2 intrări
35 de definiții
din care- explicative (22)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POSPAI s. n. (Pop.) Pulbere fină de făină care se formează în timpul măcinatului și care acoperă pereții și obiectele din moară; p. gener. pulbere albă, strat subțire care acoperă ceva. ♦ Fig. Superficialitate, aparență (în ceea ce face cineva). – Din ngr. paspáli, sb. paspalj.
pospai sn [At: PANN, H. 8 / V: (reg) pas~, pâșpai, ~păi, ~poi, pospul sm, pus~ / Pl: ~e / E: bg паспал cf srb paspalj] 1 Pulbere de făină produsă în timpul măcinatului, care se depune pe pereți și pe toate obiectele din moară Si: (reg) colb, ometiță, pielm, praf, pulbere. 2 (Reg; îf pospul) Lamură a făinii. 3 (Pgn; udp „de” sau de determinanți în genitiv) Pulbere albă, strat subțire și afânat, mai ales de zăpadă, care acoperă ceva. 4 Înveliș subțire, superficial. 5 (Fig) Element superficial de învățătură, cultură, civilizație etc. asimilat. 6 (Reg) Pleavă care rămâne după ce se vântură grâul. 7 (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POSPAI s. n. Pulbere fină de făină care se formează în timpul măcinatului și care se depune pe pereți și pe toate obiectele din moară; p. gener. pulbere albă, strat subțire (mai ales de zăpadă) care acoperă un obiect. ♦ Fig. Superficialitate, spoială (dovedite în efectuarea unei munci). – Din ngr. paspáli, scr. paspalj.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POSPAI s. n. 1. Pulbere fină de făină produsă în timpul măcinatului și care se depune pe pereți și pe toate obiectele din moară; p. ext. pulbere albă. A nins ușor – parcă ar fi curs puțintel pospai de zahăr. SADOVEANU, V. F. 129. 2. Strat subțire care acoperă un obiect. Cel dintîi omăt moale sta pe brădetul neclintit deasupra, și pe cărări era numai un pospai subțire. SADOVEANU, O. A. II 160. De-o săptămînă, pospaiul subțire de zăpadă se topea, îngheța, iar se dezmorțea la amiazi. C. PETRESCU, O. P. II 9. Domnul director nu ne îngăduia să rămînem de prînz în școală, să ne mîncăm la căldurică codrul de pîine cu magiun ori un pospai de unt. I. BOTEZ, ȘC. 45. ◊ Fig. De o parte și de alta a drumului s-aștern holdele scăldate în pospaiul lunii. MIRONESCU, S. A. 70.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POSPAI n. 1) Pulbere de făină care se depune în timpul măcinatului pe obiectele din jur. 2) Strat subțire (de ceva) care acoperă un obiect. 3) v. POSPĂIALĂ. /<ngr. pospáli, sb. pospalj
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pospáĭ n., pl. urĭ (ngr. paspáli, vgr. paspále, pospaĭ [de unde și bg. paspal, sîrb. paspalj] supt infl. luĭ pospăĭesc, apoĭ ceh. posypka, nisip, colb ș. a. V. nisip). Praf supțire care se depune în toate părțile în moară: moraru e plin de pospaĭ. Fig. Ceva prea puțin, prea supțire: un pospaĭ de mîncare, de învățătură. – Și pospóĭ n., pl. tot urĭ. V. ometiță, pĭelm, sperlă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POSPĂI, pospăiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire (de pospai); a așterne un strat subțire; a presăra. ♦ Fig. A face un lucru de mântuială, superficial. – Din sl. posypati.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POSPĂI, pospăiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire (de pospai); a așterne un strat subțire; a presăra. ♦ Fig. A face un lucru de mântuială, superficial. – Din sl. posypati.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
paspai sn vz pospai
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pâșpai sn vz pospai
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pospăi2 [At: PSALT. 305 / V: (înv) pospi, (reg) pospăia, pospoi / Pzi: ~esc, (reg) pospăi / E: pospai] 1 vt (Îrg) A răspândi pe deasupra Si: a acoperi, a așterne, a înveli. 2 vt (Îrg) A presăra cu un strat subțire, fin, superficial Si: a acoperi, a așterne, a înveli. 3 vt (Îvr; spc) A tencui din nou Si: a fățui. 4 vt (Reg) A murdări. 5 vt (Fig) A face un lucru în mod superficial, de mântuială sau cu greutate. 6 vt (Îrg) A mânca repede, puțin și în silă Si: a frunzări (reg) a pișpăi (3). 7 (Înv) A învăța, a instrui, a pregăti pe cineva în mod superficial. 8 vr (Reg; fig) A se îmbrăca sumar sau cu puțină cheltuială, dar încercând să salveze aparențele. 9 vt (Reg; îf pospăia) A face mai rar, mai moale, mai pufos, mai afânat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pospăi1 sn vz pospai
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pospăia v vz pospăi2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pospi v vz pospăi2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pospoi1 sn vz pospai1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pospoi2 v vz pospăi2 corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
puspai sn vz pospai
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POSPĂI, pospăiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi ceva cu un strat subțire, a presăra, a așterne un strat subțire. Turcii șaica o umplea, Cu cărbuni o îndesa, Cu galbeni o pospăia. POP. ♦ Fig. A face un lucru de mîntuială, superficial. Numa o pospăit treaba. ȘEZ. XIX 12.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A SE POSPĂI mă ~iesc intranz. 1) reg. A ajunge la o situație materială relativ bună; a se înțoli. 2) pop. A-și potoli foamea cu te miri ce. /<sl. posypati
