3 intrări
16 definiții

Explicative DEX

ornate n. pl. veșminte scumpe ce îmbracă treptele ierarhice la serviciul divin.

ORNAT2, -Ă, ornați, -te, adj. Împodobit, decorat. – V. orna.

ORNAT2, -Ă, ornați, -te, adj. Împodobit, decorat. – V. orna.

ORNAT1, (2) ornate, s. n. (Înv.) 1. Veșmânt de ceremonie. 2. (La pl.) odăjdii. – Din lat. ornatus. Cf. germ. Ornat.

ornat2, ~ă a [At: LAURIAN, M. IV, 37/6 / Pl: ~ați, ~e / E: orna] Decorat.

ornat1 sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 77 / Pl: ~e / E: lat ornatus] (Înv) 1 Veșmânt de ceremonie. 2 (Mpl) Odăjdii.

*ORNAT I. adj. p. ORNA. Împodobit. II. (pl. -ate) sn. 👕 ⛪ Veșmintele sfinte ce îmbracă arhiereii la oficierea slujbei divine, odăjdii.

ORNAT1 s. n. (Înv.) Veșmânt de ceremonie; (la pl.) odăjdii. – Din lat. ornatus. Cf. germ. Ornat.

ORNAT, ornate, s. n. (Mai ales la pl.) Odăjdii. Preotul... se și îmbracă în ornate. MARIAN, Î. 260.

ORNAT ~e n. livr. 1) rar Haină pentru solemnități. 2) la pl. Veșminte purtate de preoți în timpul slujbelor religioase; odăjdii. /<lat. ornatus

Ortografice DOOM

ornat (înv.) s. n., (odăjdii) pl. ornate

!ornat (înv.) s. n., (odăjdii) pl. ornate

ornat s. n., pl. ornate

Sinonime

ORNATE s. pl. v. odăjdii, veșminte.

ornate s. pl. v. ODĂJDII. VEȘMINTE.

ORNAT adj. 1. v. împodobit. 2. garnisit.

ORNAT adj. 1. decorat, gătit, împodobit, înfrumusețat, ornamentat, pavoazat, (prin Munt.) taxidit. (O clădire frumos ~.) 2. garnisit, împodobit, ornamentat. (Rochie ~.)

Intrare: ornate
substantiv neutru (N90)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular — —
plural
  • ornate
  • ornatele
genitiv-dativ singular — —
plural
  • ornate
  • ornatelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ornat (adj.)
ornat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ornat
  • ornatul
  • ornatu‑
  • ornată
  • ornata
plural
  • ornați
  • ornații
  • ornate
  • ornatele
genitiv-dativ singular
  • ornat
  • ornatului
  • ornate
  • ornatei
plural
  • ornați
  • ornaților
  • ornate
  • ornatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ornat (s.n.)
ornat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ornat
  • ornatul
  • ornatu‑
plural
  • ornate
  • ornatele
genitiv-dativ singular
  • ornat
  • ornatului
plural
  • ornate
  • ornatelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ornat, ornatăadjectiv

etimologie:
  • vezi orna DEX '98 DEX '09

ornat, ornatesubstantiv neutru

  • 1. învechit Veșmânt de ceremonie. DEX '09 NODEX
  • 2. învechit (la) plural Odăjdii; veșminte. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Preotul... se și îmbracă în ornate. MARIAN, Î. 260. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „ornate” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1