pretendent, ~ă [At: ȘINCAI, HR. I, 380/24 / V: (înv) ~dant, ~dint / Pl: ~nți, ~e / E: fr prétendant, ger Prätendent] 1 smf Persoană care aspiră să ajungă ceva. 2 smf Persoană care cere ceva în baza unor drepturi pe care le are sau pe care pretinde că le are. 3 smf (Spc) Persoană aparținând unei familii domnești, care pretinde tronul unei țări Si: (înv) pretendator (1). 4 sm Bărbat care are intenția să ceară în căsătorie o femeie sau care aspiră să ia în căsătorie o femeie Si: (îvr) pretendator (2), (înv) proclu, pețitor.