molipsire sf [At: (a. 1818) URICARIUL, V, 192/2 / V: (înv) ~lep~, ~levsire, ~ivsire / Pl: ~ri / E: molipsi] 1 Transmitere a unei boli contagioase Si: contaminare, infectare, (rar) molipseală (1). 2 (Pex; înv) Molimă.

MOLIPSIRE, molipsiri, s. f. Faptul de a (se) molipsi; contaminare, contagiune. V. infectare.

molipsire f. contagiune.

molipsíre f. Acțiunea de a molipsi, contagiune.

molefsi v vz molipsi

molepsi v vz molipsi

molepsire sf vz molipsire

molevsi v vz molipsi

molevsire sf vz molipsire

molifsi v vz molipsi

molifti v vz molipsi

molipsi vtr [At: AR (1829), 111/26 / V: (îrg) ~lefsi, ~lepsi, ~levsi, ~ifsi, ~itfi, ~ivsi, ~lopsi, (reg) ~ifti / E: ngr μόλεψα (aor μόλεύω))] 1 vt (Înv) A face să fie nociv Si: a infecta, a strica, a vicia. 2 vt A transmite cuiva o boală contagioasă Si: a contagia, a contamina. 3 vt A se îmbolnăvi prin contaminare. 4-5 vtr (Fig) (A influența sau) a se lăsa influențat în rău Si: a (se) strica, a (se) vicia.

molitfi v vz molipsi

molivsi v vz molipsi

molivsire sf vz molipsire

molopsi v vz molipsi

MOLIPSI, molipsesc, vb. IV. Refl. A se îmbolnăvi prin atingere cu un bolnav; a se contamina. S-a fost molipsit, cînd bîntuia o boală năprasnică. CARAGIALE, O. III 86. Nu ți-am spus, soro, că toți se molipsesc de boala asta? ALECSANDRI, T. 165. ◊ Tranz. (Neobișnuit) S-a ivit o boală nouă ce pe mulți a molipsit. ALECSANDRI, T. 161. ◊ Fig. Curînd n-a lipsit a se molipsi de aerul acestui oraș. NEGRUZZI, S. I 20.

A MOLIPSI ~esc tranz. A face să se molipsească; a contamina; a contagia; a infecta; a umple. /<ngr. mólepsa

A SE MOLIPSI mă ~esc intranz. 1) A se îmbolnăvi venind în contact cu o sursă de infecție; a contracta o boală contagioasă; a se contamina; a contagia; a infecta; a se umple. 2) fig. A căpăta anumite deprinderi (rele) sub influența cuiva. /<ngr. mólepsa

molipsì v. 1. a comunica o boală prin atingere: o oaie molipsește toată turma; 2. fig. a infecta. [Vechiu-rom. molevsì, tras din subst. molevmă].

molipsésc v. tr. (ngr. molévo, aor. -vsa, molipsesc; vgr. moláno, spurc). Infectez, transmit o boală: o oaĭe bolnavă molipsește toată turma. V. refl. Mă infectez de o boală: acest copil s’a molipsit de bube de la alțĭ copiĭ. Fig. Ĭaŭ un obiceĭ: de unde te-aĭ molipsit să mințĭ?

molipsire s. f., g.-d. art. molipsirii; pl. molipsiri

molipsire s. f., g.-d. art. molipsirii; pl. molipsiri

molipsire s. f., g.-d. art. molipsirii; pl. molipsiri

molipsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. molipsesc, 3 sg. molipsește, imperf. 1 molipseam; conj. prez. 1 sg. să molipsesc, 3 să molipsească

molipsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. molipsesc, imperf. 3 sg. molipsea; conj. prez. 3 să molipsească

molipsi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. molipsesc, imperf. 3 sg. molipsea; conj. prez. 3 sg. și pl. molipsească

MOLIPSIRE s. (MED.) contagiune, contaminare, infectare, infecție, (livr.) infestare, (rar) molipseală, (înv.) smreduire. (~ cuiva cu scarlatină.)

MOLIPSIRE s. (MED.) contagiune, contaminare, infectare, infecție, (rar) molipseală, (înv.) smreduire. (Agenți de ~.)

