19 definiții pentru predecesor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREDECESOR, -OARE, predecesori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un post, într-o activitate etc., considerată în raport cu aceasta; antecesor, înaintaș. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Strămoș, înaintaș. – Din fr. prédécesseur.

predecesor, ~oare smf [At: VĂCĂRESCU, GR. 8/6 / V: (înv) ~iu, ~dețe~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr prédécesseur, lat praedecessor] 1 Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, activitate, într-un post etc., considerată în raport cu acesta Si: antecesor. 2 (Lpl) Cei care au trăit cu una sau mai multe generații înaintea cuiva și care aparțin de obicei aceluiași neam Si: strămoși.

PREDECESOR, -OARE, predecesori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un post, într-o activitate etc., considerată în raport cu aceasta; antecesor, înaintaș. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Strămoș, înaintaș. – Din fr. prédécesseur.

PREDECESOR, -OARE, predecesori, -oare, s. m. și f. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un post, într-o activitate etc. considerată în raport cu acesta; precursor, antecesor, înaintaș. Cunoscînd din pilda predecesorilor săi puținul temei ce putea pune pe făgăduințele turcilor, nu voia a primi domnia. NEGRUZZI, S. II 140.

PREDECESOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care a precedat pe cineva într-o funcție, într-o demnitate etc.; înaintaș, precursor; premergător. // s.m. (mai ales la pl.) Strămoș. [Cf. fr. prédécesseur, lat. praedecessor].

PREDECESOR, -OARE I. s. m. f. cel care a precedat pe cineva într-o funcție, demnitate etc.; antecesor, precursor. II. s. m. (pl.) strămoși, înaintași. (< fr. prédécesseur, lat. praedecessor)

PREDECESOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Persoană care a precedat într-un domeniu de activitate, într-o funcție; premergător; antecesor. 2) mai ales la pl. Persoană care a precedat generația actuală; strămoș. /<fr. prédecesseur

predecesor m. 1. cel ce a preces pe cineva într’un post; 2. pl. cei ce au trăit înaintea noastră în aceeaș țară.

*predecesór, -oáre s. (lat. prae-decéssor, -óris, d. prae, înainte, și decédere, a se duce, a muri = prae-céssor, predecesor, d. prae-cédere, a preceda). Antecesor, care l-a precedat pe altu: predecesoru meŭ în această funcțiune.

precedesor[1], ~oare smf vz predecesor

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

predecesoriu, ~oare smf vz predecesor

predețesor, ~oare smf vz predecesor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

predecesor s. m., pl. predecesori

predecesor s. m., pl. predecesori

predecesor s. m., pl. predecesori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PREDECESOR s. antecesor, înaintaș, precursor, premergător, (înv.) procatoh, prodrom, înainte mergător, (înv., Bis.) prediteci. (~ii noștri direcți.)

PREDECESOR s. antecesor, înaintaș, precursor, premergător, (înv.) procatoh, prodrom, înainte-mergător, (înv., bis.) prediteci. (~ii noștri direcți.)

Intrare: predecesor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • predecesor
  • predecesorul
  • predecesoru‑
plural
  • predecesori
  • predecesorii
genitiv-dativ singular
  • predecesor
  • predecesorului
plural
  • predecesori
  • predecesorilor
vocativ singular
  • predecesorule
plural
  • predecesorilor
precedesor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
predecesoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
predețesor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

predecesor, predecesorisubstantiv masculin
predecesoare, predecesoaresubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.