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A POSPĂI ~iesc tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subțire. 2) fig. A realiza fără a depune toată străduința; a face superficial. /Din pospai
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pospaiu n. 1. praf subțire ce iese la măcinatul făinei și care se depune în toate părțile prin moară; 2. prin analogie: pospaiu de plăcinte; 3. ceva ușor, subțire, mâncare puțină. [Macedo-rom. păspală = gr. mod. PASPÁLI, praf de făină].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pospăì v. 1. a stropi pe d’asupra; 2. a spoi pe d’asupra (și fig.): lume pospăită și deșartă AL.; 3. refl. a mânca puțin (doar s’alunge foamea); 4. a se îmbrăca cu puțină cheltueală. [Tras din pospaiu].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pospăĭésc v. tr. (vsl. po-sypati, a stropi, supt infl. luĭ pospaĭ. V. nisip). Acoper cu un strat supțire de praf. Fig. Spoĭesc, daŭ un lustru înșelător: o lume pospăită. – Și -poĭesc. În Munt. și -păĭez și împ-. În Ps. S. 147, 6, póspăĭ, spulber.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pospai (pop.) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pospai (pop.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pospai s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pospai
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
pospăi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pospăiesc, 3 sg. pospăiește, imperf. 1 pospăiam; conj. prez. 1 sg. să pospăiesc, 3 să pospăiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pospăi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pospăiesc, imperf. 3 sg. pospăia; conj. prez. 3 să pospăiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pospăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pospăiesc, imperf. 3 sg. pospăia; conj. prez. 3 sg. și pl. pospăiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POSPAI s. v. piscoaie, vrană.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POSPAI s. (reg.) ometiță, (prin Ban.) știup. (~ de făină, la moară.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pospai s. v. PISCOAIE. VRANĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POSPAI s. (reg.) ometiță, (prin Ban.) știup. (~ de făină, la moară.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pospai (-iuri), s. n. – 1. Praf (de făină). – 2. Aparență, lustru. – Mr. păspalu, megl. păspal’. Gr. și ngr. παστάλη (Miklosich, Etym. Wb., 233; Vasmer, Gr., 112; Scriban), cf. sb., cr. paspalj, paspalja. Der. din sb. posypati „a stropi” (Cihac, II, 213; Tiktin), din sb. (Candrea) sau din bg. paspali (Conev 87) pare mai îndoielnică. – Der. pospăi, vb. (a acoperi superficial, a presăra; a străluci la suprafață, a se preface), în care ar putea să fi intervenit sl. posypati, posypają „a presăra”; pospăială, s. f. (lustru).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pospăi, pospăiesc și pospăi, vb. IV (înv. și reg.) 1. a acoperi, a așterne, a înveli, a presăra cu un strat de subțire, fin, superficial; a acoperi presărând. 2. a tencui, a fățăi. 3. a murdări. 4. (fig.; despre obiecte, treburi, sarcini etc.) a face, a executa în mod superficial, de mântuială sau cu greutate. 5. (despre alimente) a mânca repede, puțin, de ici si de colo, în silă; a frunzări, a pâșpăi. 6. (înv.; despre oameni) a învăța, a instrui, a pregăti superficial. 7. (refl.; fig.) a se îmbrăca sumar sau cu puțină cheltuială. 8. (în forma: pospăia) a face mai rar, mai moale, mai pufos, mai afânat (părul din țesături).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N70) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
pospaisubstantiv neutru
- 1. Pulbere fină de făină care se formează în timpul măcinatului și care acoperă pereții și obiectele din moară. DEX '09 DLRLC
- 1.1. Pulbere albă, strat subțire care acoperă ceva. DEX '09 DLRLC
- A nins ușor – parcă ar fi curs puțintel pospai de zahăr. SADOVEANU, V. F. 129. DLRLC
- Cel dintîi omăt moale sta pe brădetul neclintit deasupra, și pe cărări era numai un pospai subțire. SADOVEANU, O. A. II 160. DLRLC
- De-o săptămînă, pospaiul subțire de zăpadă se topea, îngheța, iar se dezmorțea la amiazi. C. PETRESCU, O. P. II 9. DLRLC
- Domnul director nu ne îngăduia să rămînem de prînz în școală, să ne mîncăm la căldurică codrul de pîine cu magiun ori un pospai de unt. I. BOTEZ, ȘC. 45. DLRLC
- De o parte și de alta a drumului s-aștern holdele scăldate în pospaiul lunii. MIRONESCU, S. A. 70. DLRLC
-
- 1.2. Superficialitate, aparență (în ceea ce face cineva). DEX '09sinonime: aparență superficialitate
-
etimologie:
- paspáli DEX '98 DEX '09
- paspalj DEX '98 DEX '09
pospăi, pospăiescverb
- 1. A acoperi un obiect cu un strat subțire (de pospai); a așterne un strat subțire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: presăra
- Turcii șaica o umplea, Cu cărbuni o îndesa, Cu galbeni o pospăia. POP. DLRLC
- 1.1. A face un lucru de mântuială, superficial. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Numa o pospăit treaba. ȘEZ. XIX 12. DLRLC
-
-
etimologie:
- posypati DEX '98 DEX '09