proptea sf [At: ANON. CAR. / V: proft~, ~pea, (reg) ~eauă, ~euă / Pl: ~ele, (rar) ~eli / E: drr propteală] 1 Lemn, stâlp, bară etc. cu care se sprijină un gard, un zid, un pom etc. Si: (pop) poprea, (reg) prijin, proptă (1), propteală (4). 2 (Pop; îs) ~ua (~eala) gardului Persoană leneșă și urâtă. 3 (Îas) Copil nelegitim. 4 (Îvr; lpl) Gard. 5 (Reg) Piedică la car, la căruță. 6 (Înv; fig) Favoare nemeritată Si: sprijin. 7 (Pex) Persoană care acordă cuiva un sprijin neprincipial. 8 (Reg; fig; fam) Lovitură de pumn. 9 (Înv; îf propteală) Rezemare.

PROPTEA, proptele, s. f. 1. Lemn, stîlp, par, scîndură care se pune pentru a sprijini un gard, o poartă, un zid etc. Știu că numai zidurile șubrede au proptele... Și gardurile vechi pe care, fără proptele, le-ar trînti vîntul. STANCU, D. 290. Cum ajunseră, descălecară... voind să lege căpăstrul calului de propteaua porții. ISPIRESCU, L. 390. Proptele și mănunchi de tufiș, legați cu frînghii, sprijină și întăresc taracii. ODOBESCU, S. III 109. ◊ Expr. (Popular) Propteaua gardului = persoană foarte leneșă. Bată-te crucea de naș Cum naiba mă înșelași Și cu cin’ mă-cununași! Cu toanta din Făgăraș, Cu urîta satului, Cu propteaua gardului. TEODORESCU, P. P. 334. 2. Fig. (La pl., cu valoare de sg.) Sprijin, protecție nemeritată; p. ext. persoană care dă cuiva un sprijin nemeritat. V. intervenție. Dar oameni cu proptele! Nu știu cum vine asta... – Ce sînt proptelele? Rude la Ierusalim, băiete... STANCU, D. 290. ◊ Expr. A avea proptele = a se bucura de protecție nemeritată, a fi protejat. – Pl. și: propteli. - Variantă: propea s. f.

PROPTEA ~ele f. 1) Bucată de lemn (par, stâlp, prăjină etc.) cu care se sprijină, provizoriu, ceva (ca să nu se prăvălească). 2) fig. mai ales la pl. Susținere nemeritată (acordată cuiva). 3) fig. Persoană care acordă asemenea susținere. /v. a propti

proptea f. 1. ceeace sprijină ceva și lucrul de care se sprijină; 2. fig. sprijin, protecțiune. [Tras din proptì].

proptéa f., pl. ele (d. proptesc). Vest. Lucru care sprijină (de ex., o prăjină la o ramură prea încărcată de poame ca să nu se frîngă). Fig. Ajutor, protecțiune: a ajunge departe cu proptelele partiduluĭ. Iron. Proptele la fălcĭ, pumnĭ, ghĭonturĭ (V. proțăpesc). – În est propea (d. propesc). Vechĭ poprea, podprea.

proftea sf vz proptea

propea² sf vz proptea

propi² v vz propti

propteauă sf vz proptea

propteuă^[1] sf vz proptea corectat(ă)

propti [At: PSALT. 69/31 / V: (pop) ~pi, (îvr) protpi / Pzi: ~tesc / E: slv подъпрѣти] 1 vt (C. i. garduri, ziduri, construcții etc.) A pune un element de susținere. 2 vt (Înv; fig) A argumenta. 3-4 vtr A (se) rezema de ceva. 5-6 vtr A (se) apăsa cu putere, pentrua împiedica intrarea sau ieșirea cuiva. 7 vt (Pgn; rar) A imobiliza. 8-9 vtr A (se) sprijini cu toată forța de ceva în vederea unui efort. 10-11 vrt A (se) înțepeni într-un loc, sprijinindu-se. 12 vr A lua o poziție rigidă și provocatoare în fața cuiva. 13 vr (Îvr; fig) A se folosi de o proptea (1). 14 vr (Îvr; fig) A recurge la sprijinul cuiva pentru a obține ceva. 15 vr (Reg; fig) A se reface după o boală.

protpi v vz propti

PROPEA¹ s. f. v. proptea.

