POLCĂ², polci, s. f. Dans popular originar din Boemia, în ritm viu, sprinten, care, în a doua jumătate a sec. XIX, a devenit unul dintre cele mai cunoscute dansuri de bal; melodie după care se execută acest dans. – Din fr., rus. polka.

polcă¹ sf [At: CR (1846), 20²/36 / V: (reg) poal~, porcă / Pl: ~lci / E: fr polka, rs полка] 1 Dans popular din Boemia, cu ritm sprinten, vioi, puternic marcat, însoțit de mici salturi, care, în a doua jumătate a sec. XIX, a devenit unul dintre cele mai cunoscute dansuri de bal. 2 Melodie după care se execută polca¹ (1).

polcă² sf [At: SEVASTOS, N. 47 / Pl: ~lci / E: rs полька „poală a hainei”] (Reg) Haină sau jachetă pe care o poartă femeile la țară, făcută din stofă sau lână împletită și croită pe talie, de lungime variabilă, de obicei scurtă căptușită sau îmblănită.

POLCĂ², polci, s. f. Numele unui dans popular originar din Boemia, în ritm viu, sprinten, care, în a doua jumătate a sec. XIX, a devenit unul dintre cele mai cunoscute dansuri de bal; melodie după care se execută acest dans. – Din fr., rus. polka.

POLCĂ ¹, polci, s. f. (Mold.) Un fel de jachetă femeiască (țărănească) de stofă, croită pe talie, care acoperă partea de sus a corpului. V. bluză. Lelea Ileana era îmbrăcată cuviincios, cu fustă și polcă cernite și bariz cafeniu. SADOVEANU, N. F. 165. Ș-am văzut o copiliță, Numa-n polcă și-n rochiță. SEVASTOS, C. 109.

POLCĂ², polci, s. f. Dans național polonez, obișnuit în trecut și la noi; melodia după care se joacă acest dans. Să venim acum la copila d-tale, mătușă, pre care vrei s-o dai la pansion. Îndată ce va intra acolo... a să învețe a juca polca și a să uite hora. NEGRUZZI, S. I 299.

POLCĂ s.f. Dans popular ceh sau polonez de perechi, vioi, însoțit de mici salturi; melodia acestui dans. [Pl. -ci. / < fr., rus. polka < cuv. polonez].

POLCĂ s. f. dans popular de perechi, originar din Boemia, vioi, însoțit de mici salturi, devenit dans de bal; melodia corespunzătoare. (< fr., rus. polka)

POLCĂ ~ci f. mai ales art. 1) Dans popular, de origine cehă, executat de perechi în cerc, într-un tempo vioi și săltăreț, care a căpătat o largă răspândire ca dans de bal. 2) Melodie după care se execută acest dans. 3) Compoziție muzicală având la bază ritmul acestui dans. /<rus. polka

polcă f. Mold. ciupagul sau pieptarul de lână al țărancelor; polca e anteriul femeiesc. [Lit. haină poloneză].

polcă f. danț de origină polonă și aria după care se joacă: polca mazurca.

1) pólcă f., pl. ĭ (rut. rus. pólĭka, „Polonă, Leașcă” și „cabană”. Cp. cu venghercă. Cp. și cu rus. pólka, dim. d. polá, poală. V. polcă 2). Surtuc femeĭesc făcut din stofă supțire căptușită care acopere corpu pînă la șoldurĭ (fr. tailleur). V. bluză, talie, cĭupag.

2) pólcă f., pl. ĭ (fr. polka, d. pol. ceh. Polka, Polonă. V. polcă 1). Un dans pe măsura 2/4 imitat la 1679 după dansu numit „scoțian” (schottisch) și readus la modă la 1835 în Praga. Un tur din acest dans: a dansa doŭă polcĭ. Melodia după care se dansează acest dans, V, mazurcă.

poalcă^[1] sf vz polcă¹ corectat(ă)

porcă sf vz polcă¹

polcă s. f., g.-d. art. polcii; pl. polci

polcă s. f., g.-d. art. polcii; pl. polci

polcă (haină, dans) s. f., g.-d. art. polcii; pl. polci

polcă, -ci.

polcă 1. Dans* popular ceh, în măsură* de 2/4. A inspirat nenumărate piese muzicale destinate balurilor din sec. 19 și începutul sec. 20. P. celebre a creat Johann Strauss-Fiul. 2. V. luncanul.