PRETENDENT, -Ă, pretendenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care tinde, aspiră la ceva, care cere, pretinde ceva. 2. S. m. Bărbat care cere sau are intenția să ceară în căsătorie o femeie. – Din fr. prétendant.

pretendent, ~ă [At: ȘINCAI, HR. I, 380/24 / V: (înv) ~dant, ~dint / Pl: ~nți, ~e / E: fr prétendant, ger Prätendent] 1 smf Persoană care aspiră să ajungă ceva. 2 smf Persoană care cere ceva în baza unor drepturi pe care le are sau pe care pretinde că le are. 3 smf (Spc) Persoană aparținând unei familii domnești, care pretinde tronul unei țări Si: (înv) pretendator (1). 4 sm Bărbat care are intenția să ceară în căsătorie o femeie sau care aspiră să ia în căsătorie o femeie Si: (îvr) pretendator (2), (înv) proclu, pețitor.

PRETENDENT, -Ă, pretendenți, -te, subst. 1. S. m. și f. Persoană care tinde, aspiră să ajungă la ceva, care cere, pretinde ceva. 2. S. m. Bărbat care cere sau are intenția să ceară în căsătorie o femeie. – Din fr. prétendant.

PRETENDENT, -Ă, pretendenți, -te, s. m. și f. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «la») 1. Cel care tinde, rîvnește, aspiră spre ceva sau cel care cere, pretinde ceva, în baza unor drepturi pe care le are sau pe care și ie atribuie. El vede aci numai uneltirile obicinuite ale foștilor pretendenți la scaunul domnesc. CAMIL PETRESCU, O. IX 230. Tronul rămănînd vacant, mai mulți principi străini se grăbiră a se prezintă ca pretendenți la coronă. HASDEU, I. V. 50. 2. Cel care are intenția să ia în căsătorie o femeie, care cere în căsătorie o femeie. Dacă prințul de Spania nu e mulțămit, să ne spuie și vom lua pe altul. Nu ne lipsesc pretendenți. NEGRUZZI S. III 350. – Variantă:(învechit) pretendant (NEGRUZZI, S. I 106) s. m.

PRETENDENT, -Ă s.m. și f. Cel care pretinde, care aspiră la ceva. // s.m. Cel care aspiră la mîna unei femei. [Var. pretendant, -ă s.m.f. / cf. fr. prétendant, it. pretendente].

PRETENDENT, -Ă I. s. m. f. cel care pretinde, care aspiră la ceva. II. s. m. bărbat care aspiră la mâna unei femei. (< fr. prétendant)

PRETENDENT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care aspiră la ceva sau pretinde ceva. ~ la tron. /<fr. pretendant

*pretendént, -ă s. (lat. prae-téndens, -éntis, part. d. prae-téndere, a întinde înainte, de unde și fr. prétendre și part. prétendant. V. tind, în-tind). Care pretinde ceva, care aspiră la ceva. S. m. Acela care pretinde că are drepturĭ și aspiră să ocupe un tron: Don Carlos era pretendent la tronu Spaniiĭ. Acela care aspiră la mîna (căsătoria) uneĭ femeĭ.

pretendentă s. f., g.-d. art. pretendentei; pl. pretendente

pretendentă s. f., g.-d. art. pretendentei; pl. pretendente

pretendentă s. f., pl. pretendente

PRETENDENT s. 1. (înv.) pețitor, pretendator. (~ la domnie, la o demnitate etc.) 2. v. candidat.

PRETENDENT s. 1. (înv.) pețitor, pretendator. (~ la domnie, la o demnitate etc.) 2. candidat, (înv.) pretendator. (~ la mîna unei fete.)