ocheană sf vz ochean¹

OCHEANĂ¹ s. f. v. ochean.

OCHEANĂ², ochene, s. f. (Iht.) Babușcă. [Erau] pești formați deplin – mari cît palma, alții mai mari, – ochene cu ochii cercuiți roș, lini aurii, carași cu reflexe de argint vechi, crapi bătrîni cu solzii ruginiți. SADOVEANU, O. A. II 168.

OCHEANĂ ochene f. Pește dulcicol de talie medie, cu corpul turtit lateral și cu solzii mari, având înotătoare și ochi roșii; roșioară; babușcă. /ochi + suf. ~eană

2) ocheánă f., pl. ene (d. ochĭ, pin aluz. la roșeața lor la acest pește). Un mic pește de rîŭ cu ochiĭ roșĭ și aripile roșiatice (cyprinus erythrophthálmus) saŭ și alb peste tot. V. sorean.

1) ocheánă f. V. ochean 1.

OCHEAN¹ ocheane, s. n. Nume dat unor instrumente optice portative care măresc unghiul sub care se văd obiectele depărtate de pe suprafața Pământului, permițând o mai bună distingere a detaliilor. – Din it. occhiale, adaptat la cuvintele românești terminate în -an.

ochean¹ sn [At: ANTIM, ap. TDRG / V: (îvp) ~nă sf / Pl: ~e, (îvp) ~ene și ~uri / E: cf it occhiale] Instrument optic prin care se mărește unghiul sub care se văd obiectele depărtate, permițând o mai bună distingere a detaliilor Vz lunetă, telescop.

ochean³, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: (1-3, 5-6) ~ene și (1-2, 4) ~eni / E: ochi¹ + -ean] (Reg) 1 smf (Iht) Babușcă (Rutilus rutilus). 2 smf (Iht) Roșioară (Scardinius erythrophtalmus). 3 sf (Iht; îc) ~ă-săracă Boarță (Rhodeus sericeus). 4 sm (Iht) Regina-peștilor (Eupomotis gibbosus). 5 sn Vârtej de apă. 6 sn Poiană.

OCHEAN¹, ocheane, s. n. Nume dat unor instrumente optice portative care măresc unghiul sub care se văd obiectele depărtate de pe suprafața pământului, permițând o mai bună distingere a detaliilor. – Din it. occhiale, adaptat la cuvintele românești terminate în -an.

OCHEAN, ocheane, s. n. Nume curent dat diferitelor instrumente optice care măresc unghiul sub care se văd obiectele depărtate de pe suprafața pămîntului, permițînd o mai bună distingere a detaliilor. V. lunetă, telescop, binoclu. Ofițerii ridicară ocheanele și le îndreptară spre Rodișevo. SADOVEANU, O. VII 21. Relieful lunei văzut prin ocheanele proaste. ARDELEANU, D. 9. Cunoști pe tînărul cela care se uită-ncoaci cu ocheanul? ALECSANDRI, T. I 355. ◊ Fig. Din toate facultățile omenești, nimic nu este mai ciudat decît resorturile ocheanului prin care străbatem fundurile acestei magazii ce o numim memorie. BOLLIAC, O. 214. – Variantă: (învechit și popular) ocheană (VISSARION, B. 312, EMINESCU, N. 66, ALECSANDRI, P. P. 108) s. f.

OCHEAN s. n. instrument optic care apropie obiectele depărtate. (după it. occhialone)

OCHEAN ~e n. Instrument optic pentru examinarea amănunțită, cu un singur ochi, a obiectelor situate la distanțe mari de observator; lunetă. [Sil. -chean] /<it. occhiale

ochian n. lunetă, telescop. [Derivat din ochiu].

2) *oceán (ea 2 sil.) n., pl. ane (lat. océanus [și ca adj. máre océanum], oceanu Atlantic, d. vgr. okeanós, după numele unuĭ zeŭ). Vastă întindere de apă sărată care acopere cea maĭ mare parte a pămîntuluĭ. O parte din această întindere, dar mult maĭ mare de cît marea: îs cincĭ oceane (Glacial de Nord și de Sud, Atlantic, Pacific și Indian). Fig. Vastă întindere în general, mare: un ocean de verdeață, de ninsoare, de popoare; oceanu pasiunilor. – Maĭ vechĭ și ocheán (ea 2 silabe), după ngr. V. noĭan.

1) ocheán n., pl. ene și (răŭ) eane, și ocheánă f., pl. ene (d. ochĭ). Instrument de văzut foarte departe, binoclu. Lunetă, telescop. – Invențiunea ochenelor e atribuită unuĭ negustor de ochelarĭ Olandez anume Metius, orĭ maĭ degrabă copiilor luĭ, care, la 1609, jucîndu-se, puseră o sticlă concavă în fața uneĭa convexe. Peste un an, aflînd de această descoperire, Galileŭ a perfecționat-o reușind să construĭască telescoape, care astăzĭ aŭ ajuns la proporțiunĭ gigantice.

2) ocheán (ea 2 silabe), V. ocean 2.

ocheană (pește) (desp. -chea-) s. f., g.-d. art. ochenei; pl. ochene

ocheană (pește) s. f., g.-d. art. ochenei; pl. ochene

ocheană s. f., g.-d. art. ochenei; pl. ochene

ocheană (pește) (3 sil.)

ochean (instrument) (desp. -chean) s. n., pl. ocheane

ochean (instrument) (-chean) s. n., pl. ocheane

ochean s. n. (sil. -chean), pl. ocheane

ochean (2 sil.), pl. ocheane

OCHEANĂ s. 1. v. babușcă. 2. v. roșioară.

OCHEANĂ s. (IHT.) 1. (Rutilus rutilus) babușcă, (pop.) bălos, (reg.) goghie, ocheniță, taran, tarancă, țărancă, țărăncuță, (prin Dobr. și Munt.) taharău. 2. (Scardinius erythrophtalmus) roșioară, (reg.) ocheniță, babușcă-roșie.

OCHEAN s. v. regină.

OCHEAN s. (înv.) perspectivă. (Privește cu ~ul.)

OCHEAN s. (înv.) perspectivă. (Privește cu ~ul.)

ochean s. v. REGINĂ.

ochean, ocheani, și ocheane, s.m. și n. (reg.) 1. regina peștilor. 2. (s.n.) vârtej de apă.

a trage un ochean expr. (intl.) a căuta cu privirea.

ochean, ocheane s. n. ochi.