PROPTI, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A sprijini un gard, un zid etc. cu o proptea (sau cu mai multe) ca să nu cadă. Aceste case... erau proptite cu trunchiuri lungi de fag cojit, ca să nu se dărîme. CAMIL PETRESCU, O. I 336. Fînul cosit de curînd, adunat în cîteva clăițe proptite cu pari, umplea văzduhul cu un miros îmbătător. REBREANU, I. 19. Precum văd, aici șade cineva și i se huruie casa... Mă duc s-o proptesc cu un lemn. RETEGANUL, P. IV 54. ♦ A sprijini, a rezema. Capul mi-l proptesc pe coate, Stau pe prag, pe gînduri iar. COȘBUC, P. I 117. ♦ A așeza un obiect drept stavilă, pentru a împiedica mișcare. Fata îi propti mîna în piept. DUMITRIU, P. F. 36. 2. Tranz. A rezema un obiect de ceva (ca să nu cadă). Rămase cu ochii la furca proptită de zid, aproape de dînsul. V. ROM. decembrie 1951, 218. ◊ Refl. Gemînd mă proptesc de primul copac. BENIUC, V. 97. Chema pe nume pe băieți, Și se proptea de slab, sărmanul, Cu mîna de păreți. COȘBUC, P. I 101. 3. Refl. A se sprijini de un punct de reazem în vederea unui efort. Caii se proptiră cu piepturile în hamuri și omul se lăsă iar din umeri, cu brațele încordate, țepene, în coarnele plugului. DUMITRIU, N. 146. Se propti în picioare și zvîrli cu o bucată de piatră, izbindu-l pe Goldenberg drept în față. SAHIA, N. 108. Piatra pe piept că punea, În picioare se proptea, Și, dacă se opintea. Trei stînjini în sus o da. TEODORESCU, P. P. 568. ◊ Fig. Era o noapte fără lună. În fundul răsăritului se proptiseră nori negri, ca munți încremeniți. SADOVEANU, M. C. 93. ◊ Tranz. Tîrînd Pe tată-său, care-l strîngea De mijloc și-n zădar proptea Picioarele-n nisip, cătînd Să-l ție-n loc, acum urlînd Spre rîpi el se ducea. COȘBUC, P.271.

A SE PROPTI mă ~esc intranz. (urmat de un substantiv-nume de obiect concret, cu prepoziția de) A se folosi ca de o proptea; a se sprijini; a se rezema. /cf. sl. produprĕti

A PROPTI ~esc tranz. 1) A sprijini printr-o proptea. 2) (obiecte) A așeza astfel încât să nu cadă; a sprijini; a rezema. /cf. sl. produprĕti

proptì v. 1. a pune proptea; 2. a se sprijini de. [Slav. PODŬPRIETI, a sprijini; v. poprì].

popreá, V. proptea.

poprésc v. tr. (vsl. po-prĭeti, a sprijini, cu var. podŭ-prĭeti, de unde și formele vechĭ podpresc, potpresc, protpesc, astăzĭ proptesc, propesc. V. opresc). Opresc (rețin, interzic, păstrez, rezerv). Arestez. Sechestrez. – În est și propesc, 1. opresc, 2. sprijin.

propeá, V. proptea.

proptésc v. tr. (V. popresc). Vest. Sprijin, pun proptele (unuĭ pom prea încărcat de poame, unuĭ zid ș. a.). V. refl. Mă înțepenesc bine ca să nu cad. – În est propesc, 1. opresc, 2. sprijin. În Trans. și împroptesc.

protpésc, V. popresc.

proptea s. f., art. propteaua, g.-d. art. proptelei; pl. proptele

proptea s. f., art. propteaua, g.-d. art. proptelei; pl. proptele, art. proptelele

proptea s. f., art. propteaua, g.-d. art. proptelei; pl. proptele

proptea

propti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptesc, 3 sg. proptește, imperf. 1 propteam; conj. prez. 1 sg. să proptesc, 3 să proptească

propti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptesc, imperf. 3 sg. proptea; conj. prez. 3 să proptească

propti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptesc, imperf. 3 sg. proptea; conj. prez. 3 sg. și pl. proptească

PROPTEA s. v. prăjină.

PROPTEA s. pop, reazem, sprijin, susținere, (rar) sprijinitoare, (pop.) poprea, (reg.) pripoană, proptă, propteală, proptiș, șpraiț, (prin Munt. și Olt.) papainog, (Transilv.) șoș, (înv.) rezemătură, sprijineălă, sprijoană. (~ pentru consolidarea gardului.)

proptea s. v. PRĂJINĂ.

PROPTEA s. pop, reazem, sprijin, susținere, (rar) sprijinitoare, (pop.) poprea, (reg.) pripoană, proptă, propteală, proptiș, șpraiț, (prin Munt. și Olt.) papainog, (Transilv.) șoș, (înv.) rezemătură, sprijineală, sprijoană. (~ pentru consolidarea gardului.)

PROPTI vb. v. ajuta, ajutora, ocroti, proteja, sprijini, susține.

PROPTI vb. 1. a (se) rezema, a (se) sprijini, a (se) susține, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un stâlp ~ poarta.) 2. a pune, a rezema, a sprijini. (~ scara să suim.)

PROPTI vb. 1. a (se) rezema, a (se) sprijini, a (se) susține, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un stîlp ~ poarta.) 2. a pune, a rezema, a sprijini. (~ scara să suim.)

propti vb. v. AJUTA. AJUTORA. OCROTI. PROTEJA. SPRIJINI. SUSȚINE.

propti (proptesc, proptit), vb. – 1. A sprijini, a rezema. – 2. A pune, a fixa, a se rezema. – 3. A proteja, a favoriza. – Var. Mold. propi, Trans. împropti. Sl. podŭprĕti (Tiktin; Candrea). – Der. proptă, s. f. (proptea; sprijin, protecție; opoziție, rezistență); proptea, s. f. (stîlp de sprijin; ajutor; protecție; pană, piedică, frînă); proptiș, s. n. (barieră, stavilă); proptiș, adv. (pieptiș); proptitor, s. n. (oiște).

proptea, proptele s. f. relație influentă

a i-o propti (cuiva) expr. (d. bărbați) a avea un contact sexual (cu cineva).