PRETENDENT, -Ă, pretendenți, -te, s. m. și f. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «la») 1. Cel care tinde, rîvnește, aspiră spre ceva sau cel care cere, pretinde ceva, în baza unor drepturi pe care le are sau pe care și ie atribuie. El vede aci numai uneltirile obicinuite ale foștilor pretendenți la scaunul domnesc. CAMIL PETRESCU, O. IX 230. Tronul rămănînd vacant, mai mulți principi străini se grăbiră a se prezintă ca pretendenți la coronă. HASDEU, I. V. 50. 2. Cel care are intenția să ia în căsătorie o femeie, care cere în căsătorie o femeie. Dacă prințul de Spania nu e mulțămit, să ne spuie și vom lua pe altul. Nu ne lipsesc pretendenți. NEGRUZZI, S. III 350. – Variantă:(învechit) pretendant (NEGRUZZI, S. I 106) s. m.