră sf [At: NEGRUZZI, S. II, 179 / V: (reg) pudăr sn, pudără, puder sn, pudură, puldăr sn, prudă / Pl: ~re / E: fr poudre] 1 Pulbere fină, parfumată și colorată, care se folosește ca fard. 2 (Pgn) Material solid prefăcut în pulbere. 3 (Spc) Pulbere fină dintr-o substanță medicamentoasă, folosită pentru acoperirea, protejarea sau tratarea pielii și în terapeutica unor boli.

pudura v vz pudra

pudură sf vz pudră

puldăr sn vz pudră

PUDRĂ, (rar) pudre, s. f. Praf foarte fin, colorat în nuanțe pale, de obicei parfumat, întrebuințat ca fard. Să nu le prindă însă [pe fete] cu pudră și foiță roșie pentru buze. PAS, Z. I 220. Își îngrijește multă vreme, lîngă pudre și cosmeticuri, părul și fața. SADOVEANU, O. V 334. Pe obrazul oval, neatins de pudră, cu roșul natural al pomeților și al buzelor, mîhnirea pusese o umbră. C. PETRESCU, A. 453. Zahăr-pudră = zahăr foarte mărunt, foarte fin. ♦ Substanță medicamentoasă sub formă de pulbere foarte fină, folosită în terapeutică sau pentru protecția pielii la copiii sugaci. Pudră de talc. Pudră de bismut.

PUDRĂ s.f. Pulbere, praf foarte fin cu bază de amidon (parfumat), folosit ca fard; pulbere fină folosită contra iritațiilor pielii. ♦ Pulbere foarte fină (mai ales de zahăr). [< poudre].

PUDRĂ s. f. 1. pulbere fină (parfumată), pe bază de amidon, folosită ca fard. 2. pulbere fină dintr-o substanță medicamentoasă, folosită contra iritațiilor pielii. 3. material solid transformat în pulbere. (< fr. poudre)

PUDRĂ ~e f. 1) Produs cosmetic sub formă de pulbere fină și moale, ușor parfumată, folosit în calitate de fard. 2) Material solid transformat în particule foarte mici și fine; pulbere; praf. ~ de zahăr. 3) Substanță pulverulentă medicamentoasă, folosită contra iritațiilor pielii. [G.-D. pudrei] /<fr. poudre

pudră f. praf de orez (= fr. poudre).

*púdră f., pl. e (fr. poudre, vfr. pouldre. V. pulbere). Praf foarte mărunt de orez, cu care se sulemenesc femeile.

*pudréz v. tr. (fr. poudrer). Acoper cu pudră: femeĭa frumoasă n’are nevoĭe să se pudreze.

pudra (a ~) (desp. pu-dra) vb., ind. prez. 1 sg. pudrez, 3 pudrează; conj. prez. 1 sg. să pudrez, 3 să pudreze

pudra (a ~) (pu-dra) vb., ind. prez. 3 pudrează

pudra vb. (sil. -dra), ind. prez. 1 sg. pudrez, 3 sg. și pl. pudrează

pudră (desp. pu-dră) s. f., g.-d. art. pudrei; (sorturi) pl. pudre

pudră (pu-dră) s. f., g.-d. art. pudrei; (sorturi) pl. pudre

pudră s. f. (sil. -dră), g.-d. art. pudrei; (sorturi) pl. pudre

PUDRA vb. (rar) a prăfui, (înv.) a pudrui.

PUDRA vb. (rar) a prăfui, (înv.) a pudrui.

PUDRĂ s. v. pulbere.

PUDRĂ s. pulbere. (O ~ de făină acoperea totul.)

pudră de mătase expr. (tox.) cocaină.