pilota [At: LM / Pzi: ~tez / E: fr piloter] 1 vt (C. i. nave, aeronave, locomotive etc.) A conduce în calitate de pilot (1). 2 vt (Fig; d. știință; c. i. alte discipline) A orienta prin noțiunile și metodele proprii. 3 vi (D. nave, aeronave, locomotive etc.) A-și încetini mersul, din cauza nesiguranței parcursului. 4 vi A face manevre.

PILOTA, pilotez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de pilot, o navă sau o aeronavă, o locomotivă etc. (Fig.) Te-i fi pricepînd tu la literatură. Dar în trei chestii să te lași pilotat de mine. C. PETRESCU, C. V. 52. ♦ Intranz. (Despre trenuri sau nave) A-și încetini mersul (din cauza nesiguranței parcursului). Trenul pilotează la pod.

PILOTA vb. I. tr. A conduce (o navă, o aeronavă, o locomotivă etc.) ca pilot. ♦ intr. (Despre nave, trenuri) A merge mai încet, cu precauție, datorită greutăților, nesiguranței drumului. [< fr. piloter].

PILOTA vb. I. tr. 1. a conduce o (aero)navă, o locomotivă, o mașină etc. ca pilot¹. 2. a conduce un vehicul sau o navă în condiții speciale. ◊ (fig.) a dirija, a călăuzi, a ghida. ◊ (fig.; despre o știință) a orienta o disciplină prin noțiunile și metodele proprii. II. intr. (despre nave, trenuri) a merge mai încet, cu precauție, datorită nesiguranței drumului. (< fr. piloter)

A PILOTA ~ez 1. tranz. 1) (nave, mașini de curse etc.) A conduce în calitate de pilot. 2) fig. (persoane) A orienta în direcția necesară (în calitate de ghid); a ghida; a călăuzi; a îndruma; a îndrepta. 2. intranz. (despre nave, locomotive etc.) A încetini mersul din cauza unor obstacole sau a necunoașterii traseului. /<fr. piloter

PILOTĂ, pilote, s. f. 1. Plapumă umplută cu fulgi sau cu puf. 2. (Reg.) Bagaj, calabalâc. [Acc. și: pilotă] – Et. nec.

chilotă sf vz pilotă

pilotă sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 193/10 / Pl: ~te / E: nct] 1 Plapumă călduroasă, umplută cu fulgi sau cu puf Si: (reg) perinoi, pernă. 2 (Pex) Saltea de puf (reg) perinoi, pernă. 3 (Înv; îe) A dormi pe ~te sau (reg) a crește în ~te A duce un trai fără griji. 4 (Mol; lsg) Bagaj.

PILOTĂ, pilote, s. f. 1. Un fel de plapumă călduroasă, de forma unei perne mari umflate, umplută cu fulgi sau cu puf. 2. (Reg.) Bagaj, calabalâc. [Acc. și: pilotă] – Et. nec.

CHILOTĂ s. f. v. pilotă.

PILOTĂ, pilote, s. f. 1. (Regional; și în forma chilotă) Un fel de plapumă groasă, umplută cu fulgi. Am intrat într-o încăpere largă... c-o sobă uriașă, cu divanuri încărcate de chilote de puf. SADOVEANU, O. V 131. Bădiță cu șase boi... Vinde doi Pe perini noi, Vinde iapa înșelată Și ia-mi pilotă-mbrăcată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 421. Calabalîc, bagaj. D-apoi a fi avînd chilotă multă cum e treaba d-voastre, jupîne, zise moș Nichifor, scărpinîndu-se în cap. CREANGĂ, P. 113. – Variantă: chilotă s. f.

CHILOTĂ s. f. v. pilotă.

PILOTĂ ~e f. 1) Plapumă de puf. 2) reg. Ceea ce ia cineva cu sine într-o călătorie; bagaj; calabalâc. /Orig. nec.

chilotă f. Mold. V. pilotă: o fi având chilotă multă CR.

pilotă (chilotă) f. Mold. plapomă de fulgi. [Cf. vechiu-gr. PILOTÓN].

chílotă, V. pilotă.

pílotă (vest) și chílotă (est) f., pl. e (germ. pfühl, mgerm. pfühlwe, d. lat. pulvinus, pernă). Plapomă de puf unflată și groasă ca o saltea, întrebuințată de Jidanĭ și privită cu dispreț de Românĭ: dintre pilotele luĭ de puf (Isp.), ca și cum o chilotă s’ar fi destrămat (CL. 1912, 1203), se trezește dimineața numaĭ în puf și’n chilote (Șez. 33, 29).

pilota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pilotez, 3 pilotează; conj. prez. 1 sg. să pilotez, 3 să piloteze

pilota (a ~) vb., ind. prez. 3 pilotează

pilota vb., ind. prez. 1 sg. pilotez, 3 sg. și pl. pilotează

!pilotă s. f., g.-d. art. pilotei; pl. pilote

!pilotă/pilotă s. f., g.-d. art. pilotei/pilotei; pl. pilote/pilote

pilotă s. f., pl. pilote

chilotă (= pilotă) s. f., pl. chilote

pilotă

PILOTĂ s. v. bagaj.

PILOTĂ s. (reg.) perinoi, pernă, (Transilv. și Ban.) dricală. (Iarna se învelește cu ~.)

pilotă s. v. BAGAJ.

PILOTĂ s. (reg.) perinoi, pernă, (Transilv. și Ban.) dricală. (Iarna se învelește cu ~.)

pilotă (pilote), s. f. – (Mold.) Plapumă de puf. – Var. chilotă. Ngr. ϰοῖλον „gol”, ϰοιλότης, ϰοίλωμα „cavitate”, fiindcă plapuma este exagerat de groasă și de moale. Legătura cu germ. Pfühl „pernă” (Cihac, II, 255; Scriban) și cu ngr. πιλωτός „de fetru” (Tiktin) este nesigură.