3 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROGRAMATOR, -OARE, programatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în întocmirea programului (5) unui calculator. – Din fr. programmateur[1].

  1. În limba franceză, programmateur este persoane care stabilește programul unor emisiuni, al unor spectacole etc. Este posibil ca etimonul să fie programmeur. — cata

programator, ~oare [At: M. D. ENC. / Pl: ~i, ~oare / E: fr programmateur] 1 a Care face programe (12). 2 smf Persoană specializată în întocmirea programului (12) unui calculator.

PROGRAMATOR, -OARE, programatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în întocmirea programului (5) unui calculator. – Din fr. programmateur.

PROGRAMATOR, -OARE adj. Care programează, face programe. // s.m. și f. Specialist care întocmește programele (4) [în DN] pentru calculatoarele electronice. [Cf. fr. programmateur, it. programmatore].

PROGRAMATOR, -OARE I. s. m. f. 1. specialist care se ocupă cu întocmirea programului (4) unui calculator. 2. cel care stabilește un program de radio, cinema, tv. etc. II. s. n. 1. aparat, echipament ale cărui semnale de ieșire comandă executarea unei suite de operații corespunzătoare unui program (4). 2. hârtie, tabel conținând o programare. (< fr. programmateur)

programator, -toare s. m. f. și adj. (inform.) ♦ 1. Persoană însărcinată cu alcătuirea de programare pentru computer ◊ „Câteva tinere programatoare – cu copii mici – și-au instalat în camere echipamente terminale pentru ca, după ce-și adorm copiii, să poată intra în legătură cu calculatoarele în vederea testării unor programe.” R.l. 15 VII 76 p. 6. ◊ „Programarea unui calculator este o specialitate anume. Dar care programator să fi făcut treaba asta pentru noi fără să cunoască ce are de făcut instalația noastră?” Sc. 20 V 79 p. 2. ◊ „Condiții: studii superioare, vechime în domeniu și programator calculatoare minim 5 ani.” Ev.z. 12 I 95 p. 7; v. și fotozaț.2. Mecanism de programare v. microprocesor (1976) (din it. programmatore; cf. fr. programm[at]eur, DMN 1950; DT; DEX, DN3 – sens 1)

PROGRAMATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană specializată în alcătuirea programelor pentru calculatoarele electronice. /<fr. programateur

ajutor-programator s. m. 1975 Programator adjunct v. analist-programator (din ajutor + programator)

analist-programator s. m. Autor de programe aplicative de computer ◊ „A fost elaborată o monografie a profesiei de analist-programator, lucrare care oferă totodată o metodologie de analiză psihotehnică privind rezolvarea unor teste de aptitudini. Specialiștii lucrează de asemenea la definitivarea monografiilor de ajutor-programator, operator la calculator, precum și operator-perforator de cartele.” R.l. 11 VIII 75 p. 2 (din analist + programator, după fr. analyste-programmeur; DMN 1966)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

programator (desp. pro-gra-) adj. m., s. m., pl. programatori; adj. f., s. f. sg. și pl. programatoare

programator (pro-gra-) adj. m., s. m., pl. programatori; adj. f., s. f. sg. și pl. programatoare

programator s. m., adj. m. (sil. -gra-), pl. programatori; f. sg. și pl. programatoare, g.-d. sg. art. programatoarei

Intrare: programator (adj.)
programator1 (adj.) adjectiv
  • silabație: pro-gra- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • programator
  • programatorul
  • programatoru‑
  • programatoare
  • programatoarea
plural
  • programatori
  • programatorii
  • programatoare
  • programatoarele
genitiv-dativ singular
  • programator
  • programatorului
  • programatoare
  • programatoarei
plural
  • programatori
  • programatorilor
  • programatoare
  • programatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: programator (aparat, tabel)
programator3 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: pro-gra- info
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • programator
  • programatorul
  • programatoru‑
plural
  • programatoare
  • programatoarele
genitiv-dativ singular
  • programator
  • programatorului
plural
  • programatoare
  • programatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: programator (persoană)
programator2 (pl. -i) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: pro-gra- info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • programator
  • programatorul
  • programatoru‑
plural
  • programatori
  • programatorii
genitiv-dativ singular
  • programator
  • programatorului
plural
  • programatori
  • programatorilor
vocativ singular
  • programatorule
plural
  • programatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

programator, programatoareadjectiv

  • 1. Care programează, face programe. DN
etimologie:

programator, programatoaresubstantiv neutru

  • 1. Aparat, echipament ale cărui semnale de ieșire comandă executarea unei suite de operații corespunzătoare unui program. MDN '00
  • 2. Hârtie, tabel conținând o programare. MDN '00
etimologie:

programator, programatorisubstantiv masculin
programatoare, programatoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană specializată în întocmirea programului unui calculator. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.