MOLIPSI vb. (MED.) a (se) contagia, a (se) contamina, a (se) infecta, (livr.) a (se) infesta, (pop.) a (se) umple, (înv.) a (se) smredui, a (se) strica. (S-a ~ de variolă.)

MOLIPSI vb. (MED.) a (se) contagia, a (se) contamina, a (se) infecta, (pop.) a (se) umple, (înv.) a (se) smredui, a (se) strica. (S-a ~ de variolă.)

MOLIPSÍRE s. f. Faptul de a (se) m o l i p s i, i n f e c t a r e, c o n t a m i n a r e, (rar) m o l i p s e a l ă; p. e x t. (învechit) molimă. Să afli încît s-au întinsu molipsirea (a. 1818). URICARIUL, V, 192/2. Întîmplîndu-se și molipsirea ciumei in Bacău (a. 1820). ib. X, 268. Cerăndu-și pretențăi pentru păgubirile ci li s-au întîmplat din pricina molipsirii ci au fost atunce (a. 1825). IORGA, S. D. VII, 101, cf. POLIZU, H. 118. N-ar fi scăpat doctorii îndeobște de holera indiească, dacă la patul bolnavului ar fi cuibul molipsirei. C. VÎRNAV, H. 47/13. Moartea se cășună prin molipsire, îndată ce produsul otrăvit. . . a găsit mijlocul d-a se străcura în torentul circulațiunii. MAN. SĂNĂT. 120/25. Acea sete de desfrînare îi împinge să se ducă într-acele vetre de molivsire. ib. 228/24, cf. 121/1. Oricine să ție cu stricteță această măsură feritoare de molipsire. CUPARENCU, V. 11/12. Cel mai bun mijloc pentru distrugerea șoarecilor de cîmp este molipsirea cu baccilul tifosului. CARABELLA, A. D. 23. – Pl.: molipsiri. – Și: (învechit) molivsire, molepsíre (POLIZU, H. 118, PONTBRIANT, D., LM), molevsire (COSTINESCU) s. f. – V. molipsi.

MOLIPSÍ vb. IV. T r a n z. (Învechit) A face să fie nociv, a s t r i c a, a i n f e c t a, a v i c i a; (sens curent) a transmite cuiva o boală contagioasă, a c o n t a m i n a, a c o n t a g i a. După starea atmosferei să face și smreduirea . . . împărtășindu-se altei vite nu numai prin atingere, ce și prin lucruri molipsite de o vită bolnavă. AR (1829), 11¹/36. Aburul ce iese din hierberea acelor cazane fiind foarte greu și puturos, molefsește atît aerul văzduhului cît și atmosfera, la vreme de epidemie (a. 1831). DOC. EC. 477. Toate boalele acestea.. . aruncă pe bolnav într-o boală adîncă, cu primejdie . . . de a-i molepsi sistemul sînguin. MAN. SĂNĂT. 281/24. Alții, în credința că ortu l-am dat popii Din oftică sau tifos, batistele scoteau. . . La nas și le puneau, Crezînd că-i molipsește mirosurile gropii. MACEDONSKI, O. I, 46. ◊ R e f l. A se îmbolnăvi prin contaminare. Nu te duce.acolo că te molitfești! (va să zică: te molipsești). CODRU-DRĂGUȘANU, C. 23. Curînd n-a lipsit a se molipsi de aerul acestui oraș. NEGRUZZI, S. I, 20. S-a fost molipsit, cînd bîntuia o boală năprasnică. CARAGIALE, O. II, 284. ♦ T r a n z. și r e f l. F i g. A influența sau a se lăsa influențat (în rău); a (se) strica, a (se) vicia. Cei mai mulți boieri. . . molifsiți fiind de firea cea cu totul hrăpelnică a fanarioților. ZILOT, CRON. 68. Numai așa se explică vițiul de care este molipsită viața noastră publică. MAIORESCU, CR. I, 267. – Prez. ind.: molipsesc. - Și: (învechit și regional) molifsi, molivsí (POLIZU, CIHAC, II, 667, TDRG), molitfí, molepsi, molefsI, molevsI (PONTBRIANT, D., DDRF, TDRG), molopsí (KLEIN, D. 216), (regional) molifti (ALR II/I MN 56, 4 182/858) vb. IV. – Din ngr. μόλεψα (aor. lui μόλεύω).